Soții versus amante? Să nu confundăm o situație cu o vocație



În ultima vreme, în social media, se glorifică amantele. Niște basme în care amantele sunt Fete-Frumoase, iar soțiile – Zmei. 
Nu mă caracterizează delicatețea în exprimare, așa că o s-o spun direct: oamenii aceștia vor să facă trafic fără să le pese dacă fac rău. 
O fac pentru un public format din oameni pe care bunul-simț îi cam plictisește. 
O femeie cu suflet își dorește să fie iubită cu voce tare, iar situația de iubire interzisă apare fără a fi dorită. Dacă e dorită, nu ești amantă. Ești altceva. 
Amantele nu pot fi luate „în ansamblu”. Nu poți să vorbești despre ele „la general”. Nu sunt o categorie socio-profesională!
Nu poți să spui că sunt mai frumoase, mai bune, mai devotate bărbatului decât soțiile. Nici că-i oferă mai mult!
Ce înseamnă mai mult? Mai mult sex?
Poți să oferi într-o noapte mai mult decât a oferit o soție în ani de zile? Există vreo poziție sexuală mai solicitantă decât efortul de a duce copilul „domnului” la școală, de a contribui la plata ratelor la casă, de a renunța la numele tău, la casa ta, la tot felul de rude care nu-i plac lui?
Îi oferă mai mult bărbatului aia care-l dezbracă sau proasta care se îngrijeşte ca el să aibă cu ce se îmbrăca?
Atunci când admiri un bărbat bine îmbrăcat și cu verighetă pe deget, să știi că hainele alea i le-a spălat soția. I le-a călcat. Și, în cele mai multe cazuri, i le-a și ales. 
Înainte de a fi amante sau soții, toate sunt femei. Iar înainte să fim bărbați și femei, n-ar strica să fim oameni. 
Sunt unul dintre cei care au scris mult în favoarea unei toleranțe ce nu ne prea caracterizează pe noi, românii. Să nu mai aruncăm cu pietre în amante. În oamenii care divorțează… Dar acum am impresia că mulți nu pot să lase pietrele jos și îi poți convinge doar să schimbe ținta! Acum sunt de vină soțiile! Că nu știe, dom’le, să-și țină bărbatul!! Dar ce e căsnicia? O lesă? Iar eu sunt un Rottweiler?
Nu-s!
O să vă spun una de final, ca de la Maidanez la ce credeți voi că sunteți: ȘI EA POATE SĂ ÎNȘELE. Poate că o și face. Dacă titlul „Amanta cui e soția ta?” vi se pare cunoscut, să știți că tot eu l-am scris. :))
Starea de iubire interzisă trebuie să fie cel mult una de tranziție. 
Dacă tot vrei să iubești o femeie, iubește-o pe a ta.
Toate soțiile visează să fie amantele soților lor.

Vă las acum, că am de curtat o șatenă superbă, al cărei nume de familie nu risc să-l uit. De când am luat-o de nevastă, o cheamă ca pe mine. :)



Aventura de o noapte vs. aventura care durează mai mulţi ani


Pentru o aventură de o noapte, se spune că femeile au nevoie de un motiv, în timp ce bărbaţii – doar de un loc.
Greşit. Ultima oară când mi s-a întâmplat, şi femeile aveau nevoie de un loc. :)
Greu de explicat de ce, dar, în conştiinţa colectivă, aventura de o noapte nu e aproape niciodată un lucru grav. Desigur, se merge pe principiul: Când e o tragedie comedie? Când nu ţi se întâmplă ţie!
Serios. Nu ştiu ce credeţi voi, dar până şi mama era indulgentă cu aventurile de o noapte. Deşi cred că nu a avut parte de aşa ceva decât în filmele de la televizor.
E o joacă sau o masă de tip fast-food care merge de minune când îţi este foame de Crăciun.
E o verificare după care te repliezi în relaţia oficială cu mai multă încredere. În tine, desigur.
E ca o gleznă sucită pe care nu trebuie să o pui în ghips. Te alegi doar cu sperietura.
Ce mai! Aventura de o noapte este un desert. Şi tuturor ne plac dulciurile.
Sigur, acum mulţi oameni se aşteaptă să vină versusul cu un amantlâc cronic. Nu, n-o să vină.
Nu. Voi căuta nişte cuvinte care nu merg în vârful picioarelor. Nişte verbe şutate.
Pentru că amanta cronică nu mai are parte de aventură. Aventura a fost la început. Acum e ca mersul trenurilor: trebuie să ştie când pleacă şi când vine, dacă are întârzieri, cât stă în gară şi, în plus, să aibă grijă la semne, pentru ca trenul să nu se ciocnească, Doamne fereşte, cu un altul. Cu personalul. Pardon, cu personala.


