Night reading: Vârstele iubirii.

Iubirea copil 

Iubirea copil îmi place cel mai mult. Pentru că totul e pentru prima oară. Chiar și prima oară e pentru prima oară! E terbilistă. Vorbește mai mult decât face mai ales că de multe ori nu face nimic. 

Când râde, râde de te doare burta. 

Când plânge, plânge cu sughițuiri, de te doare sufletul. 

E bine să trăiești iubirea copil la vârsta când ești și tu un copil. Altfel îți va fi foarte greu.

Copiii vor să păzească ce e al lor, dar nu știu niciodată care le sunt dușmanii. 

3 piese noi care nu-mi ies din cap! Să vă intre și vouă :) Sigur nu sunt la radiourile din România.

Nu există bărbați care se tem de gura nevestei. Doar soți care-și respectă soțiile.

Știu că au sărit câțiva ca arși. Toți știm cazuri de “sub-papuciști”. Dar aceia nu sunt bărbați. Sunt niște copii care au îmbătrânit fără să crească și care aveau nevoie de o “mamă” autoritară. Și asta au. 

Nu știu dacă ați observat, dar mulți chiar le spun nevestelor “mamă”. 

O să vă povestesc o fază dintr-un film despre o legendă a artelor marțiale. Yip Man. Cei din generația mea știu cine e luptătorul legendar pe care el l-a antrenat. Bruce Lee. Yip Man, un om cu zeci de lupte în spate, avea o dambla… firească. Nu se bătea în casă. Se perturbau energiile. În film vine un rival și îl provoacă. Yip îi cere să meargă afară și rivalul îl ia la mișto că se teme că-i va sparge porțelanurile nevestei. Replica lui, așa cum mi-o amintesc după mulți ani, mi-a cam dat titlu: Aici nu e niciun bărbat care se teme de gura nevestei. Doar soți care-și respectă soțiile. 

Despre ce e vorba în următoarea carte?

Mările au fost cândva munți 

și tu crezi că o să ne țină cineva minte numele? :)) 

Frumusețea unei flăcări nu rezidă în cenușa pe care o lasă. Frumusețea este în energia pe care o risipește. 

Când energia asta nu se risipește, ci se folosește, frumusețea dispare. 

De-asta oamenii se strâng în jurul unui foc de tabără, dar ignoră focul de la aragaz. 

Noi suntem materialele pe care focul le consumă. 

Iar vorbele astea sunt scrise cu funinginea emoțiilor arse până la filtru. 

O carte despre noi? 

Ce rost ar avea? 

Căsătoria pentru începători :)

She was my biggest weakness. 

I turned her into my greatest strenght!

Realțiile de lungă durată sunt ca țigările: nu se dau “la bucată”. Vin “la pachet”. Fiecare a avut alte realații și are în continuare oameni în viața lui. Oameni de care trebuie să ții cont. Familie. Prieteni. Dacă vrei să-l smulgi pe celălalt din viața lui și să-l transplantezi în viața ta nu ai nicio șansă să meargă. 

Pasiunile, defectele, tabieturile. Cu nimic nu te întâlnești în primele luni de relație. Intră treptat. Și ale tale și ale ei. Chiar și oamenii care au apucat să se cunoască mai au surprize după căsătorie. Chiar și la 10 ani după. 

Vorbiți. 

Mult. 

Despre orice. 

Despre ce vă place și mai ales despre ce nu vă place. Oamenii au o viziune abstractă despre ce înseamnă “la bine și la rău” dacă nu s-au întâlnit și înainte de căsătorie și cu binele și cu răul. 

CĂSĂTORIA NU AR TREBUI SĂ FIE O ÎNCERCARE, CI O CONFIRMARE. 

Castele de nisip și case de piatră.

Când s-a schimbat totul? 

Când a ajuns o petrecere de firmă, la care toată lumea se îmbată pentru că băutura e gratis, mai interesantă decât petrecerea pe care o dau doi îndrăgostiți când se căsătoresc?

Dacă ți se pare că nimic nu e mai bun decât gratis mi se pare corect să-ți spun că nimic nu e mai ieftin decât gratis. Pentru ceea ce contează suntem toți dispuși să plătim. 

Când a ajuns o invitație la nuntă să nu mai fie un motiv de bucurie? Parcă vine o amendă de la poliția rutieră prin poștă, nu un plic parfumat cu speranțele celor doi!

De ce să fii o fată bună e… rău. Pentru tine.

Pentru că o fată bună înțelege. 

Îi înțelege. 

Pe cei dragi. 

E și normal să-i înțelegi dacă-ți sunt așa de dragi, nu? 

Atâta doar că “a înțelege” se citește “a ierta”.

