Friend zone. 2 sites 4 every story.

,



Femeia știe de la bun început când te vrea doar în friend zone. Nu e nimic în neregulă cu asta, dar nu e deloc OK să-i dai speranțe “prietenului” că ar avea șanse la mai mult! 
Nu pot să fiu mai directă de atât în scris, dar după 15 ani de pictură aș putea să vă fac un desen care să exprime atât: EA ȘTIE!
Știe dacă te vrea, știe și dacă nu te vrea, știe și ce vrea să-ți facă și ce-ar vrea să-i faci. 

Știu că se zice că doar bărbații se uită la câte una 
și își spun “ce-aș …”, 
dar și femeile se uită și știu și ce ți-ar face 
și de câte ori.  

Nu prea știe femeia de ce te vrea, dar dacă n-are fantezii cu poza ta de profil atunci să fii sigur că nu o să se întâmple nimic când vii în carne și oase!
Sunt 100% de acord cu ce a scris Radu în Friend zone și 100%… contra! Pentru că eu cred că a greșit de la început și atunci s-a dus cu logica lui impecabilă în decor. El vorbește despre prieteni adevărați. 


Friend zone NU este un loc unde femeia își ține prietenii. 
Ăia nu sunt prieteni! Sunt mult mai puțin de atât! 
Prietenii adevărați sunt mai mult uneori chiar și decât soții, dovadă că unii te văd semnând și spunând da… de mai multe ori. 

“Băieții” din friend zone, indiferent câți ani ar avea, sunt niște simple accesorii ale ego-ului feminin. Oglinzi în care îți verifici efectul genelor false. 
La fel de false ca și prietenia lui, 
care vrea să ți-o tragă :))
E rău că vrea? Nu, dar ar fi o minune să poată!

Noi știm. Atunci? 
De ce o facem? Din două motive și când eram mai tânără și mai proastă m-am făcut adesea vinovată de primul…
…care este verificarea. Aveam nevoie de confirmări și nu era nimic mai simplu decât să ai un grup de “prieteni” pe lângă grupul de prieteni adevărați. 
Al doilea motiv pentru care o femeie ține bărbatul în friend zone este că “toate ne căsătorim din dragoste, dar unele dintre noi iubesc luxul”. Se poate și fără să te căsătorești. Multe femei și-au făcut o carieră din doi-trei “prieteni”. 
Dacă rămâi acolo ești prost. Vei face multe pentru ea și nu vei primi nimic în schimb. 
Dacă însă gătește pentru tine, te sună și fără să aibă nevoie de ceva și te include în vacanțe ești iar prost dacă te crezi în friend zone! Pentru că fie te consideră un prieten adevărat pe care l-ar primi cu brațele deschise oricând, fie te vrea și tu nu te prinzi, caz în care nu și-ar mai deschide doar brațele :)


Make food sexy again. 


 https://bit.ly/SecreteNoi
at

Te căsătorești cu un om sau cu 3? Cum e să te muți "la el" când el stă "la ai lui”?




Dragostea e zgomotoasă.
Uneori țipă de plăcere.
Alteori țipă de draci.

Știu, sunt oameni care nu se ceartă niciodată. Și la un moment dat el o strânge de gât și vecinii spun: Vai! Era un om așa de cuminte. Și bun. Își plătea mereu întreținerea la timp.

Uite că acum o să facă economie de două persoane. Ea la cimitir, el la răcoare.

Vrei să te cerți, dar e maică-sa perete în perete.

Vrei să te … , dar din camera de lângă se aude Dansez pentru tine! Mă f** pentru tine nu există, așa că nu te încadrezi.

Mamele de băieți oricum nu consideră că există o femeie suficient de bună pentru puiul lor. Ești - cel mult - satisfăcătoare. Dar nici să-l satisfaci nu mai știi când.

Intimitatea se consumă în intimitate. Iar tu simți că nu ai.

Și totuși…

Deși cred că să stai cu socri e o formă perversă de iad deghizat în rai, cred că e drept să spunem o dată și pentru totdeauna DE CE.

Pentru că societatea vrea să ne despartă.

Oamenii aceia AU DAT TOT CE AU PUTUT ca să crească omul pe care-l iubești.

