Românii chiar au talent, dar asta se vede mai puțin la TV și mai mult… la teatru.




Nu există artă mai neiertătoare decât teatrul. 
În orice film poți să mai tragi o dublă dacă ai greșit, 
scriitorul umple multe coșuri cu pagini rupte până să fie mulțumit de un roman, sculptorii, 
pictorii, 
toți au șansa unui retuș. 

Numai actorul, ca un fachir pe cuiele propriilor emoții și slăbiciuni, se joacă, dacă are meșteșug, cu ale noastre. 

Râdem și plângem cu el deși știm că e doar un actor. 
Știm că e doar o piesă. Ne uităm în buzuner și găsim biletul. Are pe el un preț. Întotdeauna prea mic pentru o parte din viața unui om.
Datorită actorilor cred în reîncarnare. În reîncarnarea oamenilor care au fost și în reîncarnarea unor personaje care n-au existat niciodată altundeva decât în mintea autorului lor. Unii sau născut din femeie, alții s-au născut din idee. 
Oare pe care dintre aceștia e mai greu să-i joci?
Îi joci? Sau îi trăiești?
Să nu vorbim generalități. 
Se ia următorul caz: 
Alexandru Repan mai este Alexandru Repan domiciliat în… cu C.I. seria… și numărul… atunci când iese pe scenă???
N-am nici astăzi răspuns, dar mâine nu o să mai ai nevoie de al meu, îl vei avea pe al tău.
Alexandru Repan joacă (trăiește?) în lumea bizară a Crailor de Curtea-Veche, de Mateiu Caragiale. La Teatrul de Artă. 
Ultimul spectacol din acestă stagiune este pe 31 mai. 
Mai găsești bilete aici: https://ove.ro/pagini-din-craii-de-curtea-veche-teatrul-nottara-693




Back to Top