Și oamenii pe care îi ierți îți arată aprecierea lor recidivând. 

De ce e rău să fii o fată bună?

Pentru că o fată bună nu se supără. 

Nu vorbește urât. Nu sparge lucruri. 

Nuuu.

Nici măcar în situații când o fată rea ți-ar sparge fața. 

Sigur, poate că nici pe cea “rea” n-ai respecta-o. Dar în unele cazuri “să-ți fie puțin teamă ar fi suficient”. 

Da, bărbaților le e teamă de fetele rele. Nu fizic. Ne e teamă de vorbele lor. Mai ales de cele pe care NU ni le spun nouă. 

Bărbații nu știu să se răzbune cu vorbe. 

Femeile parcă numai așa știu, iar bărbații sunt neajutorați în fața bârfei ca statuile sub găinațul de porumbel: când mai vrem să ne ajutăm unii pe alții nu reușim să-l ștergem. Doar să-l întindem :))

De ce mai e rău să fii o fată bună? 

Pentru că nu știi să ceri. 

Nici nu ai când. La câte ai de făcut. 

Facebook-ul și secretele. Află-le și tu pe ale lui!!

Sunt mii de oameni care critică facebook-ul. Cei mai mulți nu înțeleg ce critică :)

Dintre toate mi se pare cea mai amuzată aia cu intimitatea. Care e o ipocrizie de înaltă școală. Prietene, dacă vrei să rămână INTIM, nu o pui pe facebook!!

E ca și când eu i-aș spune celei mai bârfitoare colege o poveste pe care o încep cu “da’ să nu mai spui nimănui!”

Mi se pare mai amuzant să facem invers: în loc să ne agităm cum să ne păstrăm secretele în fața lui Mark, să aflăm câteva din secretele lui. 

Primul: ce vrea facebook să știe despre noi și de ce? 

Unul dintre cele mai sexy lucruri pe care poți să le faci cu telefonul mobil.

Nu. Nu sunt selfie-urile din toaleta clubului. Acelea sunt, scuzați-mi expresia, de căcat.

Nu sunt nici pozele din pat. La acelea, cu cât se vede mai multă piele cu atât trebuie să fie mai puțin public. E megaerotic să-i trimiți iubitului o fotografie cu tine goală. E de doi lei să o postezi pe instagram :)

Oricum, dacă iubitul n-a fost bine ales o va posta el pe instagram, după ce vă despărțiți. 

Eu vorbesc despre ceva sexy care și ajută mult. 

Comunitățile nu mai sunt de multă vreme localizate în același spațiu. Acum pot să mă simt (și chiar să fiu!) în același grup cu cineva din Berlin, Madrid, Paris sau chiar Hong F. Kong!

Comunitatea virtuală e dovada că nimic nu călătorește mai repede decât o idee. 

Înainte să ne întrebăm “Cât ar trebui să așteptăm?” ar fi bine să știm dacă avem ce :)

Sunt două direcții în social media care mă sperie în egală măsură. 

Prima este cea care prezintă dragostea ca pe un sentiment care îndreaptă tot ce e strâmb. Un fel de ochelari 3d care ne aruncă în altă dimensiune a existenței de unde au dispărut toată durerea și întristarea. Nu sunt sigur dacă starea pe care ei o descriu este “îndrăgostit” sau “mort”.

A doua este cea care râșnește sentimentele până ajungi direct sau indirect la concluzia lui Cioran că inteligența și nefericirea sunt în relație de cauză și efect, iar să te afli în mijlocul lumii reci inteligent și îndrăgostit e o tristețe imensă. 

Sigur că și prima categorie de formatori de opinie și a doua caută să strângă cât mai mulți cititori. Nu să ajute măcar un singur om. 

Cine n-ar vrea să știe că pentru nefericirea lui e de vină sociatatea? Sau - și mai bine - celălalt? 

Orice psiholog îți va spune după a doua sticlă cu vin că un pacient real ajutat e un client pierdut. 

Aveți grijă de răspunsurile pe care nu îndrăzniți să vi le dați singuri. 

Ele sunt soluțiile reale. 

Când îți legi fericirile vieții de altă persoană ca de un Dumnezeu pe pâmânt nu știu dacă e vina acelei persoane când ți le refuză. 

Când ești amanta unui bărbat însurat vreme de doi sau mai mulți ani nu sunt sigur că mai aștepți ceva. Poate să moară nevastă-sa, că de plecat… e clar că domnul nu pleacă, iar ție ți se duc anii.

Unele adevăruri trebuie spuse amar, că îndulcite nu ajută. 