Partea proastă este că, 
indiferent de cât s-ar aranja, 
după un an sau doi, 
amanta cronică realizează că a greşit la triaj 
şi că iubirea ei 
a fost mereu 
un vagon 
de clasa a doua.

...

CITEȘTE MAI MULT! 
Dacă vrei cartea 
(pentru că îți place ce-ai citit, nu pentru că donez) 
o găsești în link:

Viața e prea scurtă pentru relații de lungă durată







O să iasă scandal. Ciudat, viața mi se pare mult prea scurtă pentru scandaluri! Și să le trăiești, și la TV să le privești. În acel timp, am putea să învățăm ceva. Prefer în locul scandalului o decizie. Inclusiv aceea de a pleca.

Viața e prea scurtă pentru oamenii deștepți. Pentru proști e prea lungă, pentru că oricum nu știu ce pot face cu ea. Îi iau firul și-l strâng în ghemul greșelilor pe care le tot repetă.

Viața e clar prea scurtă pentru oamenii ambițioși. Ambiția, când e dusă la extrem, nu are scopuri de atins, ci doar etape de ars. Pe umerii dorințelor vechi, cresc mugurii dorințelor noi. Cât de mult înseamnă suficient?

Viața e prea scurtă pentru amânări. Mai târziu poate să însemne prea târziu, iar altă dată poate însemna niciodată. Mama avea o vorbă: Nu ești niciodată pregătit. Ca să înveți să înoți, chiar trebuie să intri în apă.

Viața e prea scurtă pentru oamenii care îşi iau din ea mai puțin decât lasă. Dacă tu crezi că, la un moment dat, balanța se va echilibra, mai gândește-te. Cine e obișnuit să ia cu două mâini nu se lasă de obiceiul ăsta. O crește și pe a treia, dacă are de luat mai mult decât poate cu două.

Viața e prea scurtă pentru sentimente reprimate. Vei sta o eternitate nemuritor și rece. Așa cum e prea scurtă pentru cele neîmpărtășite. Octavian Paler zicea că sunt doar niște încăpățânări.

Viața e prea scurtă pentru atât de multe. Poate și pentru lista asta, așa că n-o mai lungesc. Oricât de mult îți folosește să citești viețile altora, e mai interesant să o trăiești pe a ta.

Da, știu, titlul.

Te pregăteai să mă contrazici și până acum nu ai de ce.


Viața e categoric mult prea scurtă pentru orice relație de lungă durată. Sunt de preferat prietenia și dragostea.

Viața e prea scurtă ca să rămâi în locuri unde nu ești dorit.

Lipsești prea mult din cele în care ești dorit.




Și eu pot să te înșel




A făcut înconjurul internetului o fotografie extrem de controversată. 
Chiar și simpla ei descriere este cel puțin riscantă. 
În imagine era o fată într-o situație fără echivoc, cu un mesaj pentru iubitul ei: 
I can cheat too.

Unii vor spune că răzbuna



rea e arma prostului, 
în cazul nostru – arma proastei, 
dar mulți vor fi de acord că o viziune „în oglindă” a drepturilor și obligațiilor dintr-o relație este mai degrabă pentru oameni deștepți!

Oameni care nu se întreabă, în dragoste sau în prietenie, CUM să te răsplătească pentru un gest. Fac unul de același calibru, pentru că au în ei ideea de echitate.

Și în bine, și în rău.

Și eu pot să mă fac că uit, dar îmi face plăcere să-mi amintesc de ziua ta. Și de a noastră.

Și eu pot să ridic tonul, dar am înțeles că, în fiecare ceartă, sunt vinovați amândoi, pentru că unul o pornește, iar celălalt o amplifică.

Și eu pot să te înșel, dar n-o fac, pentru că ar însemna să mă înșel pe mine și chiar și în aventura mea ar fi vorba tot de tine.

Și eu pot să mă gândesc numai la mine, dar ALEG să mă gândesc la noi.

