Există bărbat "prea ocupat”? Blogging democracy winner.

Femeile au o inteligență emoțională mult superioară bărbaților. Ele pot să spună dintr-o privire cine cu cine se… într-o sală plină cu necunoscuți.

Înțeleg mai ușor aluziile și fac foarte rar gafe. Când pare că fac o gafă este de multe ori o răutate voită :)

Toate aceste calități dispar ca prin farmec când femeia se îndrăgostește.

Inclusiv detectorul de minciuni i se strică pentru că ea VREA SĂ CREADĂ.

Și crede.

Crede că o ședință poate să dureze 7 zile.

Crede că e “doar o colegă”.

Crede că tu n-ai face NICIODATĂ ce fac alți bărbați.
Da’ tu ce ești? Extraterestru?


Femeia se prostește voit.

E gata chiar să se prefacă mai prostă, mai puțin citită sau mai puțin realizată profesional ca să nu se simtă gușterul inferior.

Degeaba nu se simte dacă EL ESTE. Dar acesta e alt subiect.

Și bărbații comit greșeala asta când “închid ochii” la ce scoate domnița pe gură doar ca să nu piardă accesul la o splendidă pereche de țâțe. Din cât silicon e în ele puteau să facă cei de la intel niște chipuri. Poate îi ajutau fetei și creierul. În gașca mea de prieteni era o vorbă: E frumoasă făcută grămadă :))

Uneori e îndrăgostită făcută grămadă.

Și atunci crede că el poate să fie “prea ocupat” să o vadă. Prea ocupat să-i răspundă la mesaje. Măcar a doua zi.

Singurul bărbat care e uneori prea ocupat pe bune e soțul sau iubitul dintr-o relație de lungă durată care muncește ca prostul pentru ceva ce ea nu înțelege. Și pentru că nu înțelege nici nu apreciază: muncește pentru ei amândoi. Trece 7 mări și 7 munți pentru ea și ea se plânge că nu e niciodată acasă.

Dar femeia care mi-a pus întrebarea nu era în cazul ăsta.

E voia să creadă. Să spere. Și să aibă ce să spere.

Voia să-i spun eu că se poate, de parcă în pădure se duce căprioara la vânător și el e prea ocupat să-și ridice pușca.


Oricare din cei doi poate să facă primul pas. 
Niciunul nu-i poate face pe toți!


Femeie! Înțelege că bărbatul pe care trebuie să-l cauți e un bărbat pe care deja l-ai pierdut.






foto: IMikeMedia



Citește mai mult!

http://bit.ly/pachetraduf

De ce să învăț, profule, ca să ajung ca tine? :(

O să vă spun o poveste adevărată. București. Anul 2000. Nimic nu era ca în melodia aia cu “noi în anul 2000 / când nu vom mai fi copii”.

Un liceu bun. O profesoară de matematică, tânără, cochetă. Un grup de liceeni care chiuleau se “bagă în seamă”. O altă profesoară, mai în vârstă, încearcă să-i pună la punct. Atunci aterizează replica: Ce vrei, …? Nu vezi că ești îmbrăcată de la 2nd hand?

Profesoara de matematică era prima mea soție. Ea a fost prima persoană din viața mea care a venit cu un concept pe care încerc să-l dau mai departe cât pot: Oamenii care au cultură generală făcută în ani, nu cursuri de dezvoltare personală de două zile, oamenii aceștia sunt datori să facă o figură frumoasă și în plan financiar.Sistemul nu-i lasă. E adevărat. Trebuie să-l batem!

Avem prea mulți milionari care nu fac acordul între subiect și predicat!

Prea mulți politicieni care spun că respectă poporul român când ei nu respectă nici regulile gramaticale. 

Acum un sfert de oră aveam 20 de ani

Acum un sfert de oră aveam 20 de ani

Am clipit și-a trecut facultatea.

Cât am căscat mi-am pierdut vreo două iubiri…

și inocența.