Când ai impresia că nu mai ești cool dacă te stabilești la o singură femeie și afli că o anume ea s-a căsătorit nu sunt tocmai sigur că destinul nu a vrut ca tu să te împlinești într-o viață cu ea. Destinul poate că ți-a băgat-o în pat. De acolo ai decis singur dacă dimineața îi faci micul dejun sau bagajele. 

Femeile nu mă vor crede, dar e adevărat. Așa cum ele încă mai așteaptă pe câte unul singure sau sub o relație umbrelă, la fel și noi așteptăm când de fapt pare că “ne trăim viața”. 

Așteptăm să vină una să ne scuture și să ne facă viața aia de o “trăiam” să merite!

Ne mințim că există zile când stăm pe loc. 

Zile care se transformă în ani. 

Dar anii au alte reguli și în cei în care nu înaintezi nu stai pe loc. Dai înapoi.

Așteptarea în stația pe unde trece tramvaiul numit dorință presupune un fel de acțiune. A venit. Am urcat. 

Dacă îl las să plece pentru că oricum se va întoarce… e numai vina mea că atunci când se întoarce e plin. Și n-o să mai am loc nici pe scară!

Crezi că faci asta pentru că ții la el? Eu cred că faci asta pentru că nu ții la tine. 

Viața e un peștișor de aur care ne lasă pe toți să ne punem trei dorințe. 

Meritul celor pe care îi invidiem acum pentru că sunt fericiți este că au știut ce să ceară. 

Ne trebuie mai multe femei!

Pur și simplu nu avem destule femei!

Ne trebuie mai multe!

Nu avem destule femei care să nu stârnească invidie prin ce îmbracă, ci să stârnească ADMIRAȚIE pentru ce fac!

Nu avem destule femei care să înțeleagă că locul unei femei puternice nu e în spatele unui bărbat (un fel de majordom overqualified). 

Nu. Avem destule “femei ajutor”. Ne trebuie mai multe femei PARTENER. 

Avem prea multe femei delicate, care nu suportă să audă cuvinte grele. 

Ne trebuie mai multe femei PUTERNICE. Care să facă mai mult decât să suporte cuvinte incomode, adevăruri dureroase sau situații dramatice. 

Nu. Să suporte poate oricine. 

Să încerce SĂ SCHIMBE CEVA e o muncă mult mai dificilă. 

Sunt bărbat și am tot felul de orgolii, dar n-am avut niciodată o problemă să primesc ordine de la o femeie. Mi-a fost însă IMPOSIBIL să rezist primind ordine de la un inferior. Indiferent de sex.

Avem nevoie de mai multe femei în posturi de conducere care să demonstreze că ierarhiile nu sunt pe paliere gen: BĂRBAȚI și femei. Ci oameni și OAMENI. 

Mereu vine câte unul neinvitat la nuntă!!

I WANT YOUR TEXT: Nimic nu e mai simplu decât să te complici!

Maria Stroe
.....................................

Uneori, intrăm în relații complicate, care știm că nu vor duce nicăieri, că nu vor face bine sufletului. Ne asumăm riscuri, facem compromisuri pe care juram că nu le-am face, ne obișnuim cu situații care nu aduc niciun beneficiu spiritual, ne mulțumim cu puțin... De ce? De dragul celuilalt, pentru câteva clipe de bine, pentru câteva momente de fericire. Doar pentru atât. Uităm cine suntem, uităm ce anume ne dorim, ne uităm principiile, ne călcăm pe orgoliu, ne pierdem rațiunea, ne pierdem pe noi. Ne lăsăm în voia inerției și tare rău facem. Ne lăsăm pradă instinctelor, îi ignorăm pe cei din jur, îi respingem pe cei care ne vor binele. Fără argumente. Tare rău facem. Trece vremea... 

Ne trezim. 

Ne uităm în oglindă și nu ne recunoaștem. Ne-am schimbat. 

Ni se face dor, dor de noi. 

Noi, atât. Noi, cum eram odată. Și strângem regrete, frământări, resentimente, întrebări, ne urâm pe noi, îi urâm pe ei. 

Reflectăm, analizăm și realizăm mulțimea deciziilor nepotrivite pe care le-am luat, realizăm că am fost prinși într-un lanț de greșeli pe care le regretăm cu toată ființa. Ne oprim. 

Am vrea să tastăm butonul „Delete” și totul să dispară, să uităm. Imposibil. Faptele sunt consumate, timpul este ireversibil. Putem doar să învățăm din experiențe! Să nu repetăm greșeli, să nu repetăm povești, să nu ne clădim niciodată fericirea pe nefericirea altora, să nu facem rău! 

Da. Toți știm că există fericire care aduce nefericire. Undeva. Cuiva. Dar credem că suntem atât de altfel până ne trezim în situația în care trebuie să recunoaștem că suntem la fel. 

