Jurnal de mireasă. Cum am ajuns la spital înainte de bal. 2 sites 4 every story!



Muzică bună, un singur pahar cu vin, o singură cafea. Cum au alții careu de ași, noi avem careu de nași :) O “pereche” era cu noi la masă. “Nașul Vali” tocmai îi dăruise lui Radu un ceas de ziua lui. Parcă special ca să înțelegem că timpul, viața și uneori și dragostea… trec. 
Valoarea fiecărei secunde nu o înțelegi când timpul zboară râzând. Când aștepți să se facă ora de plecare de la job și tu îți omori timpul. 

Ce ironie! Tu îți omori timpul, iar el, pe tine. 




Cristi dădea într-una telefoane să ne facă rost de cineva capabil să facă un tort pe măsura așteptărilor. Poate că m-am stresat un pic cam mult în ultimele săptămâni. Cu pregătiri,  zeci de drumuri, multe dintre ele la mare. Și a fost și ședința foto de care m-am bucurat, dar care m-a și doborât. O să vedeți pozele în Revista Nunta chiar la câteva zile după nunta noastră!
Am trecut prin multe emoții. Radu m-a cerut din nou de nevastă chiar în mijlocul ședinței foto cu un superb inel. Ceva ce nu ne permiteam când m-a cerut prima oară și a vrut să remedieze asta. Îi era teamă că e un pic cam târziu. Niciodată să nu renunți să faci ceva frumos pentru că “a trecut momentul”. 
Orice femeie care a trecut printr-o nuntă dorită mult și poate venită un pic mai târziu și pe neașteptate știe amestecul acela de fericire și neîncredere. Îți este în același timp foarte rău și foarte bine. 

M-am întors spre Radu și i-am spus: Mi-e foarte rău. 

Pulsul era mult prea sus, aproape nu puteam să vorbesc pentru că maxilarul îmi era încleștat, mi s-a făcut brusc frig. 
Ai un atac de panică. Mi-a spus. 
Așa a fost, dar nu poți să-i spui cu succes unei femei nervoase să se calmeze, cu atât mai puțin uneia în atac de panică. 

Am ajuns la urgență. La o clinică privată de renume. Nu recomand, în fișa mea scrie “pe fondul consumului de cofeină”. Am băut O cafea!

De atunci și până acum am făcut mai multe investigații, dar sunt convinsă că n-am nimic pentru că acum am totul!
De atunci și până acum mi-am tot măsurat pulsul, prea mare, și tensiunea arterială, prea mică. 
Și am stat cu mine și gândurile mele. 
Și ce dacă o să plouă la nuntă? 
Ce dacă nu vine un prieten pe care aș fi vrut să-l văd acolo? 
Ce dacă o să servim plăcintă cu mere în loc de tort? Ce dacă nu o să iasă mâncarea la nuntă ca la degustare? 
Ce dacă nu o să am nunta perfectă? 
Mariajul să fie fericit. 
Noi să fim bine. 

Ceasul de la Vali ticăie mai lent decât inima mea. Minutul meu are 90 de secunde. 

Hai să nu mai fim proaste și să punem totul la inimă!

Pe lângă avertismentele despre tutun, cafea, zahăr, sare și grăsimi ar trebui să avem și unele despre griji, stres și scenarii. Dăunează grav sănătății, iar noi avem nevoie sănătate ca să avem timp pentru toate și toți, dar și de minte, ca să știm să dăm din timpul nostru doar cui și pentru ce merită. 




Back to Top