Viitorul nu mai e disponibil în România.
La șanse avem stoc epuizat.
La intenții bune avem fonduri insuficiente.
Nu vreau să sune ca la bancă, dar nicio promisiune politică nu mai… prezintă credit.
Am ieșit în stradă după tragedia de la Colectiv. Începutul a fost frumos, continuarea a fost mai puțin frumoasă (monarhiștii nu voiau să stea lângă republicani), iar sfârșitul… penibil.
A fost penibil pentru că până și un optimist incurabil ca mine a realizat că problema nu e să-i dăm pe unii jos. E greu, dar îi dăm. Problema e că nu avem cu cine să îi înlocuim. Pentru că nu ne-a dat prin cap că pe ăștia trebuie să-i creștem!!!
În 25 de ani n-au crescut decât orgoliile.
În 25 de ani n-au crescut decât pretențiile. Așa cum au crescut, în funcție de palierul social, tupeul, nesimțirea, deznădejdea, ratele la casă.
Dacă tot există un program Prima casă, pentru cumpărarea unui apartament, să existe și unul Ultima casă, pentru un cavou, că la finalul ratelor cam de asta mai au mulți vlagă în oase: să se îndrepte încet încet către cimitir.
Problema cu românii în societatea de consum este că și-au imaginat că sunt consumatori.
Greșit.
Sunt consumați.
Consumați de corporații străine sau de patroni români (unii chiar mult mai greu de suportat).
Suntem consumați de dorințe total nenaturale pe care le credem ale noastre (chiar crezi că un model nou de telefon, atunci când apare din 6 în 6 luni, chiar poate să reprezinte așa un salt tehnologic înainte încât să merite efortul?
Noi suntem consumabili. Interschimbabili. Ne vor înlocui copiii noștri.
Care nu ne vor semăna și care nu mai sunt atașați prea tare de noi. Cum ar putea să fie când un fiul unui corporatist își vede mai puține ore pe săptămână tatăl decât și l-ar fi văzut dacă mama și tatăl lui erau divorțați pe vremea comuniștilor?
Noi suntem consumabili. Uneori reciclabili.
Întotdeauna biodegradabili.
Ține minte: VIAȚA TA E DE UNICĂ FOLOSINȚĂ.
Când mă supăr pe românii care pleacă să trăiască afară tot eu mă liniștesc, cu dublul tăiș al logicii. Ai voie să circuli liber. În curând oamenii nu vor mai fi împărțiți în popoare, ci în niveluri de evoluție. Deja se întâmplă. Cum să le ceri unor medici tineri, unor arhitecți îndrăzneți sau unor programatori excepțiionali să rămână în colonia asta de muncă numită România???
Nu-ți garantează nimeni că există viață după moarte.
Măcar înainte să fie.
Share only if you dare.