Suntem oameni, cu toții greșim, important este să avem capacitatea de a conștientiza când suntem pe drumul greșit, să punem stop și să schimbăm traseul. 

Trecutul pe care alegi să-l uiți se va repeta. 

Pentru a merge mai departe, e nevoie să depășim momentele din trecut. Să le înțelegem. Indiferent care au fost poveștile, experiențele noastre, este important să ni le asumăm, să îndreptăm lucrurile, păstrându-ne caracterul frumos și să încercăm, întotdeauna, să facem bine sufletului nostru. Singurul în fața căruia suntem într-adevăr datori să nu mințim niciodată.

I WANT YOUR TEXT: De bună voie și nesiliți de nimeni?

ALINA VALENTINA

Ați văzut ce fericiți sunt proaspeții candidați la căsătorie? Asta pentru că interpretează cu totul altfel întrebările care îi fac să spună un ”da” entuziast”.

Cum interpretează mirele:

”Cetățene Icsulescu, ești de acord să o iei în căsătorie pe cetățeana Icsuleasca pentru a putea s-o înghesui pe unde o prinzi fără să ți se mai spună că trăiești în păcat? Ești de acord să redevii omul din Neanderthal și să te comporți cum vrei tu fără să te mai temi că femeia ta s-ar putea să se enerveze și să plece? Ești de acord să te lepezi de romantism ca de Satana, că doar acum e femeia ta cu acte și nu mai ai de ce să faci eforturi?”

Cum interpretează mireasa:

”Cetățeana Icsuleasca, accepți să-l iei în căsătorie pe cetățeanul Icsulescu, să ai un tată legal pentru copiii pe care vrei să-i faci imediat după nuntă? Renunți de bunăvoie la efortul de a te aranja non-stop și de a ține cure interminabile de slăbire, că doar acum te iubește așa cum ești? Vrei să ți se spună ”doamnă” chiar dacă de fapt ești o mahalagioacă fără pic de bun-simț? Vrei să ai un bărbat care să fie obligat să facă sex cu tine chiar și în luna a opta, când vei cântări o tonă? Vrei să te legi cu lanțuri de el și să îl privezi de ieșirile cu prietenii, că acum e însurat și nu se mai cade să piardă vremea decât cu tine?”

Asta aud ei, dar întrebările sună cu totul altfel...

Oamenii semnează bucuroși pentru ”la bine și la rău, la bogăție și la sărăcie, la boală și la sănătate”, pentru că li se pare imposibil să treacă și prin rău, și prin sărăcie, și prin boală. 

Ar trebui ca nenea ăla care îi întreabă dacă vor să se ia de bunăvoie să le spună ce îi așteaptă. La început, orice mireasă e de acord să-și iubească și să-și respecte bărbatul, care încă nu a început să stea peste program la serviciu - de bunăvoie! - și să își scoată pantalonii doar ca să îi dea femeii să-i spele. Orice mire e bucuros să-și iubească și să-și respecte soția, care încă nu a început să facă spume la gură de câte ori vede o scamă pe jos și îi face scandal dacă stă și el cu colegii la o bere. Maxim o oră.

Cum ar trebui să se desfășoare ceremonia...

Ajung Icsulescu și Icsuleasca în fața ofițerului stării civile. Bucuroși că își vor uni destinele pentru tot restul vieții. Candidatul la însurătoare este întrebat:

- Cetățene, ești de acord să renunți la obiceiurile tale de burlac, adică să nu mai intri încălțat în casă/apartament, să nu mai stai până dimineața cu băieții la băute și să nu îți mai chemi prietenii la tine decât dacă vrea ea (stai liniștit... n-o să vrea)? Ești de acord să-ți umble în telefon și să-ți citească mailurile, că doar ce e al tău e și al ei? Ești de acord să te supună unui întreg interogatoriu dacă ajungi acasă cu zece minute mai târziu decât de obicei? Ești de acord să asculți tot restul vieții tale cântecelul ”în seara asta nu”? Ești de acord să o vezi non-stop nearanjată, neglijentă și mirosind a ceapă?

Mirele, săracul, începe să se codească...

- Păi... nu știu ce să zic... nu cumva exagerați?

- Nu, omule, stai că n-am terminat! Ești de acord să îi suporți crizele de câte ori i se pare că te-ai uitat nu știu cum la altă femeie? Ești de acord să facă sex cu tine doar în perioada ovulației? Ești de acord să...

- Stai așa! Ajunge, m-ai convins. Pot să mă mai gândesc?