S-a dus să moară alături de certitudini

Alături de speranțe copilărești și de câteva promisiuni

din hârtie igienică.

Acum un sfert de oră aveam 20 de ani

Cu o oră în urmă nu existam deloc. Existau ai mei

doi copii frumoși.

Așa suntem și noi, niște cruci în devenire

Cu credite la casă care durează mai mult decât

convingerile.

De ce te grăbești? Vrei să o iei de la capăt?

Vrei să treci primul linia de sosire din cimitir?

Poți să mi-o iei înainte…

Uite, eu te iubesc deja de vreo 5 minute și - ca la șah -

Sună ceasul să fac următoarea mutare

Următoarea iubire

Chiar dacă ai sărit calul, aș fi nebun să te sacrific

Pot să joc și fără orgoliu pe tablă! N-o să fie mat…

O să fie pat. 

Night reading: Tablou de "familie"

Era așa de frig în studioul ei de pictoriță, dar rar realizau asta. Erau ziare vechi în loc de storuri, lipite direct pe geam. Când voiai să te uiți afară parcă vedeai spre înapoi. Spre o lume care nu mai exista, dar care atunci avea titluri bombă și oameni importanți prinși în prenandez. Ca muștele în hârtie lipicioasă. 

Mulți dintre oamenii aceia muriseră între timp. 

Parcă doar noi existăm, zise el.

Poate cât suntem aici. Când ieși pe ușă mai există și nevastă-ta. Poate când ieși pe ușă nu mai exist eu…

El realiză că dacă mai vorbesc se vor certa. Și dacă se vor certa o să se mai culce o dată cu ea. Așa, pe gol, nu mai avea niciun chef. Dar o ceartă bună o făcea mereu și mai frumoasă. Așa că spuse ceva ce o enerva de fiecare dată.

Partea proastă cu lucrurile care ți se tot spun este că la un moment dat și simpla lor menționare te scoate din sărite. Partea bună e că în 5 minute erau în pat. N-a lăsat-o să-și dea jos pantofii și acum le simțea tocurile pe fese. Îl enerva teribil gândul că nu era un călăreț, ci un cal. Călărit invers. 

Cine a sedus pe cine? 

În ce loc trebuie să atingi o femeie (2.0)

Când eram eu mic apăruse într-un ziar o hartă cu zonele erogene. Probabil că azi există o aplicație de smartphone ca un GPS.

Harta aia era schematică și tare frigidizantă. Semăna un pic cu pozele din cartea de anatomie, doar că nu-i vedeai fetei și pancreasul.

Formule gen: “experții afirmă” sau “studii de ultimă oră” erau la tot pasul în text. Chiar își imaginează cineva sute de femei pe care să se testeze cu electrozi și atingeri de pene? 

O fostă colegă mi-a trimis un articol aprape identic. Pozele de acum erau mai puțin stupide, dar textul era clar scris de o virgină din Londra și tradus de altă virgină din București.

Vă supărați dacă încerc și eu? Măcar eu mi-am pierdut virginitatea în secolul trecut :)

Le luăm pe rând...

Buzele sunt doar pentru deschidere. Deschiderea conversației. Ajungi mai târziu să-i citești pe buze printre rânduri. Cu buzele tale.

Sărutul pe gât e "raiul"? De multe ori doar gâdilă...

Sânii? Acolo trebuie să ai, ca la poker, o mână bună... 

Fund, interiorul coapselor, clitoris... la naiba! 

Facem dragoste sau facem inventar?!?!!

Există un loc de unde pornește totul. De fiecare dată. Un loc în care dacă atingi o femeie înnebunește spre deliciul ei și al tău. 

