Aș vrea să emigrez în țara asta, doar că nu există. Trebuie să ne-o facem noi.
Dar pentru asta trebuie în primul rând să nu-i mai credem.
Să nu-i mai credem pe străini că suntem mai proști decât ei.
Să nu-i mai credem nici pe naționaliști că suntem mult mai buni decât străinii.
Poate n-ar strica nici să înțelegem că e mai ușor să înfrângi o dictatură, decât lehamitea.
Nu ne e frică. Ne e scârbă.
Pentru că mare parte din lumea politică de acum nu e ca o casă urâtă pe care o demolezi ca să pui altceva în loc. E ca o hazna pe care trebuie să o cureți.
Și nu vrei. Că știi că o să te murdărești și pe urmă te vor arăta unii cu degetul. Dacă te bagi de tot în rahat… cine își va mai da seama de diferența dintre tine și ei?
La 18 ani voiam să schimb lumea.
Apoi doar Ploieștiul.
Din 97 sunt mutat în București. Deci am schimbat Ploieștiul. Pe alt oraș.
Cred că orice schimbare în România va veni de aici. Îmi cer scuze Timișorenilor și Clujenilor, dar aproape tot ce s-a gândit la ei la nivel local și a avut succes nu se poate aplica la nivel de țară.
Țara asta e făcută din săraci. Doar că ei nu apar la televizor. Se uită la el.
Și uită că sunt săraci.
La televizor apar bogații și le spun săracilor să mai strângă cureaua.
Ce ironie urâtă: unii muncesc pe brânci ca să aibă ce pune pe masă, iar alții muncesc la sală să dea jos ce-au mâncat.
Cred în românii din orașe. Suficient de inteligenți să-și facă o viață frumoasă chiar și în Statul acesta cu mâinile în sân.
Dar oare chiar e atât de mișto să ne luăm toți SUV-uri ÎN LOC să reparăm drumurile?
Să ne facem toți concediile în Grecia, că litoralul românesc, cu mici excepții, e scump și uârt?
Să ne vindecăm la Viena, în loc să ajutăm spitalele din România?
Recunosc deschis că acum ar trebui să închei cu o soluție.
N-am.
Cred că am donat banii din ultima carte (aproximativ 12000 de euro) tocmai din furie. Că n-am o soluție.
La nici 5 zile după ce virasem ultimii bani, ironie amară, fetele de la Bursa de fericire descopereau o “eroare” de 4 milioane de euro în achizițiile pentru spitalele de stat.
4 milioane! Versus doișpe mii?
M-am bucurat pe de-o parte că eu CHIAR la Bursa de fericire am donat jumătate din sumă și am mai atras donații de cel puțin încă o dată pe atât. Fetele CHIAR FAC TREABĂ.
Eu voi continua să le susțin chiar dacă știu că ele nu sunt o soluție globală.
Dar cel puțin nu sunt niște solitare în limuzine care acumulează de parcă ar lua ceva pe lumea ailaltă!
Fiecare om care are luxul de a nu trăi de azi pe mâine trebuie să înțeleagă că nu putem avea succes ca indivizi decât dacă vrem să schimbăm mobila, mașina, televizorul.
Nu țara.
Asta ar trebui să o facem împreună.
Un SMS la 8844 cu textul SPITAL înseamnă o donație de 2 euro pentru proiectul unei noi clinici de oncologie pediatrică la Spitalul Marie Curie din București.
Da. Acolo unde își duc “săracii” copiii bolnavi.
Cam 5 milioane costă toată nebunia, deci, dacă ar dona toți cei 150.000 de oameni care mă urmăresc am ajunge la 300.000, iar dacă fiecare ar mai convinge încă 10 oameni să doneze am începe construcția mâine.
Că deja am strâns 2.000.000
Știu că plătești impozite.
Și eu. Chiar și la banii aceia donați am plătit câte ceva.
Dar, crede-mă, e una dintre acele situații când poți să faci ceva.
Ce înseamnă 2 euro? Exact ce înseamnă viața ta! Luată separat, mai nimic. Toți împreună? Putem realiza ORICE.
Îmi cer scuze dacă textul a fost prea lung. SMS. La 8844. Cu textul SPITAL.
Atât.
Vă mulțumesc.
Un donator.
P.S. Un like nu salvează pe nimeni. Dar un share s-ar putea să mai strângă câțiva nebuni frumoși. Mulțumesc.