De când era cât o mâță jigărită. Omul tău EXISTĂ pentru că ei s-au iubit.

N-am auzit niciodată un ginere să-i spună socrului lui:

Mulțumesc, tataie, că ai f***t-o pe nevastă-ta!

Deși ar fi o formă de înțelegere a fenomenului.

Dacă aș mai avea opțiunea asta, aș alege să nu locuim cu părinții mei, dar nici în celălalt capăt al orașului. Îmi place ideea de trib, contra acestei tocături fine pe care o face societatea de consum. Împreună suntem puternici, ca indivizi suntem praf.

Din păcate n-o mai am. Nu se dădeau credite Prima casă în Rai sau în Iad.


Nu stați cu ei, dar nici nu fugiți de ei. Încercați să-i înțelegeți. Vă va ajuta mai târziu. Când veți deveni ei.

Și aveți mare grijă de la ce încep de fapt certurile. Nu încep de la părinții ei. Nu încep de la ai lui.

Vorba Muzei:

Dragostea nu trece prin stomac, ci prin portofel.
De asta majoritatea cuplurilor se ceartă de la bani.
at

Jurnal de mire. Episodul 1. Tu n-ai voie să-i vezi rochia în care va fi mireasă, dar ea vrea să-ți aleagă costumul. Asta îți spune tot ce trebuie să știi despre ce te așteaptă :)



Vă previn că e pentru bărbați! 
Așa că femeile care roșesc ușor la o exprimare liberă sunt rugate să se întoarcă pe alte bloguri! 



Prietenii mi-au spus: Ești așa de entuziasmat de căsătoria asta de parcă ar fi prima. 
Am râs și eu. Îmi plac oamenii de un curaj inconștient :))
Le-am răspuns direct: Normal, nu e prima, nici măcar a doua, E ULTIMA. 

Și totuși e prima. 
Prima cu temă. 
Prima “pe nisipul de la mare”. 
Prima care a început prost și continuă bine. Poate prea bine să fie adevărat. Da. Uneori și eu mă întreb :)
Și e prima în care nu vreau să mă îmbrac în negru. 
Era și un banc: 
Mamiiii, de ce e mireasa îmbrăcată în alb? 
Pentru că e cea mai frumoasă zi din viața ei.
Și atunci mirele de ce e îmbrăcat în negru? 

Nu. Chiar dacă m-am îngrășat și ar fi o idee bună să port negru, parcă ar fi o idee și mai bună să slăbesc! Că antrenorul meu de culturism din anii 90, Marian Cristea, din Ploiești, are 60 de ani și arată ca un zeu. Păi? Nu pot și eu? 
Convins că pot... m-am dus la prietenii de la Sarto care tocmai au făcut ÎNCĂ UN PAS înainte și fac BESPOKE. 


Știam ce-i aia doar ca idee. Fiecare client are tiparul lui. Da, ai citit bine. Nu mai ești “o măsură”, ești un om. Toate plusurile și minusurile sunt prinse în tiparul tău cu o grijă dumnezeiască nu cumva încercând să arăți bine să nu te și simți bine. 
Știind că vreau să slăbesc, când centimetrul de croitorie mi-a îmbrățișat talia am supt burta un pic, cum facem noi, bărbații, când apar femei frumoase în încăpere. 
Atunci croitorul a produs replica zilei: Domnul Constantinescu, dacă o sugeți acum, va trebui să o sugeți toată nunta :)



Domnilor, așa e! 
Haideți să nu mai încercăm să ne ascundem defectele, să le corectăm. Iar pe acelea cu care chiar nu avem ce face… mergem să punem un costum bespoke care chiar scoate tot ce-i mai bun din bărbat. La modul fizic.  
Nu s-a croit încă un costum care să te învețe să vorbești sau să te porți. Pentru asta trebuie să ai tu… stofă. 



Să zic că recomand Sarto oricărui viitor mire ar fi de domeniul ridicolului. 
Nu-i recomand oricărui mire, îi recomand oricărui bărbat. 

