Nunta noastră. Cum am văzut-o eu. Prima parte. Felicitările, masa și DANSUL :)


Cum a văzut-o ea, Muza, găsiți aici:

Cei care au citit deja cover story-ul din revista Nunta vor înțelege mai bine acest articol. Pentru ei e scris. Nu vreau să se supere nimeni, dar cei care au fost cu adevărat interesați, nu doar curioși, au deja revista :)

Oamenii mai fac cununia civilă într-o zi și cea religioasă în alta. Noi le-am făcut la diferență de… 3 ani. De ce? Se înțelege din povestea cu Ladies of the ring din revistă :)

Oamenii mai fac promisiuni pentru că li se cer. Noi știam că nu ne putem promite viitorul, dar ne putem bucura de prezent. Uite că prezentul nostru are deja 3 ani frumoși. Și nu gâfâie. 

Oamenii mai caută partenerul perfect cu o listă de calități de parcă e job description. Nouă ni se potrivesc mai degrabă defectele. Muza scrie “nunta noastră, cum a văzut-o ea, cu alte cuvinte, dar bând același vin. 

Mi-am adus la a treia (și ultima) căsătorie… prima iubire. 
Femeia a fost a treia dragoste, literatura… a doua, muzica a fost prima și îi voi fi fidel până mor și chiar după. O să-mi fac un playlist și pentru cortegiul funerar :))
Așa că prima mea iubire, muzica, musai era să fie reprezentată de un superlativ. 
Am mai avut mână bună la ales câte un band, dar de data asta chiar am exagerat. 
Să ai violonist, pe Marius Dincă,  în stare să cânte de parcă era reîncarnarea lui Paganini! 


Să ai toate instrumentele “bine temeperate” de oameni cu conservator. 
Și o solistă care ba ți să părea că i-a furat vocea lui Janis Joplin, ba pe a Tinei Turner? Ce să vrei mai mult? 
Și totuși am avut. 
Pe Radu și pe Vali Rupiță. Tată și fiu care demonstrează că așchia nu sare departe de trunchi. 


Cei care au citit deja interviul din revistă știu de ce Vali Rupiță cântă în timp ce dansează :) Pentru că a fost și… naș. 
Pentru ceilalți nași, Oana și Tavi Avram, aveam o surpriză. Oana a mai avut mici aventuri cu muzica și aranjasem să cânte o piesă cu Vali Rupiță Band. 
După al doilea câtec a venit și mi-a spus: finule, să-ți bagi mințile în cap, că eu nu cânt după Pavarotti!!
Nu cred că trebuie să mai zic eu ceva :) 
Cam atât pentru ora asta. Povestea despre nunta noastră care se încadrează la Night reading intră mai târziu. 
Ce? Îți era somn? :)

Back to Top