Iar în cazuri extreme, și eu pot să mă duc la dracu’, dar, pentru că deja m-ai trecut prin iad, cred că acum e rândul tău. Și chiar dacă te-ai obișnuit să te ajut cu toate, până acolo cred că te descurci și singur/ă :)

Read more: 
http://bit.ly/BooksOverLooks 


Cel mai mare pericol atunci când vine vorba de relații



Femeile spun: „Cel mai mare pericol este că aș putea fi rănită. Nu vreau să fiu rănită.” Nu e cel mai mare pericol, nu ne nici măcar un pericol real. 

Singurii bărbați care nu te pot răni sunt cei pentru care nu simți nimic!

Bucură-te că ai unul pentru care simți ceva. Mai devreme sau mai târziu, oricine te poate răni, fie și prin imprudență, aşa că, vorba lui Marley, „găsește-i pe cei pentru care merită”.
Bărbații spun că nu există pericol mai mare decât acela de a da peste o femeie care se grăbeşte. O wifezilla care vede clar în faţă o rochie albă și un copil. Și pentru rochie, și pentru copil, vrea să plătești tu.  
Nu mi se pare nici acesta un pericol real. În primul rând, dacă o iubești, rochia și copilul vin natural. Dacă nu… de ce te-ai mai băgat?
Pericole sunt multe. Să dai peste cine nu trebuie. Să dai peste cine trebuie, dar să nu prinzi momentul când știi ce-ți trebuie. Să pierzi ani. Să pierzi bani. Să-ți pierzi o parte din minți. Să le pierzi pe toate. 
Însă cel mai mare pericol atunci când vine vorba de relații este să lași relaţiile trecute să stea în calea celor viitoare. 

Cel mai mare pericol e să confunzi frici acumultate cu experiențe învățate. 
Să nu înțelegi că una e să-ți pierzi încrederea într-un om și alta e să-ți pierzi încrederea în oameni. 

Cel mai mare pericol, atunci când vine vorba de relații, e să nu ai curajul să începi, de teamă că „știi cum se termină”.
În cartea mea Necenzurat, am formulat o concluzie pe care nu o pot reproduce prea des: 

S-au întâmplat lucruri rele în viața ta și crezi că ele s-ar putea repeta? Dar lucruri bune nu s-au întâmplat? Acelea de ce nu crezi că s-ar putea repeta?


De cele mai multe ori, relația perfectă se află chiar lângă noi, însă nu suntem pregătiți s-o vedem. 
Un bătrân mi-a spus o vorbă de bărbat: 
Dumnezeu îți dă, da’ nu-ți bagă și-n pat. 

Când ți se pare prea greu să mergi mai departe într-o relație, amintește-ți de ce ai început-o!










Ne putem găsi drumul înapoi spre acel „noi” care făcea invidia altora palpabilă?


Ne putem întoarce la bine când e rău?


Soarele acela pe care îl așteptăm pe strada noastră răsare în fiecare zi, dar nu se vede pentru că nu ştergem norii.


Când te îmbolnăveşti, nu te împușcă doctorul, ca să nu te mai chinui. Te vindecă.


Tentația rezolvării problemelor printr-un nou început aparţine de multe ori oamenilor care, de la bun început, n-au iubit mai deloc.


Aleg un nou început.
Și fac aceleași greșeli.



Cele mai frumoase cupluri nu sunt așa pentru că nu se ceartă. Ci pentru că membrii lor găsesc mai ușor motivele de a rămâne împreună, decât pe cele pentru care s-ar despărţi.


Cine spune că o pereche reușită nu trece prin cumpene, acela minte.


Cine zice că frumusețea fizică îți garantează fericirea, acela bate câmpii. Frumusețea unei femei nu-i garantează acesteia nici măcar mai multe oferte, pentru că pe mulți frumusețea îi inhnibă. Alegerile ei îi aduc sau îi pun pe fugă fericirea. Iar pentru alegeri frumusețea nu ajută. N-ai nevoie de chip, ci de cap.


Cine crede că bărbații realizați financiar sunt automat fericiți, acela n-a cunoscut vreunul. Fericirea nu e un sold. Nu mergi la bancomat și nu-ți apare în loc de sumă afirmația: Sunteți foarte fericit astăzi, domnule Constantinescu!


Variabilele sunt multe, dar jumătate dintre ele se află întotdeauna la tine. Când ți se pare greu cu iubita ta, gândește-te dacă ți-ai făcut treaba.


Când vrei să te plângi că iubitul tău nu are suficient timp pentru tine, gândește-te că, în felul acesta, are suficienți bani pentru voi.