 Așa cum recomand oricărui bărbat să lase femeia să-l însoțească atunci când alege costumul, dar să meargă și el când își alege ea rochia. 
Poate sunt contra curentului, dar Muza PENTRU MINE O POARTĂ în principal. 
Rochia ei trebuie să-mi placă MIE. 
Celor care se îmbracă în primul rând să le vadă rudele că s-au ajuns sau ca să le invidieze prietenele nu le spun nimic. Dar bărbaților lor le spun: Dragilor, voi nu vă însurați. Sunteți invitați la nunta ei. Și o să plătiți scump și în noaptea aia, dar mai ales după. 

Click pe oricare dintre poze pentru acces la pagina Sarto sau aici pentru configurator. 
Vezi că-i mai greu decât la mașină. Aici o să vezi ce înseamnă FULL OPTIONS. 
Link: https://goo.gl/gztWKw
Telefon: 0752 207 206
Foto: Muza
Machiaj: Nu! Doamne ferește :))
at

Există un singur lucru mai periculos decât o femeie care țipă. Una care tace




Nicio femeie nu obosește să se certe cu un bărbat la care nu mai ține. Atâta vreme cât vrea să-l schimbe într-un bărbat mai bun, înseamnă că nu vrea să-l schimbe CU un bărbat mai bun. 
Și invers. 
Niciun bărbat nu face efortul să mintă o femeie pe care nu vrea s-o mai păstreze. Minte ca să acopere o greșeală. Dacă n-o face, înseamnă că crede că greșeala ești tu.
Există femei care au doi amanți și un job de mare răspundere la vârsta la care mamele lor aveau doi copii și erau casnice. Culmea, nimeni nu se întreabă „cum reușesc”. :) Nici măcar soțul. 
Există bărbați (mulți!) care iubesc femeia de lângă ei, dar urăsc ideea de căsătorie. De cele mai multe ori, femeia crede că vina e fie a ei, fie a lui, când de fapt vina aparţine femeilor pe care el le-a întâlnit până la ea și le-a luat. Femeia de acum plătește greșeli pe care nu le-a făcut. 
Oamenii confundă ce e bine și ce e rău 
cu ce le place și ce nu le place. 
Grav nu este că nu știm ce e rău și ce e bine, ci că nu știm că nu știm. 
Eu știu că nu știu, așa că o să vă spun deschis ce-mi place și ce nu-mi place. S-ar putea să ne potrivim: 
Îmi place să o ascult, dar nu-mi place să ascult de ea. 
Îmi place să avem fiecare libertatea sa, dar nu-mi place să folosim niciunul această libertate în moduri care ne-ar face rău.
Îmi place să o domin în pat, dar nu mi-ar fi plăcut dacă se lăsa dominată și în discuții. O femeie fără păreri personale e mai enervantă decât una care are mereu câte o părere. 
Îmi place că nu adormim supărați, dar nu-mi place că asta se întâmplă uneori la ora când ar trebui să ne trezim. 
Liniștea într-un cuplu e supraapreciată. 
Poți să iubești doar nebunește 
sau să nu iubeşti deloc. 

Când simți că te-ai mai liniștit, deja ți-a trecut.
at

În dragoste, dacă nu simți că-ți pierzi mințile, înseamnă că-ți pierzi timpul


Femeile au o vorbă, îl caută pe Mr. Right. N-am auzit niciun bărbat care să o caute pe Mrs. Right.
Societatea glorifică „relațiile lungi”, nu pe cele fericite. 
Sărbătorim anii de căsnicie, nu pe cei de dragoste. 
Nu există „iubirea de argint” sau „iubirea de aur”. 
Există nunta de argint. 
Nunta de aur. 
După ce nunta inițială a fost „de euro”. :))
Dacă toți suntem de acord că între calitate și cantitate e o diferență, de ce nu alegem altfel între intensitate și… durată?
De ce nu ne dorim unul altuia „Ani frumoși”, ci ne urăm “La mulți ani”? 
De ce nu ne urăm „Casă fericită”, ci “Casă de piatră”? Bate rezistența totul? 
Eu vă doresc o casă de… nebuni. 
O casă unde cadourile de sub brad să conteze mai puțin decât oamenii din jurul lui. 
O casă unde voi să faceți regulile și tot voi să le schimbați. 
Iar cei (încă) necăsătoriți să fie suficient de nebuni încât să o facă, dar şi suficient de deștepți încât să aleagă corect cu cine.
Pentru mine, e simplu: Nu trebuie s-o placă maică-ta, că nu ea o… pardon, iubește. 
Nu trebuie să știe găti, că e femeie, nu aragaz.
Nu trebuie să fie genul care atrage atenția cu orice preț, ci să câștige respectul. Inclusiv pe al tău. 
#GetTheBook
Direct link: 
http://bit.ly/FărăPrejudecăți
at