Vine și rândul candidatei la măritiș:

- Cetățeană, ești de acord să îi strângi zilnic ciorapii împrăștiați prin toată casa? Ești de acord să suporți volumul televizorului la maxim atunci când joacă echipa lui preferată (remember: toate echipele sunt preferatele lui)? Ești de acord să-i gătești tot restul vieții și să îți spună de fiecare dată că maică-sa gătea mai bine? Renunți de bunăvoie la haine provocatoare și machiaj prea strident ca să nu-i dai motive de gelozie? Ești de acord...

Mireasa începe să plângă de i se scurge tot machiajul. 

- Cum? Asta mă așteaptă???

- Și asta nu e tot. Ești de acord să faci curățenie tot timpul în urma lui, de mai multe ori pe zi? Ești de acord să speli vasele, podeaua și capacul de la veceu tot restul vieții tale, chiar și atunci când ți-e rău de abia stai în picioare? Ești de acord să nu mai primești flori și cadouri decât dacă le ceri în mod insistent? Ești de acord să scurtezi întâlnirile cu prietenele pentru că soțul tău consideră că acum trebuie să te ocupi exlusiv de el?

Cu rimelul întins pe toată fața și pe decolteu, candidata la măritiș începe să țipe la candidatul la însurătoare:

- Deci așa ai de gând să te comporți cu mine? Vrei să mă transformi în menajera ta, în bucătăreasa ta? Vrei să renunț la tot ce-mi place doar ca să te simți tu bărbat adevărat? Nemernicule! Totul între noi s-a terminat!!!

Candidatul la însurătoare o privește uimit:

- Crize din astea ar fi făcut după nuntă?

- Chiar mai rele, și în mod frecvent! îl asigură ofițerul stării civile.

- Bine că am scăpat cu o singură criză... Hai să mergem la o bere să sărbătorim evenimentul!

Pagina de facebook a autoarei: https://www.facebook.com/pages/Jurnalul-Alinei/451448724954014?pnref=lhc

Blogul: http://alinavalentinamihai.blogspot.ro/2015/01/de-bunavoie-si-nesiliti-de-nimeni.html

Night reading: Lasă-mă-mi place! De ce zicem una și facem alta la primele întâlniri?

Să ridice mâna toți bărbații care n-au făcut niciodată o aluzie sexuală și - când la aluzie ea a răspuns cu un fel de NU - au ieșit din situație spunând că a fost o glumă. Sau orice altceva similar. Bun! Acum, că știm cine sunt mincinoșii putem să trecem mai departe. Să ridice mâna toate femeile care nu au simțit niciodată că vor ceva, dar ar trebui să facă… altceva. 

Am aflat și mincinoasele. 

Cum ajunge bărbatul să-ți pună o mână pe fund în timp ce dansați deși în tot timpul acesta vorbește despre orice altceva? Simplu. Nouă ne displace să fim ridicoli și ducem teama asta până la absurd. Poveștile cu macho siguri pe ei refuzați în hohotele de râs ale prietenilor sunt amuzante doar când nu ți se întâmplă ție. 

Noi facem tot timpul un calcul între șanse și riscuri. Instinctiv. Și de-asta uneori femeia așteaptă primul nostru pas până spre menopauză. 

Culmea, deși femeile fac același lucru (adică zic că nu, deși vor cu fiecare fibră să DA!), la ele motivele sunt un pic altele: mama care i-a spus că dacă se culcă din prima seară cu tine vei spune că e curvă; experiențele nefericite care arătau la început la fel de bine ca asta în care vă aflați voi acum și mai ales presiunea timpului. 

Tinerețea femeii e mai scurtă decât a bărbatului care poate să aibă admiratoare și la 50 de ani. Scurt pe doi, la 50 de ani unei femei i se spune că arată senzațional “pentru vârsta ei”. Și în caz că n-ați realizat, aceasta e O INSULTĂ, nu un compliment. 

În plus, un bărbat nu-și face probleme că după 35 de ani nu va mai putea face un copil sănătos. Femeia ȘTIE că acolo e începutul sfârșitului. Excepțiile sunt puține. 

Ca atare, femeia știe că are mai puțin loc să greșească. Așa că încearcă să testeze resursele bărbatului fără să piardă prea mult timp. 

Acesta este motivul pentru care “poștașul sună întotdeauna de două ori”. 

Bărbatul nu poate să fie cucerit prin insistență. Ne calcă pe nervi o femeie pe care am refuzat-o și se tot bagă-n poză! Femeia în schimb apreciază un bărbat insistent! 

Sunt două motive: insistența dovedește intensitatea atracției. Ceea ce femeia apreciază enorm. Voi face o afirmație riscantă: Pentru femeie e mai important să fie iubită decât să iubească.