O poartă pe care dacă n-o deschizi se cheamă că ești în Europa cam cum e România acum: înăuntru și totuși afară :))
Toți bărbații plătesc pentru sex.
Unii cu promisiuni false. Și apoi se miră că ea a mimat orgasmul.
Alții cu vacanțe, haine, bijuterii. După care se miră că femeia nu se mulțumește să i se vândă. Se deșteaptă și se scoate la licitație. Cine-i dă mai mult :))
Mai sunt unii care cred că trebuie să o atingă cu atenția lor. Și uită că în același timp în care oferi atenția ta trebuie să o câștigi pe a ei. 
Altfel nu merge. 
Despre băieții de zahăr, ce să zic? Majoritatea femeilor frumoase sunt la dietă din liceu...
Pentru un bărbat puternic e un gest frumos să-și ceară iubita de soție în genunchi. Unul slab nu are niciun efect, că asta e condiția lui naturală :)) E în genunchi tot timpul. 

O conversație inteligentă este viagra femeilor. 
Vorbele ating altfel decât mâinile. Dar nu pot ține locul lor.
Există un loc unde trebuie neapărat să atingi o femeie. Și nu există cale sigură să ajungi acolo. Poate doar pentru chirurgi :) 

Locul acesta e inima ei.

Citește neapărat și...
 http://www.radufconstantinescu.ro/2018/06/am-publicat-bestseller-uri-dar-am-luat.html

Meditații foarte particulare :)

Acest text este unul dintre cele mai controversate din Filosofia sexului. Mi-l asum în continuare chiar dacă multe s-au schimbat. Fotografia demonstrează destul de bine schimbările vizibile, totuși, ce nu se poate vedea este un tânăr nebun, de stânga, radical și inconstant. Ce s-a schimat în interior din toate astea? Acum nu mai sunt așa tânăr :)))

Există palmares în dragoste?

Palmares ?

în amor este o contradicţie în termeni. Sunt oameni care spun prietenilor: „am fost acolo” când toată lumea remarcă o pereche de sâni. Varianta maxi a acestei vanităţi mitocăneşti este interviul în presă despre cum Nimeni a regulat o vedetă. Să avem pardon. Sunt lucruri pe care un bărbat nu ar trebui să le popularizeze. Că de-aia se cheamă intimitate. 

De cele mai multe ori ai în viață doar ce alegi să vezi

Ai în fiecare zi un spectacol minunat. 

Răsăritul. 

Dar alegi să vezi doar telefonul care te trezește. Iar mergi la serviciu?! Era mai bine fără? :)

Ce frumos ar fi dacă te-ai gândi la privilegiul de a trăi încă o zi. Cu toate bucuriile și emoțiile ei.

Fiecare dintre noi avem oameni care ne iubesc. Care au grijă de noi. 

Dar “grija” noastră sunt cei care ne vorbesc de rău. 

Ce frumos ar fi să învățăm să nu ne pese. Pierdem din timpul pe care am putea să-l dăm celor care ne sunt aproape cu trupul și cu sufletul. Îi mai amărâm și pe cei care ne sunt dragi cu veninul altora.

Toți am citit poezie. Cei mai mulți au făcut-o siliți în școală. 

Dar alegem să nu o mai lăsăm să intre în viețile noastre. Ce? Astea-s vremuri de poezie? 

Eminescu n-a scris Luceafărul într-un hotel de 5 stele…

Libertatea exterioară e doar un țarc mai mare. Un lanț mai lung.

Libertatea gândurilor, curajul sentimentelor, acolo nici cerul nu e limita. 

https://www.curteaveche.ro/p/pachet-r-f-constantinescu---cu-autograf

Ne lepădăm de excese ca de satana… dar nu le înlocuim cu echilibrul, ci cu alte excese, de sens contrar.

Ce aroganță, să crezi că știi tu ce pedeapsă meriți și să ți-o și pui de îndată în executare, când până și Hristos i-a cerut Mariei Magdalena un singur lucru: Nu mai păcătui.

Nu 100 de Tatăl nostru. Nu 1000 de Ave Maria.

Nu cumva ne judecăm prea aspru, noi cei făcuți să ne bucurăm (și) de păcat?