Căsătoria nu mai are astăzi nicio valoare? Greșit. Căsătoria e o promisiune. Oamenii care fac această promisiune nu au însă – uneori – nicio valoare :)



Singurul motiv pentru care ar trebui să te căsătorești e dragostea. Scriu de vreo patru ani, într-o formă sau alta, că n-ar trebui să alegi o persoană cu care crezi că poți trăi, ci una fără de care simți că n-ai putea trăi. 
E o frază care a făcut istorie online. Pentru că e mai ușor să dai un like decât să o pui în practică, mă îndoiesc că a fost la fel de „influentă” și în viața reală.
Mulți se îndrăgostesc în primăvara vieții, dar se căsătoresc în toamna ei. Amână pentru că „vor să-și trăiască viața”. Serios? Și după căsătorie ce faci? Mori? Ce înseamnă să-ți trăiești viața? Să-ți pierzi nopțile prin cluburi? Fericirea e un check-in? 
Te afli în sensul giratoriu al aventurilor. 
E dură exprimarea, dar am voie să o folosesc pentru că nici eu nu am făcut, la o anumită vârstă, excepție. 
Viața nu e un an care se tot repetă! 
Alte femei, aceleași complimente.
Alți bărbați, aceleași așteptări. De multe ori, reduse la ce spune societatea că se poate. 
Mie îmi place bărbatul care-și prezintă soția drept „Iubita mea”.
Pentru că femeia aceea nu și-a dorit să fie „fosta iubită”, „actuala soție”. 
Nici bărbatul nu vrea să se schimbe din „amantul pentru care ai face orice” într-un „soțozaur”!
Când nu-i convenea ceva, mama avea o vorbă: „Unde scrie?” Acum avem Internetul, unde aproape orice prostie a fost deja scrisă, citită și adesea răspândită. :) Totuși…
Unde scrie că trebuie să te căsătorești? Unde scrie că între singură și nefericită se află semnul egal? Câte femei și câți bărbați căsătoriți și fericiți cunoașteți? Puțini? Mulți? Câți sunt, la aceia trebuie să ne uităm. Unii aveau deja o carieră când s-au cunoscut, alții și le-au clădit împreună. Unii sunt frumoși de pică, alții sunt cât se poate de comuni. Pe unii îi vezi la TV, alții au renunțat total la TV, nici nu mai au unul în casă. 
Un singur lucru îi leagă pe toți: nu s-au căsătorit pentru că trebuia, nici pentru că ea mai avea puțin până la 35 și voia să facă un copil, nici pentru că el obosise să meargă din pat în pat și tânjea după unul stabil. 
Da. Chiar și oamenii frumoși la suflet se mai schimbă. Chiar și promisiunile lor se rup. Dar n-o să vedeți la ei lupte pentru o supremație idioată – lupte din cauza cărora suferă copiii lor. 
N-o să-i vedeți la televizor dezbătând „cine a greșit”.
Chiar și atunci când se despart, oamenii care au știut să se iubească știu și să se despartă elegant. 

Pentru că i-a unit un sentiment, nu un act.
CITEȘTE MAI MULT! 
Dacă vrei cartea 
(pentru că îți place ce-ai citit, nu pentru că donez) 
o găsești în link:
at

Iubirea adevărată e eternă? Da, însă iubitele se schimbă :)))




