Primul interviu cu Marian Godină, la câteva minute după lansarea cărții FLASH-URI DIN SENS OPUS



Prima oară când am vorbit cu Marian Godină eu și Muza eram în Piața Universității. Da, imediat după Colectiv. M-am gândit atunci preț de o secundă că am fi putut fi de o parte și de alta a baricadei. Dar oare suntem? Oare chiar există baricada asta imaginară? 
Între timp ne-am tot văzut. Am vorbit. L-am susținut, nu doar cu vorbe, în proiectul lui de a publica o carte. Am pus pariu pe o sticlă de tărie cu patronul Curtea Veche Publishing, Grigore Arsene, că va vinde TOT tirajul în maximum o săptămână. Acum cred că mă duc să-mi iau sticla până la prânz :) 
E primul interviu pe care-l fac după plecarea mea din ProTV. Primul interviu “încrucișat”, cu întrebări puse și de mine și de Ramona. 
Marian Godină nu e un star. Deocamdată :)
Bucurați-vă de normalitate. Un interviu cu un om mișto.




Radu: Ești o contradicție în termeni, polițist și scriitor.  Vrei să strici imaginea proastă pe care o au românii despre polițistul cu burtă și care nu citește cărți? Tu ai scris una. Vrei să demonstrezi ceva sau să schimbi ceva? 

  Nu vreau nici să demonstrez ceva și nici să schimb. Vreau doar să arăt! Să arăt acele părți ale meseriei de polițist care nu se văd din afară. Se pare că arătând, am reușit și să demonstrez că polițiștii nu-s ca-n bancuri, și să schimb imaginea polițistului cu burtă care nu citește. Apropo, cel mai bun prieten al meu e polițist, e slăbănog și citește cărți la greu.


Ramona: E la modă să fii “nevastă de fotbalist”, nu nevastă de polițist. Trebuie să ai nervii tari să știi că omul pe care-l iubești nu are cum să se ferească de probleme, dă fix în ele, le caută :) Cum le găsești? Femeile, nu problemele.

E destul de greu să găsești o femeie care să înțeleagă că de revelion vei fi la serviciu, că duminica, atunci când toți prietenii merg la grătar, tu muncești, că vor fi nopți în care va dormi singură. Pe lângă toate astea, la mine se adaugă și că sunt foarte critic și perfecționist. Cum le găsesc? O să-ți răspund când o voi găsi.


Radu: La cât câștigă un polițist și la ce riscuri se expune e clar că nu intri în Poliția Română pentru bani. Îi poți câștiga într-un mod mai puțin periculos. Ce te-a determinat să te faci polițist? 

Îmi aduc aminte că pentru admiterea la școala de poliție urma să dau un test psihologic în cadrul căruia era întrebarea asta: de ce vrei să devii polițist? Ni se spunea că nu ar fi indicat să răspundem că o facem din vocație pentru că se va bănui că mințim. Majoritatea răspundeau că au ales asta pentru un loc de muncă sigur. Eu am răspuns că o fac din vocație, fiind unul dintre acei copii care atunci când erau întrebați ce vor să se devină când se vor face mari, răspuneau că vor să se facă polițiști. Din moment ce am trecut de testul psihologic, bănuiesc că m-au crezut pe cuvânt.


Ramona: Am carnet din 2003, n-am niciun accident și nicio amendă. Toții bărbații pe care-i cunosc au avut din ambele. O părere de la un profesionist: Femeile conduc mai prost?

E greu să faci un accident conducând cu 30 km/h și e și mai greu să iei amendă când ai un zâmbet frumos.:)) Am văzut multe femei care conduc mai bine decât mulți dintre bărbați, dar am văzut mai mulți bărbați care conduc mai bine decât multe dintre femei. )

Radu: Unde crezi că ți-ai făcut mai mulți dușmani? Pe stradă sau în blogging? Ești contestat pentru că vii din trafic și ai ajuns “să ai trafic”? Îți sare țandăra când vezi comentarii negative mai rău decât la o încătușare? 

Cred că am deranjat mai multă lume pe stradă decât în blogging. De fapt, în blogging nu cred că am deranjat pe nimeni. Chiar, ce înseamnă blogging? Eu am scris pe pagina de facebook că-s blogger pentru că nu există opțiunea de polițist.
De azi am să schimb și am să scriu că-s autor. :)
Recunosc că la început mă cam afectau comentariile negative, la fel cum îmi sărea țandăra când se opunea vreunul încătușării. Între timp, am învățat că acele comentarii negative sunt la fel de bune ca și cele pozitive și că poți mânui cuvintele în așa fel încât să nu fie nevoie de cătușe. Când chiar nu funcționează, nu ezit să le folosesc.

Ramona: Oamenii te iubesc când scrii articole. Cum reacționează când te recunosc și totuși le scrii un Proces Verbal? Dau “like” și la amendă?

Oamenii care mă recunosc și cărora totuși le scriu un proces-verbal nu au nimic de obiectat. Îi văd că nu le pică prea bine și că ar comenta, dar se vede că ceva îi oprește. Cred că e vorba de respectul pe care li l-am câștigat. Se pare că din lipsa respectului apar acele divergențe dintre conducători auto și polițiști. Cu siguranță ar da dislike unei amenzi.

Radu: Am pariat deja că vei fi bestseller. Întrebarea finală este: De ce ar trebui să citească FLASH-URI DIN SENS OPUS un om oarecare? Dar un polițist? Ce găsește fiecare în cartea ta? 

Și polițiștul este tot un om oarecare.
Un om care nu este polițist ar trebui să citească FLASH-URI DIN SENS OPUS pentru a vedea lucruri pe care nu are de unde să le afle din altă parte.
Unui polițist nu i se va părea nimic ieșit din comun când va citi, pentru că e obișnuit cu astfel de întâmplări, dar se va regăsi în multe dintre capitolele cărții.


Continuă! Click pe link: http://bit.ly/1SLeLnM

P.S. Mulțumesc și eu pentru autograf, Marian.





Back to Top