Ea mi-a spus “Nu mă mai regăsesc”. A plecat. S-a întors. Am refuzat-o deși o doream. Orgoliu sau sistem de apărare?





Încep cu o tonă de scuze. Bărbatului care mi-a pus întrebarea i-am promis răspunsul într-un night reading acum o săptămână. Respect faptul că nu mi-a scris să-mi aducă aminte din două în două zile. Probabil și-a găsit deja singur răspunsul. 
Pentru toți ceilalți care n-au avut curaj să întrebe:

Femeile pleacă de multe ori ca un test. 
Fugi după ea? Da/Nu 3 puncte
Câte minute trec până îi trimiți un mesaj? Mai puțin de o zi - 1 punct /Mai mult - zero puncte
Câte zile până îi trimiți flori? Una, două, trei?
Îi trimiți? 100 de puncte. Nu-i trimiți? Minus 1000!

De multe ori la testul acesta pică ele. 
Li se face dor. 
Sau nu merge cu ăla nou, de care nu știi nimic. Noi, bărbații, nu ținem scorul, dar faza asta ar cam trebui să fie GAME OVER. 
Dacă ai fost o dată pe locul al doilea sunt șanse minime să mai treci pe primul. 

Când se întoarce știi bine ce ai vrea să faci. 
Să o ierți de mai multe ori până dimineață din toate pozițiile. 
Să-i smulgi hainele să-i vezi trupul, dar știi că asta nu o să te ajute să-i vezi intențiile. 
Sau poate vrei să o pedepsești într-un mod care să-i placă..
Orice prost știe ce vrea să facă. 
Dar să știi dacă e bine să faci ce vrei… asta e altă treabă. 

Un singur lucru știu sigur: Nu este orgoliu. N-o să fie ușor să accepți ce este:  e… teamă. 
Te-ai fript. Cât de tare, tu știi. Când atingi locul te doare un pic. E un semn de alarmă instinctiv. 
E ca la băutură: unii se îmbată cu vodcă și promit că nu mai beau niciodată alcool. O prostie. 
Alții ar mai bea. Dar altă băutură. 
De la asta știi că te doare capul… 


Back to Top