Sau iubiții. 
Pentru că mulți se iubesc doar pe ei înșiși. Ar trebui să-și pună și la numărul de la mașină B 01 ZEU, să știm din prima cu cine avem de-a face. Noi, muritorii de rând, nu suntem decât o ramă pentru tabloul de mari dimensiuni al orgoliului lor. Ecvestru. 
Mărime naturală. 
Chiar vrei să fii calul??!
Oamenii aceștia „se plictisesc” și schimbă. Dar ce suntem noi? Entertainment? O emisiune la televizor, după care schimbă canalul? O piesă la radio, pe care au auzit-o deja de prea multe ori? Poate au prins doar linia melodică și n-au înțeles versurile.
Suntem ce avem îndrăzneala să fim. 
În loc de entertainment, putem fi Ministerul Educației și Cercetării: să-i educăm cu vreo două vorbe la obiect și să-i trimitem să se cerceteze. 
La cap. 
Și la inimă. Să vadă dacă au. 
În loc de emisiune la televizor, le-am putea lua din mână telecomanda sau chiar am putea să le tăiem cablul. Le luăm din față TV-ul și  le punem în locul lui o oglindă, ca să se vadă așa cum sunt. Iar în colțul oglinzii, putem desena o siglă de post TV. De exemplu, History Channel dacă e deja istorie sau Animal Planet dacă… Ei bine, femeile știu mai bine de ce. :)
Oamenii se plictisesc unii de alții pentru că nu știu ce caută. Se plictisesc pentru că, de fapt, nu au avut prea mult entuziasm nici la început. Se plictisesc pentru că românii și româncele aplică și în căsnicii formula magică „Lasă, mă, că merge așa”.
Nu merge. 
Dar mai ales se plictisesc pentru că toți vor să fie fericiți, dar puțini știu ce i-ar face să fie!
Sau cine. 
Iar când omul de lângă tine începe să te plictisească, îi cauți nod în papură ca să-l scoți vinovat, pentru că te iubești prea mult pe tine ca să admiți că de vină eşti chiar tu. Oricât de bine s-ar purta, o să-l cerți nonstop, pentru că te enervează și când respiră!
Oamenii aceștia nu vor ști niciodată ce le lipsește și nu se vor gândi niciodată la ce au greșit, pentru că nu pot concepe că au greșit ceva! Așa că o vor lua mereu de la capăt. 
Aceleași sentimente, alt iubit.
Altă iubită, aceleași greșeli.
Oameni și șoareci în roata pentru alergat a relațiilor care nu duc nicăieri.
Din când în când, asemenea oameni se mai lipesc doi câte doi. Nu-i așa că e savuros? Fiecare e pedeapsa celuilalt! 




at

Mic îndreptar pentru geloase. Și geloși



O femeie geloasă e mai eficientă decât un detectiv particular. Ca în documentarele acelea cu forensic detectives, ea caută probe și le analizează. Nu are microscop, dar are un scop:  să își confirme o bănuială. Aici survine prima greșeală: femeia geloasă te-a găsit vinovat înainte să înceapă ancheta. Investigațiile sunt derulate doar ca să te facă să recunoști. Să-ți distrugă alibiurile. Chiar și dacă alibiul tău este că ai fost cu ea în seara aceea, tot nu e suficient. 
Ce plăcere masochistă, nu? Să vrei o confruntare din care singura satisfacție este să afli că ai avut dreptate când ai spus că ai greșit alegându-l pe el. 
Și totuși…
O femeie geloasă face multe greșeli. Logica ei este bruiată chiar de ideea care i-a intrat în cap și care tinde să devină un șablon. Potrivit acestui şablon, faptele trebuie să se potrivească. 
O femeie geloasă trebuie să știe că NU are o problemă din partea femeilor despre care vorbește soțul sau iubitul ei. Atâta minte avem și noi, să nu trebuiască să justificăm ceva ce putem doar omite. Femeia care trebuie să te pună pe gânduri e aceea despre care bărbatul nu vorbește. 
O femeie geloasă va ajunge inevitabil la interogatorii. Nouă, bărbaților, nu ne plac nici măcar discuțiile prea lungi despre „Eu cu ce mă îmbrac azi?”, darămite o serie de întrebări despre ceea ce n-am făcut. Sigur, nici despre ce am făcut,  dar aici mai apare o problemă: când se ajunge la interogatoriu, știi deja că ești… suspect. Și parcă îți piere orice chef să mai ajungi „în pat cu dușmanul”.  
La bărbați, e complet diferit. Noi nu putem sesiza când se uită ea după alți bărbați, pentru că femeia poate face asta fără să întoarcă nici capul, nici altele.  Noi nu putem distinge diferențe între fire de păr sau între parfumuri. 
Bărbații cu care ar putea să ne înșele nevestele noastre nu se dau cu ruj, așa că nu avem ce să vedem la cămașa „vinovatului”.
Avem și noi un al şaselea simț? Nu. Dar, de multe ori, funcționează destul de bine simțul proprietății. Am putea să punem la lenjeria ei intimă un anunț cât o etichetă: Dacă vezi asta, ești mort!
Noi nu adunăm probe, însă strângem niște draci mici pe care îi lăsăm să crească până iese un scandal mare. 
Care dintre cele două tabere procedează mai bine? Niciuna. Pentru că, de cele mai multe ori, cauza infidelităților și despărțirilor este gelozia. Dacă tot mă învinuiești, măcar să greșesc! De ce să plătesc fără să cumpăr? 
Iar tu, gelosule, trebuie să înțelegi că relația fericită pe care trebuie să o păzești nu mai e o relație fericită. Poate nici măcar o relație. 