Iar în al doilea rând insistența dovedește că are resurse să se lupte pentru ceea ce vrea în viață și că în cazul acesta, ceea ce vrea în viață e… Ea!

Ce femeie ar merge mai departe cu un bărbat care renunță după prima luptă? 

Și… la drept vorbind, nu-i așa că are dreptate? 

.........

Pe acest blog comentariile sunt dezactivate. Vă rog să le faceți direct pe pagina de facebook.

Imposibilul accesibil. Cum a devenit tema din sesiunea unor tinere o temă de gândit pentru mine cel bătrân :)

Când a venit primul mesaj nu știam că trebuie să mă pregătesc sufletește pentru un mare val!!

Bună ziua, am primit o temă de la facultate: 10 cărți esențiale recomandate de o personalitate. Mă ajutați? 

Mă uit în stânga. 

Mă uit în dreapta. 

Era clar… eram singur la calculator, deci cu mine vorbea. 

M-am simțit “cineva” ca în bancul acela cu “cineva trebuie să ducă gunoiul” :))

Încerc să evit: Nu sunt o personalitate. 

La care ea: Haideți! Că sunteți cât de cât cunoscut.

Râdeam singur prin cameră. 

Pentru mândra aceea eu eram imposibilul accesibil. De ce nu i-o fi scris lui Vin Diesel?

De ce e o femeie "curvă" după ce ne dă papucii?

A spus Muza într-un text prin 2013: Oamenii fericiți nu fac rău.

O să-mi permit să-i fur un pic ideea: OAMENII FERICIȚI NU TE VORBESC DE RĂU. 

De ce e o femeie “curvă” după ce ne părăsește? 

Nu. 

Nu e. 

Uneori e și când ne refuză avansurile. Nu e nevoie să ajungem atât de departe încât să avem o relație.

Și pentru că buna reputație a unei femei e dată de câți bărbați știu să-și țină gura se găsesc destui să spună și ce nu s-a întâmplat. 

Dar aici nu este vina situației. E “materialul clientului”. 

Am mai spus-o și o repet: Dacă vrei să cunoști un bărbat, desparte-te de el.

Un gentleman, chiar și atunci când te trimite la dracu’, nu uită să-ți deschidă el portiera când te suie în taxi. 

Bărbații se plâng că nu înțeleg femeile. Adevărul e că nici femeile nu înțeleg bărbații :)) Scurtă demonstrație.

Un adevăr care ustură ca o palmă peste duckface e că în cazul în care bărbații ar înțelege femeile e posibil să le placă mai puțin. 

Chiar crezi că ți-ar mai scrie poezii dacă ar știi că îndrăgostirea este pentru femeie chimie pură, iar decizia de a rămâne într-o relație e logică? 

Câți dintre bărbați știu că sărutul este analiza chimică a salivei și că în funcție de zestrea ta genetică femeia se declară mulțumită sau nu de compatibilitate? 

Câți cuceritori ar mai fi încântați de cucerirea lor dacă ar știi că femeia analizează potențialul bărbatului (long term) mai ceva decât HR-ul unei companii? 

Femeia e sexul slab? Mă apucă râsul. 

Am mai scris undeva că nouă ni se pare că suntem vânătorii supremi, că vânăm orice animal în mediul lui: păsările în aer, rechinii în apă.

Femeia e vânătorul suprem. EA VÂNEAZĂ BĂRBAȚI. 

Și pentru asta s-a antrenat minunat, dar unilateral. Femeile înțeleg bărbații doar după criteriile care le sunt lor de folos. Forță. Stabilitate emoțională. Gene bune pentru reproducere. 

Bărbații, chiar și cei mai puțin educați, sunt adevărații romantici. Ei vor să înțeleagă femeia de-a-ntregul. 

Femeile nu știu că și bărbații au momente de slăbiciune care nu trebuie mereu speculate. Uneori avem nevoie de ajutor, nu de teste.

Mda… femeia dă mereu teste bărbatului. Și își face tot felul de scenarii. Orice întrebare are o finalitate. Orice întrebare s-ar putea să fie parte a unui interogatoriu pe lângă care getapo-ul e mic copil.

CE S-AR ÎNTÂMPLA DACĂ FEMEIA S-AR GÂNDI MAI PUȚIN LA CE POATE SĂ FACĂ BĂRBATUL EI PENTRU EA. ȘI MAI MULT LA CE POATE SĂ FACĂ EA PENTRU EL? 

Cum?? Ea ține casa. Sau se păstrează frumoasă pentru el. Sau îi crește copiii!!! De curiozitate… copiii aceia nu sunt și ai ei? 

