Îmi e și frică să scriu articolul ăsta. Să nu se umple raiul de păcătoși cu muzica dată tare în mașină.
Și eu și Muza tot păcătoși suntem, dar păcatele noastre se întâmplă dincolo de uși închise.
Îmi e frică să vă trimit acolo pentru că știu că le veți spune și altora să meargă. Toți avem prieteni și cunoștințe. Vă rog să le spuneți doar prietenilor.
Mă credeți că Muzeul Satului din București nu e atât de frumos ca Viscri? Pentru că la Muzeul Satului sunt case goale, ca niște cochilii de melci morți. Aici totul e viu.
Vin vacile la opt seara ceas și intră fiecare singură la ea în curte de parcă au GPS!
La fântână e apă plată.
În camere e mobilă de faci poze servantei.
Și mai sunt și două cetăți.
Și socata aia de 3 lei paharu’ de îți vine să ceri două găleți.
Mai ales după ce faci un traseu cu bicicleta.
În rai vine ciobanul să-ți aducă lapte și brânză la poartă.
N-am ajuns la Viscri până la 40 de ani. Să-mi fie rușine că am văzut atâtea capitale europene inclusiv pe aia de unde chiar prințul Charles vine la Viscri.
Intră aici să vezi cea mai mare galerie cu fotografii care a fost vreodată pe acest blog. Cu comentarii mai mult sau mai puțin inspirate
Sau direct pe pagina de facebook VISCRI 195 aici: https://www.facebook.com/Viscri195/
A cerut cineva un număr de telefon? Am! 0758 332 078