at

Până la 25, te surprind oamenii despre care afli că au două fețe. După 30, ești surprins când găsești unul sincer







Totul a pornit de la un mesaj al unei cititoare din Constanța: „Până la 25, nu ştii cum să reacţionezi când descoperi că un iubit are două feţe. După 30, te surprinde când realizezi că ai dat peste unul sincer!”


Îi răspundeam că asta se aplică destul de bine și la femei. Nu s-a supărat.


Totuși, e o mare problemă aici. Dincolo de râs. Dincolo de întorsătura reușită a frazei.


Cine suntem noi, dacă totul e așa de dual în societate? Dacă totul e așa de instabil în dragoste?


Există un mincinos și un mințit sau suntem mereu câte doi?


Există mereu surpriza că el are două fețe sau de-abia atunci survine egalitatea: că se potrivesc amândouă cu ale tale?


Să ne pierdem inocența e una, să ne pierdem încrederea în oameni e alta.


Să avem grijă să nu ajungem să ne ofilim înainte de a ne coace.


Așa cum mulți spun că nu vor mai iubi vreodată pentru că au fost trădați de o iubită. Una e să-ți pierzi încrederea într-o femeie și alta – să-ți pierzi încrederea în dragoste. Dragostea n-are nicio vină că mai umblă și desperecheată.


Eu, înainte să fiu cu adevărat fericit, am fost nevoit să pierd.


Da.

Am pierdut trei lucruri, dar nu le simt lipsa, deși atunci când le aveam mi se păreau minunate.

Am fost nevoit să-mi pierd autosuficiența. La 18 ani, chiar ai impresia că le știi pe toate. La 25, știi că habar nu aveai, dar ai impresia că ai învățat destul. Nu înveți niciodată destul. Rămâi deschis! Fericirea nu e ca poştașul și nu sună întotdeauna de două ori.

Mi-am pierdut planurile făcute pe vârste. Mulți dintre noi am bifat unele lucruri pentru că era timpul lor, nu timpul nostru să le facem. Mi-a scris mai demult o doamnă: „La vârsta mea, mama avea un copil, iar eu am un amant.” Am publicat mesajul fără semnătură. Mulți oameni i-au sărit doamnei în cap. Afară, există studii despre asta: 50% dintre căsătorii se încheie cu un divorț. 30% dintre cei care se recăsătoresc sfârșesc tot printr-un divorț. Cred că a venit momentul să nu mai considerăm divorțul un eșec și nici pe cei care divorțează – demni de milă.

Am acum senzația că toți suntem prea bătrâni pentru certitudini și prea tineri pentru renunțări.

Și nu în cele din urmă, am fost nevoit să-mi pierd mințile. Sigur că da, pentru asta a fost mai întâi nevoie să caut femeia capabilă să mi le ia. Cum nu știam că-mi trebuie așa ceva, n-am căutat-o. M-a găsit ea. Prea mult control înseamnă să mergi mereu pe aceleași drumuri. Între aceleași puncte. Cu același rezultat.

Mai devreme sau mai târziu, ajungi la concluzia că nu există nebunie mai mare decât viața obișnuită.


at
Abonați-vă la: Postări (Atom)
Back to Top