De multe ori, oamenii spun că îi bântuie trecutul. Că amintirile urâte revin. De ce să nu ne întoarcem de bunăvoie către amintirile frumoase? De ce să nu mergem undeva unde am fost prima oară într-o vacanță împreună?


Iar când ne consolăm că n-a fost vina noastră, nu strică să realizăm că relațiile nu încep şi nu se termină doar de la el sau doar de la ea. Ca la un dans în timpul căruia toți îl văd pe cel care pleacă și toţi dau vina pe el, fără să știe de câte ori partenerul l-a călcat pe picior și de câte ori și-a călcat singur pe mândrie doar pentru ca dansul să meargă mai departe.


Totuși, ce s-ar întâmpla dacă ambii dansatori şi-ar învăța reciproc mișcările ceva mai târziu, în loc să renunțe? Ce s-ar întâmpla dacă, după fiecare greșeală, nu ne-am mai face că plouă, ci ne-am cere scuze?


De multe ori, fericirea e pentru oamenii încăpățânați. Pentru oamenii care nu renunță ușor la alți oameni.

7 diferenţe între băieţi şi bărbaţi




1. Primii îşi doresc foarte tare să crească şi cred că pentru asta trebuie să treacă anii. Bărbaţii ştiu că anii pot trece inutil. Experienţa o dau… experienţele.

2. Băieţii cred că femeile sunt ca examenele: poţi să le iei şi trişând, iar după ce le iei, te pregăteşti de următoarele. În cazul nostru, de următoarea femeie. Bărbaţii ştiu că poţi să-ţi dai şi masteratul pe o singură femeie. Totul e ca ea să fie materia potrivită.

3. Băieţii promit „pentru totdeauna” ca să obţină o noapte. Bărbaţii ştiu că tribunalele sunt pline de „cupluri de nedespărţit” şi – atunci când găsesc o femeie cu care vor „pentru totdeauna” – nu promit nimic. Doar caută să dea valoare fiecărei nopţi. Orice eternitate e compusă din ele.

4. Băieţii cred că unei femei trebuie să ai ce să-i oferi. Bărbaţii ştiu că, în primul rând, trebuie să ştii cum să ceri.

5. Băieţii cred că femeile caută masculi frumoşi. Bărbaţii ştiu că puterea este cel mai formidabil afrodisiac. Femeile vor un bărbat capabil să protejeze, nu unul care să dea bine în selfie-uri.

6. Băieţii exersează vorbele mari. Bărbaţii înţeleg valoarea gesturilor mici.


7. Un băiat deştept îşi lasă loc de bună ziua. Un bărbat îşi lasă loc de bună dimineaţa.



De fapt... mai sunt! În Ultimul început, cartea care nu a fost disponibilă decât vreo 3 luni. Fac tot ce-mi stă în putință să o reedităm. 


UN BĂRBAT POATE CONVINGE O FEMEIE SĂ FACĂ ORICE VREA EA!







Unde sunt doi oameni, unul trebuie să fie şef, iar noi, bărbaţii, presupunem că suntem miezul.

De partea noastră, se află atât de multe! Forţa fizică şi istoria, societatea şi chiar... femeile. Femeile care, din postura de mame, cresc bărbaţi convinşi că toate celelalte femei sunt curve, superficiale şi că trebuie ţinute din scurt. Mamele acestea de băieţi sunt singurele sfinte, singurele care preţuiesc valorile familiei şi – în general – singurele care pot să aleagă grâul de neghină atunci când vine vorba de... iubitele iubiţilor lor copii. Cum să nu crească bărbatul cu ideea că, acolo unde sunt doi oameni, unul trebuie să fie şef?


20 RADU F. CONSTANTINESCU | ULTIMUL ÎNCEPUT



Cum să nu credem noi, bărbaţii, că ni se datorează supunere?

Eşti căsătorită? Îţi aduci aminte în biserică? Preotul, această se- cretară a lui Dumnezeu care-i triază corespondenţa, a spus că băr- batul trebuie să fie cap femeii.

Ca parte a unei societăţi care a pus bărbatul în pole-position.

Iar pole-position-ul este cel mai bun loc pe grila de start într-o cursă.

Aici e poanta: dragostea nu e o cursă pe care să o câştigi, e o cursă în care cazi.

Şi în care alegi să rămâi.

Iar dacă noi suntem mai puternici, ele, delicatele, şi-au dezvoltat talentul persuasiunii. Suntem o masă manipulată, iar sociologia ne învaţă că nicio masă manipulată nu-şi dă seama de manipulare: e convinsă că-şi urmează şi-şi impune voinţa proprie.

