Îți mai aduci aminte de vremea când erai mică? Exista mereu o vecină care învăța mai bine, care mânca din farfurie totul și care, mai târziu, s-a căsătorit și a făcut un copil înaintea ta.
Sigur, între timp mama ta și-a dat seama că ai făcut bine terminându-ţi facultatea și că e mai bine să ai jobul tău și mașina ta, decât să stai să spargi semințe în fața blocului lângă cărucior până se întoarce ăla de aduce (citez) bani în casă.
Desigur, asta s-a întâmplat DUPĂ ce te-ai mutat, că nu mai suportai lecțiile de viață zilnice.
Apoi, a apărut el. Inteligent și pretențios. Cel puțin la prima vedere. Era atât de acid cu toată lumea, încât te simțeai foarte deosebită că te-a ales tocmai pe tine și că vorbește așa de frumos despre tine. Mai târziu, te-ai prins că nu despre tine vorbea, ci despre faptul că voi doi sunteți un cuplu mai mișto decât altele. Asta mai ales grație prezenței lui în echipă.
Fără să vrei, ai intrat în joc. Să încerci să-i faci pe plac. Să-i fie cămășile cum vrea el, iar atitudinea ta la fel.
Apoi, ai observat că atunci când ești tandră zice că-l sufoci, că independența ta i se pare răzvrătire și că tot timpul vrea să te ajute… corectându-te.
Iar atunci când n-are ce să zică, folosește calificativul „aproape perfect”.
Era bun în armată. Să terorizeze recruții. Din fericire pentru ei, recruții sunt mai mulți și îl mai lasă pe unul ca să-l ia la împins vagoane pe altul. Din nefericire pentru tine, tu ești singură, așa că ai parte de toată atenția lui.
Criticul nu vrea să îndrepte nimic. El doar spune că vrea să corecteze, dar de fapt caută mereu motive:
Albul nu e suficient de alb.
Dacă nu gătești, te compară cu mama, care aburea bucătăria în fiecare zi.
Dacă gătești, te compară cu soacră-ta, care gătea mai bine.
Dacă nu îți dorești copii, îţi reproșează că nu vrei să te implici.
Dacă îți dorești… ce te grăbești așa? Nu cumva vrei să-l legi pe viață?
Dacă nu câștigi prea bine, simte că te întreține.
Dacă faci de două ori mai mulți bani decât el, ești o carieristă fără suflet. O corporatistă. Poate tot ţie o să-ți reproșeze şi o aventură de-a lui. Ce naiba, n-ai știut să păstrezi echilibrul între muncă și familie.
Dacă pentru job te îmbraci femme fatale, o să-ți reproșeze că pari ușuratică. Dacă ești 100% office… n-ai imaginație.
Criticul nu e niciodată prea scund! Tu ești prea înaltă. Și mai ai și lipsa de maniere de a-ți pune platforme.
Criticul nu merge la sală pentru că fitness-ul e gay, dar tu parcă te-ai cam îngrășat din secunda în care ai zis că vrei fast-food. Nu încerca să-l mulțumești. El este nemulțumitul prin definiție.
Mulțumește-i frumos pentru lecție. E util să știi cum nu trebuie să fie un bărbat. Apoi lasă-l să-și caute o masochistă căreia să-i facă viața mizerabilă.
Iar data viitoare când întâlnești un tip inteligent și pretențios care critică pe toată lumea, gândește-te la vorba aia deșteaptă: Ce spune un om despre alții vorbește mai mult despre el însuși.
http://bit.ly/BooksOverLooks
http://bit.ly/BooksOverLooks