Bărbatul are nevoie de recunoașterea meritelor. Culmea, el, care e blamat că e insensibil, știe (sau învață) să aprecieze o masă gustoasă. Dar ea nu remarcă eforturile lui de a aduce mai mulți bani. 

Bărbatul e un problem solver. Când îi povestești despre o problemă, el nu ascultă de dragul conversației. El se gândește instinctiv la o soluție. Dacă vrei compasiune inutilă și “vai, fată, chiar așa!” nu te duce la el. Pentru asta sunt prietenele tale. Sora. Mama. 

Ca să nu mai zic că atunci când îi rezolvi o problemă unui bărbat el vine cu mulțumiri. Femeia vine cu o problemă nouă :)))

Bărbatul se luptă suficient în societate. Vine acasă și constată că și acolo există reguli sociale. Așa, în doi. Femeia e micro-societatea bărbatului. Și uneori el resimte constrângerile sociale de acasă mai pregnant decât pe cele din exterior. Pe cei din exterior poate să-i trimită în mamele lor. Acasă nu poate! Culmea e că tot tu ameninți că te duci la mama. 

Ultimul adevăr incomod, dar nu cel din urmă. Femeile se plâng că bărbații vor să fie pe primul loc în familie. De curiozitate, ți-ar mai fi plăcut dacă nu era competitiv? Dacă nu era un alfa? Nu! Și atunci? Ce vrei de la el? 

Dacă femeile ar face un minimum efort să înțeleagă bărbații și-ar da seama că noi am rezolvat de multă vreme și problema asta. Se numește prietenie. Se numește respect reciproc. O vezi în prieteniile între bărbați și uneori chiar și între rivalitățile între bărbați. Noi ne batem astăzi și mâine s-ar putea să fim prieteni, dacă există suficiente motive. 

Femeile nu se împacă, chiar dacă există suficiente motive pentru asta pentru că nu își mai vorbesc, deci n-au cum să afle aceste motive!

Da. Bărbatul a rezolvat de mult problema asta a șefiei. Puteți să fiți alfa amândoi. Un rege are nevoie de regină, dar ea, ca să acceadă pe tron, trebuie mai întâi să înțeleagă asta. 

Femeia trofeu. O victimă sau o profitoare?

Domnul care mi-a trimis această întrebare a mai făcut o precizare de râdeam singur prin casă! Citez aproximativ ca să încapă în mai puțnie rânduri: Nu vorbesc despre femeia care găsește un bărbat cu bani și-l toacă mărunt, mai bate și cu pumnul în masă când nefericitul vrea și el ceva și face mai mult sex cu oricine altcineva decât cu sursa ei de bani. Într-un asemenea caz nu e ea trofeul lui, e el trofeul ei!

Organizăm o zi la metrou fără pantaloni? De ce nu cu o carte în mână?

Să fim și fără pantaloni. Că fără minte, fără cultură generală și fără obraz suntem deja. 

Când Muza a auzit de faza asta, m-a întrebat direct: Se strâng fonduri? E o provocare? Trebuie să aibă o finalitate, că altfel e doar o tâmpenie. Ea a fost un mare inamic al Ice Bucket Challenge până când a citit mai multe. De la “promite-mi că nu-ți pui gheață în cap” a ajuns la “trebuie să o faci, iar eu o să te ajut”

Pentru cine nu l-a văzut, filmulețul aici :))) 

https://www.youtube.com/watch?v=OJxGpRVApPA

7 mesaje cu care vrei să te dai mare pe facebook, dar te dai... de gol.

Check in-urile în locuri șmechere cu mii de hashtag-uri. Oricine își dă seama că mergi rar. Altfel nu ți s-ar fi părut așa important și ai fi dat cel mult un check in simplu. Sau deloc. 

Status-urile în care te plângi de oamenii care nu au curaj să-ți spună lucruri în față.

Vezi atâtea. Cu poze sau fără. Tot felul de apostoli ai dreptății în luptă cu nevertebratele din (ce surpriză) cercul lor de prieteni. 

Sună bine, dar dă prost. Dacă te dai atât de rotund că detești oamenii care nu îți spun totul în față, înseamnă că nici pe tine n-ar trebui să te placi. Că te-ai apucat să scrii pe facebook, nu i-ai dat omului un telefon. Cu atât mai puțin nu te-ai întâlnit cu el față-n față.

Night reading: Relația ON/OFF. Mă iubește, nu mă iubește.

“Când fac ce-mi spune el… mă iubește”

“Când atrag toate privirile… e mândru de mine”

“Când i se pare că răspund… totul s-a terminat”

“Fiecare lucru pe care îl fac e cântărit. Judecat. Primesc note. În funcție de note primesc și dragoste. Sau nu primesc”.