De mii de ani, bărbatul propune, iar femeia alege.

Lucrurile nu se vor schimba. Şi dacă intru la şeful meu cu trei propuneri de campanie (ca viteaz copywriter ce sunt), iar el alege una dintre ele, se numeşte că face ce vreau eu?

Lupta asta de orgolii, aşa cum se duce ea în tranşeele din dormitoare şi pe câmpurile de luptă din sufragerie, consumă prea mult timp şi prea mulţi nervi. Propun un armistiţiu. La masa din bucătărie.

Unde sunt doi oameni, nu e nevoie ca unul dintre ei să fie şef.
E chiar atât de greu să îi conducă pe amândoi dragostea?
Doi oameni pot să împartă o casă, 

dar numai doi oameni 
care se iubesc 
pot face ca acel loc să însemne 
acasă.

Prietenii noștri de la GreenPoint au cumpărat un număr de exemplare din cartea mea, ULTIMUL ÎNCEPUT, în încercarea de a mă ajuta cu donațiile, chiar din ziua în care s-a lansat! În urmă cu doi ani. 
Habar nu am avut atunci. V-am spus că sunt discreți. 
Acum, văzând că peste 2000 de oameni și-au dorit un exemplar în concursul de pe contul de instagram al Muzei și cartea nu se mai reeditează, ei “reciclează” unul. 
Poți să câștigi un exemplar din Ultimul început direct de pe pagina lor. 
Sigur că un semn de respect printr-un “like” meritau și fără cartea mea :)

Intră chiar acum pe link și cunoaște-i mai bine. 
Baftă să câștigați și Ultimul început. Ceea ce vom câștiga cu toții însă este cu mult mai interesant. 

Ce trebuie să faceți pentru o carte epuizată de doi ani?
Afli de la GreenPoint! Click on pic: 





„N-AI ŞTIUT CUM SĂ MĂ IEI...” DE CE DĂ VINA CEL CARE PLEACĂ PE CEL CARE RĂMÂNE?


Ea e tânără, dar nu atât de tânără încât să nu ştie ce urmează în viaţa ei nici cu metoda calendarului.

El e deştept, dar nu atât de deştept încât să mintă fără să se încurce măcar o dată.

Se încurcă.
Ea plânge.
El se scuză şi se încurcă din nou:
N-ai ştiut cum să mă iei...
Ea se gândeşte la toate femeile din istorie care au ştiut „cum să-şi ia” bărbaţii. Oare Penelopa avea masa caldă când a ajuns Ulise acasă? A stat şi el 10 ani cu băieţii, ce, e mult? Şi încă 10 ani pe drumul de întorcere... Dar stai! Mai degrabă Ulise a ştiut cum s-o ia pe Penelopa, cum să-i vorbească. După ce-ai lipsit 20 de ani, nu cred că vii acasă cu un text gen: Dragă, pot să-ţi explic...


Irodiada cum l-o fi luat pe bărbatul ei de l-a convins să facă o crimă?

Era clar. Nu era nici măcar o Elena Lupescu. Niciun rege n-ar abdica pentru ea. Ce e drept, nici ea nu i-a cerut lui să abdice de la ceva.

Nu. Ea nu se putea alătura acestui grup select. Era mai degrabă o Desdemona pe care Othello n-a strâns-o de gât. Ea era sugru- mată doar de emoţie.

Deja nu mai plânge pentru el. Plânge pentru ea. Apoi, îi vine să râdă.

El nu mai vrea s-o îmbuneze pe ea lustruindu-se discret pe el şi decide să fie onest. Aşa cum vede el onestitatea, desigur. Cel care pleacă dă vina pe cel care rămâne în primul rând pentru că se iubeşte mai mult pe sine. De-aia pleacă.

Cel care pleacă face reproşuri, dar le numeşte sfaturi:
Dacă erai altfel, mai relaxată sau mai nebună...
Dacă erai mai devotată sau mai puţin atentă...
Mai sincronizată la dorinţele mele... Erai şi acum cu mine.
Ea se uită la el ca Ernesto Che Guevara la plutonul de execuţie.

Adică realizează că nu mai are nimic de pierdut. Nu mai avea nimic de pierdut de o jumătate de an, dar cine să-i zică...

N-am ştiut cum să te iau? Poate că nici tu n-ai ştiut cum să mă iei... dar uite că eu sunt şi acum aici!