Nu e om să nu fi iubit. 

Dar după ce dragostea a plecat, cu zgomot de ușă trântită, mulți rețin doar de ce a murit, nu și ce-a aprins-o. 

În istoria mică a celor doi oameni au fost, de cele mai multe ori, mai multe zile bune decât zile rele. 

Mai multe nopți de vară indiferent de anotimp. 

Dar ținem minte toamna rece a sentimentelor în declin.

Și le facem autopsia. 

Nu toți avem timp. 

Întreabă un bolnav în fază terminală cât de greu e să știi că trebuie să-ți iei la revedere pe neașteptate. 

Și din puținul pe care-l avem risipim atât de mult. Aproape că am putea să mai facem o viață din timpul pierdut. 

Aproape am putea să mai facem un destin din alegerile amânate. 

“Nu sunt pregătit” e cea mai bună scuză să nu facem niciodată nimic. 

Ce frumos ar fi dacă de mâine am zice “hai să vedem ce-o să iasă” în loc de “nu se poate”.

Nu se poate să nu se poată!

Oricum, e mai puțin dureros să încerci și să cazi, decât să nu încerci niciodată. 

Fiecare dintre noi a avut pe cineva care ne-a iubit în secret, în vreme ce noi ne pierdeam timpul cu altcineva, care ne desconsidera la vedere. 

Ai grijă că într-o zi o să-ți fie dor de tine. 

Cel pierdut pe drumul anevoios al compromisurilor. 

Un străin încărcat de ani te va privi din oglindă cu nedumerire, iar copilul care ai fost te va privi din pozele vechi cu reproș. 

Banii, prietenii, trenurile, femeile, bărbații vin și pleacă. 

Nu câștigi nimic dacă nu ești mai bun astăzi decât ai fost ieri.

și nu pierzi nimic dacă nu te pierzi pe tine. 

https://www.curteaveche.ro/p/pachet-r-f-constantinescu---cu-autograf

Dragostea e o boală? Da. De inimă 2.0

Bărbatul se poate lupta doar cu forțele omenești. De asta suntem neputincioși împotriva iubirii. 

Aștepți un moment. Aștepți o femeie. Te pregătești pentru amândouă. 

Dar te gândești mai mult la tine decât la ele.

Cine e de vină că tu aștepți tramvaiul într-o stație unde opresc doar autobuze?

Interesant... Autobuze. Unele cu care te pupi singur?

Dragostea e cea mai bună metodă să arzi calorii. Când e neîmpărtășită, n-ai chef să mănânci, când e fericită, nu dormi :)

Guest Blogger: Ramona Constantinescu (Gustverde.ro)

....................................................................................

Doar n-o să bagi mămăligă cu brânză și smântână peste fluturii din stomac? 

Brusc contează mai mult cât de bine arăți dezbrăcată și parcă niciodată nu arăți suficient de bine. De cele mai multe ori eziți când vrea să te dezbrace mai mult pentru că nu ești sigură dacă ți-ai asortat chiloțeii cu sutienul decât de teamă că ți-ar face ceva. 

Ce să-ți facă? 

Plăcere. 

Ce altceva? :)))

Noi suntem stresate și parcă singurul fond de ten care ne acoperă suficient e ÎNTUNERICUL. Sau mai bine întuneriCOOL :)

Nu e nimic mai motivant decât îndrăgostirea. Eu am mers la sală pentru prima dată în viața mea când l-am cunoscut pe Radu. 

Ei, am și gătit mai serios prima dată după ce l-am cunoscut pe Radu, că nu ne ajungeau banii. Toată lumea mă întreba ce mănânc de arăt așa de bine, dar nimeni nu mă întreba CÂT :) Mâncam doar rețetele care-mi ieșeau. Adică mai nimic.

Coffee reading: Nu mai ești bărbatul de care m-am îndrăgostit....

