Cum să părăsești "ușor"? Poți să-i dai în cap cu blândețe?



Știi bancul ăla cu Ion care era în comă, dar totuși a avut noroc? 
Da! Mare noroc! 
Că l-a lovit ambulanța. Îți dai seama ce repede a ajuns la spital? 
L-au luat imediat, în regim de urgență :))

Așa e și cu poți să părăsești pe cineva “delicat”! 
Cam cum? 
Îi tragi una și apoi tot tu îl pansezi? 
Îi prezinți situația în cuvinte frumoase? Ca un chirurg care te asigură că operația a reușit… doar pacientul e mort. 

Am scris mai demult un articol despre bărbații care se despart cu un SMS. Citește-l aici dacă nu-l știi http://www.radufconstantinescu.ro/2013/10/despre-barbatii-care-se-despart-cu-un.html

De ce dăm adesea vești neplăcute evitând să ne întâlnim măcar? Pentru că uneori ne e frică de reacția celuilalt, alteori ne e milă, niciodată nu suntem noi bine cu noi când facem asta. 
Chiar dacă plec la alta și cred că-mi va fi bine tot nu mi-e ușor să las pe altcineva în spate. Fie și pentru că a fost un moment când eram la început și credeam că-mi va fi bine și nu-ți prea vine la socoteală (dacă ai ceva în cap) când realizezi că s-ar putea întâmpla din nou. 

Într-un singur caz se poate chestia asta cu “delicatețea”: când nu frige! Când tu ești călduț și ea aproape rece. 

Când nu prea e pasiune e simplu să fii domn! 

În toate celelalte cazuri e - paradoxal - de căcat să încerci să pari domn. 
Nu delicatețea este ultima datorie când părăsești pe cineva, 
ci SINCERITATEA. 
Înjură sau ține-ți gura cât o face ea chiar dacă ai impresia că nu o să te spele toate apele. 
Stai liniștit… în afară de păcate apa spală orice. Habar n-ai pe unde a fost zâmbetul de care te-ai îndrăgostit :) Știi pe unde a fost al tău și ar trebui să-ți fie suficient. 
Ce suntem noi, dacă nu niște iluzii prinse în circuitul sufletelor în natură? 
Cum se încălzește apa, se transformă în vapori, urcă până la cer unde se răcorește și cade în lacrimi de ploaie pe pământ, la fel sunt și cei mai mulți îndrăgostiți: într-un circuit de cald/rece pe care nu-l pot controla. 
Măcar să fim sinceri! Suntem proști. Răi să nu fim. 
Nu e delicatețe, e ipocrizie să încerci să înfățișezi totul în cea mai bună lumină. De fapt nu pe ea vrei să o menajezi, ci pe tine. Tu ești ăla bun care a încercat, dar ceva n-a mers. 
Ba a mers, la dracu’, a mers și la job, a mers și în piață, până a dat peste tine. Avea mersu’ legănatu’ / La. Lala Lala. 
E mai ușor pentru psihicul oricui să știe că a pierdut omul de lângă el pentru că Dragoste la prima vedere a lui Micolov! Mult mai ușor decât Unde dragoste nu e, nimic nu e a lui Gheorgiu! (Niște melodii vechi, nu vă bateți capul).
Iar dacă totuși nu pleci pentru că a apărut altcineva, ci pentru că nu mai ești fericit/fericită nu strică înainte să dai vina pe celălalt să te gândești a câta oară se întâmplă asta. 

Cum să părăsești pe cineva ușor e simplu. Depinde pentru cine vrei să fie ușor. Poate ai mințit din prima zi și până ieri, dar astăzi n-ai voie să-i spui Adio înainte să spui adevărul. 
Știu, e aproape un arhaism. Suntem în 2016 și nu mai spune nimeni “Adio”. 
Nici adevărul. 


Back to Top