Dacă ştiam, erai şi acum cu mine? Ca şi cu un accesoriu? Asta pentru că tu îţi doreai să fii cu mine, iar eu voiam să fim împreună. Dar era prea mult... şi e o diferenţă atât de mare între a fi cu cineva şi a fi împreună cu cineva...

Cu un lucru ai dreptate, deşi n-am realizat de la bun început.

Eu sunt de vină pentru greşelile tale. Da. Sunt... pentru că le-am permis.



Read more: 
http://bit.ly/BooksOverLooks


Cu vânt înainte!




Am rugat un prieten să se ocupe de carte. Un poet. Fin, ca orice poet, a tăiat de la rădăcină vreo 5 pagini. Ducă-se. Cartea e mai bună acum și datorită lui. 
Apoi a scris o mini-prefață. Care îmi place de mor. 
Doamnelor și domnilor, 
Ioan Es. Pop!

 Cu vânt înainte!

Înăuntrul nostru se află două, trei, cinci sau poate nesfârşit de multe euri care se dau în spectacol şi când vrem, şi când nu vrem. La câte sunt, ar trebui să ne-ajungă. Dar nu, oricâte euri am avea, rămânem toată viaţa nişte jumătăţi. Ea, jumătatea lui. El, jumătatea ei. Radu F. Constantinescu s-a apucat să rezolve această ecuaţie cu doi necunoscuţi şi a aflat că rezultatele ei depăşesc puterea de numărare a minţii omeneşti. Aşadar, Ultimul început nu va fi niciodată cel din urmă şi îşi va obliga autorul să continue să scrie ca şi cum s-ar afla mereu la început.

Radu F. Constantinescu spune că aceasta e o carte utilitară: „N-am vrut să placă. Am vrut să ajute. Ca un ceas deșteptător din celuloză cu secundarul din cerneală. Am vrut să rămân ascuns ca trup și să-mi dezbrac numai ideile. Unele sunt de-a dreptul scandaloase. De aceea n-am cum să mă las. Sunt și eu o ceartă. Și ce artă!” 

Eu spun că Ultimul început e o fermecătoare carte de poezie, ţesută din experienţele lui unu în doi. Pe noptiera pe care o voi ţine când îşi va desface aripile, îi voi alătura o carte de Emil Brumaru, poetul care ne ademeneşte descriind raiul lecturii ca pe un loc unde „Fecioarele se încurcau în gene/ Motanii se frecau de damigene/ Şi ne era la toţi atât de lene”.


...

În general nu se scrie nimic despre o prefață, dar eu o să vă spun că m-am bucurat enorm de cuvintele lui Ioan. 
Pentru mine (și pentru minte) Ioan Es. Pop e în același timp un agent provocator și un poet care trăiește în poezie ca în lume: n-o vede doar soare, panseluțe și virgine. 
Pentru alții Ioan Es. Pop este 
"Cel mai bun poet de după 80" (Mircea Cărtărescu)
Un debutant direct premiant (premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (1994)
Un ambasador peste prut (premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1994)

Un om fără pic de fițe, care se lasă premiat și la Festivalului Național de Poezie de la Sighetu-Marmației, ba chiar își aduce aminte cu drag și acum de acel moment. 
A mai luat și Premiul Academiei Române pentru poezie, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1999
Premiul ASPRO, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 2003
Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer, 2004


Opera lui poetică e disponibilă aici:
Ultimul început e și el gata pentru voi. Aici:

TOATE ÎNCASĂRILE VOR FI DONATE CĂTRE PROIECTUL AVON - STOP CANCER LA SÂN ȘI CEL GIRAT DE BURSA DE FERICIRE CARE CONSTRUIEȘTE O CLINICĂ PENTRU COPIII BOLNAVI DE CANCER LA SPITALUL MARIE CURIE!

Te rog să dai share. CONTEAZĂ FIECARE OM!
Danke!
Radu


DE CE REFUZĂ UN BĂRBAT O FEMEIE CARE ÎL ATRAGE LA MODUL EVIDENT? Nu toți bărbații se maturizează. Unii doar îmbătrânesc.