Night reading: Femeia de larg consum.

Pământul e sprijinit de frunțile plecate. 

Cutremurat de frunțile semețe. 

Și făcut un loc mai bun pentru cei mai mulți locuitori de cei care sunt mai puțini. 

Nu există o lume a femeilor și una a bărbaților. 

O lume a românilor. În care se fac roșii, cartofi și țelină.

Există o lume de lumi. Câte una pentru fiecare individ. Individual. 

Universul nu există. Și nu există "universal". 

Doar femeia de larg consum există. Un fel de curvă proastă care nu-și vinde trupul. Își dă sufletul la schimb. 

La schimb cu alte suflete devalorizate. 

Face din sufletul ei leagăne pentru copii și cartofi prăjiți. 

Îi iese sufletul...

și tot nu-l lasă să zboare. 

Night reading: Preludiul în traducere liberă. Foarte liberă.

La fotbal, la politică și la sex toți proștii se pricep. Atâta doar că suporterii care-i critică pe fotbaliști n-ar putea să alerge nici 10 minute în ritmul unui meci, cei care contestă corupția și-ar pune familia în posturi cheie dacă ar câștiga fie și o primărie amărâtă, iar specialistele în sex de prin reviste sunt niște domnișoare care n-au mai văzut o **** din 2013.

Asta în cazul fericit.

În cel nefericit n-au văzut niciodată. 

Two siTes for every story. DESPRE OCAZIILE “SPECIALE” (varianta feminina)

Guest Blogger: Ramona Constantinescu (Gustverde.ro)

....................................................................................

Barbatii neaga importanta zilelor speciale pentru ca sa para mai putin grav cand uita de ele. 

Stii de ce e de fapt grav cand un barbat uita o aniversare? 

Pentru ca simti ca uita de fapt de tine. 

Mi se pare trist ca am ajuns sa vedem o invitatie la nunta in primul rand ca pe o cheltuiala. In loc sa ne bucuram pentru inca doi nebuni care au curajul sa se ia, in loc sa fie inca doi carora li se ia unul de celalalt. 

Two siTes for every story. DESPRE OCAZIILE “SPECIALE” (varianta masculina)

În 2015 vom avea cel puțin un articol pe lună scris din două unghiuri, pe cele două site-uri, al meu și gustverde.ro

Sunt subiecte în care optica feminină și cea masculină CHIAR NU!

Avea rost să continuăm? Chiar nu ce? Chiar nu… nimic.

Jocul de cuvinte “two sides” vs “two sites” dă și tonul general: nimic încrâncenat. De-asta m-am lăsat de filmele românești într-o vreme. Erau toate supărate rău pe viață. 

Noi nu suntem. 

N-avem o fecioară de fier în bucătărie, nu simpatizăm inchiziția asta a a sentimentelor și nici nu ne credem mai google decât google. Nu le știm pe toate. Sper să vă amuze și să vă ajute să vedeți, din ce știm, cum înțelegem lucrurile. În felul nostru. 

Primul Two siTes for every story pe 2015 este, firesc după Revelion, DESPRE OCAZIILE “SPECIALE”

Varianta masculină.

..................................................................................................... 

Ocaziile speciale sunt niște date din calendar pe care e nasol dacă le uiți. 

Dai fuga la florărie sau suni să comanzi niște flori. Din experiență, e mai bine cu țigăncile. Mie nu mi-au ajuns florile și stăteam să mă uit după curier făcând și mai evident faptul că uitasem :))

Pentru cantități mari de vină (și implicit de flori) recomand bucureștenilor Piața Coșbuc. Atenție! Se negociază la sânge și există flori în beci. Da, unele nu sunt și afară, la vedere, cum nici intențiile femeii de acasă nu sunt. Cum stau florile la răcoare și întuneric nu știu, dar când iei zeci de lalele galbene nu mai contează nimic altceva decât… să le găsești!

I want your text: Ma citeste, ma scrie, ma are!!!

I WANT YOUR TEXT intră în 2015 cu dreptul. Corina Bezdiga demonstrează că femeia e o carte care rămâne deschisă doar atunci când are și ea ceva de citit. 

......................................................

Nu e deloc simplu sa intelegi o femeie.

Sa crezi ca o poti citi ca pe o carte de duzina, previzibila. E o prostie sa crezi ca dupa primul "capitol" urmeaza unul care are continuitate si legatura cu cel dintai.

Recunosc, am fost o carte malitioasa. Am facut de multe ori un barbat sa creada ca urmatoarea "pagina" va fi cea mai frumoasa din viata lui, ca ii voi scrie viata din cele mai senine metafore si cele mai adanci epitete.