Toți știu când ar trebui să fugă dintr-o relație, dar cei mai mulți nu o fac până nu știu și unde :))))



Cele mai multe relații sunt ca un leasing cu rată reziduală mare. Spre deosebire de leasing, aici plătești rata aia reziduală numai dacă pleci. 
Stăm și plătim în fiecare zi câte puțin, încercând să amânăm momentul scadenței majore. 
Până când ajungem la o vârstă la care nu ne mai dă credit nimeni. 
Așa că rămânem într-o relație care, dacă ar fi fost mașină, ajungea direct la REMAT.
Cu prima de casare te îmbătai, iar apoi mergeai cu metroul. Măcar așa mai cunoșteai lume. 
Sunt mulți oameni care vor o relație de senzație, când de fapt nu au o relație prea bună nici cu ei înșiși. 
Vor să fie înțeleși când nici ei nu știu cine sunt. 
Unii oameni se plâng că prietenii nu-i ajută, fără să observe că, de fapt, nu-i au și nu-i au pentru că nu-i merită.
Există femei care au optat pentru un bărbat pentru că, la 30, erau nemăritate. La 31, l-au cunoscut pe cel cu care s-ar fi măritat indiferent de vârstă. Multe dintre aceste femei rămân în sosul lor. Și mai multe divorțează. Prietenii se miră: De ce a durat atât de puțin căsătoria?
Simplu. Căsătoria aceea nici n-ar fi trebuit să existe. 
Există bărbați care își asigură un moștenitor cu o femeie plictisitoare. Moștenitorul seamănă cu ea. Îl dă la fotbal degeaba. Copilul lui nu prea e al lui. 
Să vezi dramă. 
Apoi, iese la un grătar cu foști colegi. Tipa aia focoasă pe care el n-a considerat-o material de mamă are niște gemeni spirt. I-ar lua să-i crească, da’ uite că are cine. 
Noi, bărbații, ne consolăm ușor cu gândul că alții au avut mai mult noroc, chiar și atunci când ei au luat ce-am aruncat noi. Păi, ce? Nu arăta așa de bine când era cu mine, altfel o păstram! 
Adevărul e că aici nu de noroc este vorba, iar femeia aceea arată mai bine pentru că acum e fericită. Cu altul. Că tu n-ai fost în stare. 
Viața e un tren în care plictisiții, enervații și dezamăgiții de relațiile în care sunt implicaţi stau cu nasurile lipite de geam, doar-doar vor vedea ceva interesant în prima gară, în vreme ce-și țin jumătățile provizorii de mână. Pentru orice eventualitate. Atâta doar că și ele se uită în jur… iar pe culoar mai trece lume… 


Fără nici cea mai mică legătură... Dacă n-ai intrat ieri pe blog TREBUIE să vezi asta: http://www.radufconstantinescu.ro/2016/10/nunta-noastra-cum-am-vazut-o-eu-prima.html  

Back to Top