Noi, bărbaţii, când dăm interviu de angajare, spunem că ne plac provocările, dar când o femeie are de partea ei, pe lângă frumuseţe, personalitatea, ieşim din zona de confort şi parcă nu ne mai place atât de mult. 
În mulţi macho trăieşte câte un băieţel speriat, care se teme să nu se facă de râs. Se teme să nu piardă. Şi atunci nu joacă. În spatele aparenţei de leu, stă un iepuraş pufos. 
Nu o să găseşti mulţi care să recunoască, dar, aşa cum pe vremea lui Ceauşescu existau casete video cu eticheta „superacţiune” sau filme „de casă”, tot aşa punem etichete şi pe femei: unele sunt de acţiune, altele sunt de casă. Unele sunt ce ne dorim, altele, făpturi de care credem că avem nevoie. 
Război şi pace. 

Prea mulți tind să creadă că iubesc ceea ce le lipseşte. Uitând de valoarea a ceea ce au.


Titlul e un citat din noua carte. 
Chiar acum când scriu și-a găsit și Muza să dea drumul la mixer! Mă enervează la maximum zgomotul! Și totuși… pentru cine gătește? Pentru mine.
Ne plângem adesea de ceea ce trebuie să facem cu mânuțele astea două fără să ne gândim că e minunat că avem șansa să facem chiar noi, cu mânuțele noastre și nu trebuie să întindem niciuna după pomană. 
Ne enervează oamenii care ne cer, uitând adesea că le-am cerut și noi. Și ne-au dat. 
Ne tentează iubiri noi, fără să înțelegem că noi credem că iubim oameni despre care nu știm nimic. 
Atâția pleacă dintr-o relație ca la votul negativ! S-au săturat de defectele partenerului și îl schimbă cu altul, la care încă nu s-au văzut. Apoi îmi scriu mie, adesea, să se laude că au divorțat, apoi să se plângă că s-au grăbit. 
Am spus-o și o repet: nu poți să iubești un om pe care nu-l cunoști. 
Și am mai spus una pentru care am pierdut multe cititoare: După ce ai schimbat un număr de parteneri nu strică să încetezi cinci minute prostia asta în care crezi că toți au o problemă și să te gândești, da’ tu chiar n-ai niciuna? 
Este conceptul care mi-a guvernat jumătate din viață. Din ce văd la alții și îmi displace oare cât fac și eu? 
Din ce-mi place la alții, oare cât sunt și eu în stare? 
Nu vreau să vorbesc despre exemplele pozitive. Vreau să le urmez și - cu un pic de șansă - să devin și eu unul pentru măcar un om pe planeta asta. 
Dar mai ales m-am gândit mereu: Din ce le cer altora să facă, oare cât pot eu face?!
Ce le-aș putea spune oamenilor pe care îi rog să doneze la 8844 cu textul SPITAL pentru clinica nouă de oncologie pediatrică de la Marie Curie? Dar celor pe care îi rog să se implice în eforturile  Avon România cu platforma Stop Cancer la Sân? 
Să-mi aleg bine câteva vorbe frumoase? Așa îi voi convinge? 
Nu. 
Pe orice om, oricât de frumos vorbește… judecă-l după fapte!
Dacă acum mă întreabă cineva: Ne spui nouă să donăm, da' tu ce faci?  pot să vă răspund direct: Și eu donez! TOATE încasările noii mele cărți către Bursa de fericire - pentru proiectul de la Marie Curie și Avon pentru Stop Cancer la Sân. Dacă în acest fel măcar o singură femeie va avea o șansă în plus, dacă în acest fel clinica se va deschide mai repede cu o singură zi… și tot pot spune că a meritat.
Nu e bullshit. E pe bune. Însă aș fi ipocrit că nu recunosc că sper mult mai mult. 
Dar n-aș fi reușit în veci fără cei 3 parteneri esențiali ai acestei aventuri: 
Avon România
Editura Paralela 45
și 
Green Sugar. 
Era normal ca pe copertă să fie reprezentanți ai tuturor celor care au făcut totul posibil. Un fel de “Hai să dăm mână cu mână / Să facem o faptă bună”. Simplist, știu. Dar cinstit. Direct. Asumat. 
Ăștia suntem. Toți pentru unul? Unul pentru toți? 
Mâinile noastre așteaptă mâinile voastre. 
Vă rog să nu le țineți în buzunare. 
Avem nevoie de ele. 
Fără voi suntem doar câțiva oameni care joacă totul pe o carte și au renunțat la câștigurile lor. 
Împreună cu voi nimic nu e imposibil. 
Vă mulțumesc,
Radu 
P.S. Pe 24 iunie vom deschide liniile de comandă.

