Când îţi calci pe inimă, eşti întotdeauna încălţat


La început, porţi nişte botoşei pufoşi, acoperiţi cu circumstanţe atenuante. Mai ales femeile au obiceiul să nu dea vina pe el, ci pe cealaltă ea.
La faza asta, trebuie să recunosc că-mi plac bărbaţii. ;)))) Noi suntem mai realişti şi nu dăm vina pe nimeni în mod special. Conştienţi că, de cele mai multe ori, vina se împarte. Sigur, s-ar putea ca pe el să-l batem, cu ea să ne certăm şi să ne îmbătăm singuri. Trei chestii uşor distructive, dar, oricum, nu mai era nimic de păstrat.

Dacă ai trecut de pufoşenii şi ajungi să-ţi calci pe inimă mai des, ca pe o bordură, atunci să nu te aştepţi să nu doară.
Pentru răbdare şi supunere, nu se dau premii. Se dau doar sarcini noi.
Aşa e şi la job, şi în dragoste.
Dacă eşti o bordură de încredere, o să vină şi cu maşina, să-şi parcheze pe tine frustrările, creditele şi toate lucrurile pe care în general le faci singur, dar nu-ţi place.
O să-ţi calci pe inimă cu tocuri-cui. Şi nici măcar nu vor fi ale tale.
Platforme, cizme, bocanci murdari. Pe covorul tău roşu.
După scuzele când îţi călcai pe inimă în vârful picioarelor, vin insultele apăsate, tropăiala de compromisuri. Pentru că tu te-ai compromis. Nu mai e nimic de respectat la un om care nu se respectă pe sine.

De fiecare dată când crezi că e bine să-ţi calci pe inimă, gândeşte-te a câta oară o faci şi dacă s-a îmbunătăţit ceva în viaţa ta făcând asta.
Dacă nu ieşi pe plus – şi cel mai probabil nu o să ieşi –, alege-ţi tu platforme, cizme sau bocanci, curaţi de data asta, că doar eşti o doamnă. Şi, tot pentru că eşti o doamnă, nu-i da un şut, îţi strici pantofii, ci du-te pur şi simplu pe vorba cântecului:
These boots are made for walking, and that’s just what they’ll do
one of these days these boots are gonna walk all over you.
De ce aşa, fără ură şi fără răzbunare?
Pentru că tu nu pleci ca să-i faci lui un rău. Pleci ca să-ţi faci ţie un mare bine.

Acesta e un fragment din Ultimul început. Găsești cartea pe www.greensugar.ro

Foto: NunoCanha
Back to Top