  

Te plăcea pentru că erai nebun. 

Erai nebun, acum te gândești altfel la riscuri. Pentru că viitorul nu mai e doar al tău.

Cu cât lăsai mai puțin impresia că te atașezi, cu atât se atașa ea mai tare. Îi ziceai: îmi spui cam des „te iubesc!”

Acum îi spui zilnic că o iubești. Pentru că știi cât de mult înseamnă pentru ea.

Parcă și distanța nu făcea altceva decât să vă apropie și mai tare. 

Poate o și cultivai. Distanța asta. Păstrai un pic de mister, Mister. Acum vrei să mergi peste tot cu ea.

Adora felul cum o dominai. Pe ea, care face inimile să bată în ritmul tocurilor de 10cm...

Acum sunteți o echipă. O întrebi când iei o decizie. Uneori te întrebi dacă asta te face să pari mai puțin sigur pe tine. 

Nu îndrăznea să-ți ceară o oră în plus. Păreai atât de ocupat...

Acum timpul fără ea ți se pare pierdut. 

Pierdut ești tu :-))))

Te-ai schimbat atât de mult. 

Nu mai ești bărbatul de care s-a îndrăgostit. 

Dar asta e foarte bine.

Acum ești un bărbat mai bun. 

P.S. Cartea Muzei, Gust Verde, e pe sfert cadou de 1+8 Martie. O poţi comanda cu reducere chiar de astăzi, să apuce să şi vină până pe 1 J http://bit.ly/1N1WpXf

Mi-ar plăcea să am și dimineți cu tine. 2.0

Parcă sunt într-un fel de căsnicie. 
Dragă, ce vrei să iau în drum spre hotel? 

Vinurile se schimbă: 
alb, 
roșu, 
roze, 
șampanie. 
Demisec. 
Sec. 
Sex.

Lenjeria intimă se schimbă și ea: 

Din cocoș nu faci găină, nici din curvă… gospodină. N-ai găsit nicio femeie de casă? Unde dracu’ le cauți??

Vreau să ridice două degete, ca la școală, bărbații singuri care merg în club pentru muzică. 

OK. Puteți să lăsați mâna jos, să o puneți pe mouse și să schimbați blogul. Eu cu ipocriți nu discut. 

Când femeile îmi spun că întâlnesc doar boi, le zic să schimbe anturajul. Nu poți să dai vina pe bărbați în ansamblu pentru o serie de erori care, de cele mai multe ori, îți aparțin. Cum îi alegi de se dovedesc toți boi? 

Când bărbații îmi scriu că au luat-o pe mândră dintr-un club și singurul lucru unde ea a evoluat e prețul la haine, haine pe care le plătește el, eu mă mir că omul în cauză nu s-a prins încă de un fapt evident: el plătește pentru sex.

Nu curtează. 

Angajează.

Nici când se desparte nu dă papucii. 

Dă preaviz. 

Concediază. 

Desigur… există oameni care au stat până la pensie într-un job. S-ar putea să existe și femei care stau până la pensie într-un blow-job. 

N-o plătești în bani și bonuri de masă. 

O plătești în mașini, bijuterii, haine, vacanțe. S-ar putea să te coste mai scump. 

Nu sunt ușă de biserică, îmi place viața de noapte, am câștigat bani de pe urma ei. Ca DJ, MC, etc.

Te poți întâlni cu femeia visurilor oriunde, chiar și în club, dar nu când clubul e mediul ei natural. De party girls va fi mereu nevoie, altfel toți bărbații s-ar duce direct acasă la neveste. 

OK, smartass, o să ziceți voi, atunci unde s-o găsești?

De cele mai multe ori - și pentru bărbați, dar și pentru femei, UNDE e mai puțin important. CÂND e mai relevant. 

Înainte să fii bogat sau celebru sau… disperat. 

Când ești cineva nu știi niciodată ce le atrage la tine.