Până atunci vă aștept pe pagina de FB  a noii cărți.
La Necenzurat n-am făcut și m-am trezit cu una făcută de altcineva :))) NU va fi o pagină prea activă. Doar informații despre noua carte, lansări prin țară Ca atare, dați like fără frică, nu o să fie "încă o pagină a lu' Constantinescu :))) Recunosc că m-ar bucura să văd la status reading Ultimul început :) Din 24.


De obicei bărbații se îndrăgostesc de ce văd și femeile de ce aud așa că ele se machiază și ei mint. Vezi cum se poate și INVERS!


Nu, nu se machiază bărbații chiar dacă femeile mint când e nevoie și uneori și când nu e. 
Dar de data asta NOI ne îndrăgostim de ce auzim, iar ELE… de ce văd. 
Ca orice pasionat de muzică am trecut prin mai multe faze. De la “nu-mi permit sculele pe care le vreau că nu-mi ajunge bugetul” și până la “nu-mi permit… că nu-mi ajunge sufrageria”. Mai precis n-am loc în ea de lucrurile soției. Poate și ăsta să fie un motiv pentru care m-am căsătorit de trei ori? 
Glumesc, dar am un sâmbure de adevăr pe care orice bărbat și orice femeie îl știu: e greu să găsești echipamente audio care să sune bine și să arate senzațional. Revenim la titlu? Adică echipamente audio care să facă bărbatul să se îndrăgostească de ce aude și femeia de ce vede! Să te lase cu ele în sufragerie! Să nu-ți spună “Doamne! Ce urât e subwoofer-ul ăla! Nu poți să-l ascunzi? De exemplu în beci?” Să zică taman invers: Ce frumusețe, parcă e o sculptură!

De ce o dăm în bară de la început? Pentru că femeile sunt mai atente la ce spun bărbații decât la ce fac, iar pentru bărbați contează mai mult cum arată femeia decât ce este!





Ochii sunt fereastra sufletului, dar noi ne uităm în decolteu. 
Ne-am fi putut da seama, poate ne-am și dat, dar e ca diferența dintre vină și păcat. Sunt de vină, dar era păcat să pierd ocazia. 

N-am întâlnit niciodată un bărbat care să se întoarcă după o femeie și să spună: fata aia pare de treabă. O să-i cer numărul de telefon. 

Nici eu n-am zis asta niciodată. 
Toți ne jucăm cu focul. 
Cum să o pedepsești când nu e obraznică?
O palmă pe cur și o mână înfiptă în păr sunt mai romantice decât un ținut de mână când te pălmuiește cine trebuie și te ține de mână cine deja te-a plictisit!
Cum să te ierte ea, despletită când nu faci nimic greșit? 
Ce bărbat e ăla?
Vorba Muzei, când i-a scris o fată că domnii trebuie să le ajute pe femei cu poșeta, dacă e prea grea. Ramona a zis: Ăla nu-i domn, e cățeluș. 
Nimic nu e mai frumos decât să ajuți CÂND E CU ADEVĂRAT NEVOIE și nimic mai penibil decât să fii mereu disponibil. 
Vezi că dacă nu faci nimic rău la un moment dat nici n-o să te mai vadă. 
Omul invizibil. 

Am văzut prea multe tâmpenii de genul: Viața e scurtă, cumpără dracului pantofii ăia. 
Serios? De ce nu: Viața e scurtă, du-te la facultate? 
Sau “Viața e scurtă, fă ceva cu a ta”

De fapt Viața e prea scurtă să fii nefericit. Ce e drept, atunci ți se pare… lungă. Ai curajul să schimbi la început. Oamenii care “luptă pentru dragostea lor” o fac de obicei “de dragul vremurilor de altădată” ceea ce voi nu aveți. Și luptă de cele mai multe ori împotriva lumii, nu unul contra celuilalt. 
Faptul că ești NF e o scuză pentru o aventură de-o noapte, nu pentru o prostie cât o relație. 
Una dintre cele mai misogine, dar adevărate zicale, era că “Dacă vrei un litru de lapte nu trebuie să cumperi vaca”.
La fel și invers. Boul poți să-l închiriezi, nu să-l înfiezi. 
N-o spun ca să placă, o spun să ajute: Jos cu “intențiile serioase”. Începutul e pentru intenții neserioase! 
Nu putem să stabilim din prima zi că ne vor îngropa unul lângă altul. Dacă fiecare dintre noi merită, mi-ar plăcea să trăim unul lângă altul. 
Nu într-o condamnare fără drept de eliberare condiționată!
Într-un fel de lună de probă 
Care să dureze toată viața!

Back to Top