O să iasă scandal. Ciudat, viața mi se pare mult prea scurtă pentru scandaluri! Și să le trăiești, și la TV să le privești. În acel timp, am putea să învățăm ceva. Prefer în locul scandalului o decizie. Inclusiv aceea de a pleca.
Viața e prea scurtă pentru oamenii deștepți. Pentru proști e prea lungă, pentru că oricum nu știu ce pot face cu ea. Îi iau firul și-l strâng în ghemul greșelilor pe care le tot repetă.
Viața e clar prea scurtă pentru oamenii ambițioși. Ambiția, când e dusă la extrem, nu are scopuri de atins, ci doar etape de ars. Pe umerii dorințelor vechi, cresc mugurii dorințelor noi. Cât de mult înseamnă suficient?
Viața e prea scurtă pentru amânări. Mai târziu poate să însemne prea târziu, iar altă dată poate însemna niciodată. Mama avea o vorbă: Nu ești niciodată pregătit. Ca să înveți să înoți, chiar trebuie să intri în apă.
Viața e prea scurtă pentru oamenii care îşi iau din ea mai puțin decât lasă. Dacă tu crezi că, la un moment dat, balanța se va echilibra, mai gândește-te. Cine e obișnuit să ia cu două mâini nu se lasă de obiceiul ăsta. O crește și pe a treia, dacă are de luat mai mult decât poate cu două.
Viața e prea scurtă pentru sentimente reprimate. Vei sta o eternitate nemuritor și rece. Așa cum e prea scurtă pentru cele neîmpărtășite. Octavian Paler zicea că sunt doar niște încăpățânări.
Viața e prea scurtă pentru atât de multe. Poate și pentru lista asta, așa că n-o mai lungesc. Oricât de mult îți folosește să citești viețile altora, e mai interesant să o trăiești pe a ta.
Da, știu, titlul.
Te pregăteai să mă contrazici și până acum nu ai de ce.
Viața e categoric mult prea scurtă pentru orice relație de lungă durată. Sunt de preferat prietenia și dragostea.
Viața e prea scurtă ca să rămâi în locuri unde nu ești dorit.
Lipsești prea mult din cele în care ești dorit.