Când ești disperat că trece timpul, nu mai alegi. Iei ce pică.

Ce-ai făcut până acum? Te-ai distrat :) Ca greierele din fabulă. 

Când ești disperată să faci un copil ajungi să-l faci cu un… “copil" :) Sunt atâția cu ani mai mulți ca mine. 

Nu căuta departe. Caută lângă tine. Când îți e greu e foarte ușor să faci asta că nu mulți oameni rămân lângă tine.

N-ai găsit nicio femeie de casă??

N-ai găsit niciun bărbat care să aibă și calități de tată?

Cât de direct suporți să ți-o zic? 

Ai tot găsit. 

Dar n-ai știut să vezi. N-ai știut să apreciezi. 

Pentru că, deși ai o părere foarte bună despre tine, tu semeni mai mult cu oamenii peste care tot dai și de care te plângi. Și ar fi păcat ca unul sau una ca tine să aibă ceva ce nu merită. 

Scorpiile iau cei mai buni bărbați sau cine se aseamănă se adună?

Am scris despre “Paradoxul scorpiei”. 
Cum nu pierde ea niciodată: 
Ori găsește pe unul care să o suporte, caz în care e șefă în căsnicie, 
ori găsește pe unul să o îmblânzească… caz în care “răutatea” ei a fost doar un factor de selecție naturală (bărbații slabi au picat testul și s-a ales cu unul ca lumea).

La finalul acelui articol am făcut o recomandare care mi-a adus, potrivit facebook insights, peste 1000 (o mie!!) de unlike-uri la pagină :)

Recomandarea era cam așa: Toate femeile au în ADN ceva de scorpie, dar asta e OK. Treaba femeii nu este să se cumințească. Treaba bărbatului este să-i demonstreze că are pentru cine. 

Dramă totală. 

O urăsc la nebunie! Cum arată relația pefectă pentru cei care NU O AU! (2.0)

Cine caută liniștea să se ducă la cimitir. Ca-n bancul ăla cu babele la înmormântare: 

Auzi, tu câți ani ai? 

93

Și mai mergi acasă? 

Aproape toți bărbații vor să intre în atenția ta. Și o preferă epilată și mică :))

Guest Blogger: Ramona Constantinescu (Gustverde.ro)

....................................................................................

Și strâmtă și, dacă se poate, și gata umezită. 

Într-o ceartă cu al meu a venit ideea asta, când discutam despre niște răspunsuri la mesaje. Încă mai face eroarea să dea răspunsuri și în privat. Eu nu sunt de acord. Fiecare înțelege cât poate și pe urmă spune: așa mi-a zis Constantinescu! La naiba, acum mă cheamă și pe mine la fel! :)))

Cum să alegi un bărbat? La fel cum alegi un vin :)

E de dorit să eviți unul ieftin :))) 

Poate te gândești că dragostea și beția sunt la fel, întâi îți cântă inima, apoi te doare capu’. 

Nu-i chiar așa. După un vin bun nu te doare capu’!

La fel de bine e să eviți și bărbații prea prețioși sau vinurile cu prea multă reclamă. În general lauda de sine ascunde niște imperfecțiuni de caracter. 

Da, și vinul are caracter. Când e făcut de oameni care au și ei caracter. La fel ca la bărbați: contează cine sunt “părinții”.

La culori nu mă bag. Unele preferă ochi albastri, altele vin roșu.

Eduard Jakab nu e sommelier de bărbați, că sigur te-ar fi sfătuit de bine!

Este însă unul dintre oamenii care știu că ajungi miciuna merge mai repede, dar adevărul merge mai departe. 

Și mai are ceva. După ani (mulți ani) în care a văzut aproape toată lumea, Eduard s-a întors acasă.

Vinul românesc are nevoie de unii ca el.

De ce să o iau de la început? O să ajungem tot la discuții despre cine duce gunoiul :)

Prima e o poveste în care multe femei se vor recunoaște, dar puține vor recunoaște că se recunosc. 

