Suntem buni creștini, dar ne batem pentru un loc de parcare.
Apreciem sinceritatea, dar o cerem altora.
Ne plac oamenii “de bun simț”, dar asta înseamnă de cele mai multe ori “oameni care au aceleași păreri cu noi”.
Vrem să fim ascultați, dar noi nu ascultăm, așteptăm să termine alții de vorbit, să ne vină rândul.
Luăm poziție pe facebook. E mai puțin riscant din spatele ecranului de laptop decât față în față.
Criticăm la alții ce ne iertăm nouă. Uneori și ce noi nu am avut curajul să facem de teamă că vom fi prinși.
În relații, vrem ca partenerul să ne fie fidel. Chiar dacă noi am mai călcat strâmb. N-am auzit niciodată un bărbat care, când și-a prins nevasta cu altul, să-i spună: OK, acum suntem chit :)))
Ne deranjează alăptatul în public? Copilul ăla îți va plăti pensia :) Ar trebui să mergi să-i pupi mâna femeii ăleia pentru dubla ei nebunie superbă. 1 Face un copil în lumea asta cretină și 2 Îl face în România!!
Am văzut că mulți și-au pus ca pe o victorie personală fotografii cu “ce lună e? E luna din care nu se mai fumează în spații publice”. Wow! Ce realizare. Politicienii vor continua să mintă în spațiul public, dar cu asta te-ai obișnuit deși nu-ți afectează doar plămânii… Îți afectează viitorul.
În plus, își mai aduce aminte cineva DE CE a intrat legea anti-fumat în viteză? Că aștepta de multă vreme. S-a întâmplat după dezastrul de la COLECTIV.
Nici nu muriseră toți și deja România îi uitase.
Nu avem răspunsuri, dar nu le mai căutăm.
Ura! Nu se mai fumează! Au murit niște oameni. De ce? Cine e vinovat?
Cine le știe măcar toate numele?
Mulți nu știu nici măcar numărul exact al victimelor.
A fost o tragedie.
Acum nu mai e nici măcar o statistică.