A doua e o poveste în care niciun bărbat nu va recunoaște.

Chiar dacă sunt vechi, ambele povești sunt puțin alterate pentru a păstra intimitatea protagoniștilor. 

Prima.

Așa a fost ea mereu. Prima din clasă. Prima la învățat, prima cu sâni, prima cu prieten. 

S-a măritat prima. 

A făcut prima un copil. Bine că se uita pe ProTV, că dacă și la TV se uita tot la Prima :)))

După ce a făcut copilul, a făcut, tot prima din grupul ei de prietene, o depresie. 

Nu cumva s-a grăbit? Colegele ei povesteau despre nopți albe. Și ea era nedormită, dar din alte motive. 

La serviciu a fost prima care n-a mai suportat și i-a aruncat o ceașcă de cafea șefului pe cămașa made to measure. Cum șeful îi era și soț au urmat prima concediere și primul divorț.

A căutat apoi mai mult un tată pentru ăla mic decât un iubit pentru ea. 

Și asta a găsit. Un om prost de bun. Sau poate invers. 

Din când în când mai avea câte un coleg după care i se aprindeau călcâiele. Pentru că era încă foarte, foarte frumoasă… călcâiele alesului se încălzeau și ele. Apoi ale ei se depărtau prin camere de hotel. 

Unii dintre amanți și-au dorit mai mult. Cum făceau greșeala asta… zburau din schemă. Nu riști familia, îmi spunea ea, peste o cafea fără alte înțelesuri. 

Mi-am mușcat de fiecare dată buza de jos, cum fac eu când știu că mă mănâncă să spun prostii, și nu i-am zis: “tu n-ai o familie, ai doar un tont care-ți crește copilul și care e, probabil, la fel de nefericit ca tine”.

A doua…

…oară când m-am întâlnit cu el deja mi se lăuda cu copilul. 

Știți genul. Are mai multe poze în telefon decât ai tu nervi, dar nu mi-a displăcut. 

A treia oară mi s-a lăudat cu amanta. Cu ea nu avea poze, dar mi-a arătat contul ei de facebook. Nu vreau să deveniți nervoase, doamnelor, dar nu aveți idee câți bărbați mi-au trimis contul de facebook al amantelor lor. Să-mi dau o părere. Mi-am dat. Că sunt nebuni că se expună așa. Dacă n-aș ține ca un maniac secretele?

A parta oară de-abia, peste niște Cabernet, l-am prins cu garda descoperită. Sau el pe mine, că nu l-am întrebat nimic. 

Am băut din cupa amară a dezamăgirii. Mi-a zis el. 

Toți bărbații devin un pic poeți după o sticlă cu vin. 

O altă femeie. Pe care nu și-a permis-o. Nu era vorba de bani. Bani avea. 

Așa că și-a luat o mașină nouă. E mai ușor să ții două mașini decât două femei. Chit că nici cu două mașini nu poți să mergi în vacanță în același timp dacă vrei să intri în ambele. 

Oricât de tare mergea mașina aia, viața lui bătea pasul pe loc. 

M-a fascinat situația. De ce n-a avut curaj să se ducă după fericire?

De ce se lăuda cu copilul? Că nu era al lui! 

El e “tontul” din prima poveste. 

La întrebarea asta amândoi mi-au răspuns la fel: Și dacă o iau de la început? După câteva luni de miere ajungem tot la plictiseală. Tot la discuții despre revizia la centrală. Tot la “azi duci tu gunoiul”.

Pentru mine, să refuzi o fericire pentru că o crezi nestatornică și să rămâi în plictiseala ta stabilă mi se pare ca și când n-aș vrea să văd un film bun, că se termină repede, preferând un serial prost, dar cu multe episoade. Dar așa sunt eu. Tu ce-ai fi făcut? 

Comentăm aici dacă ai curaj :)

https://www.facebook.com/raduefconstantinescu