Se face tot posibilul pentru discreditarea mișcării de stradă. La început au fost interviurile cu manifestanți "pitorești". Aurolaci, extremiști, nebuni sadea. Erau atâția oameni mișto acolo.
Acum vor să ne demonstreze că nu avem lideri. Așa e. Ne-au chemat la consultări cu deadline. Tot ei dau ordine? De frică să nu facem noi ordine.
Despot a zis că n-are pregătirea necesară să reprezinte societatea civilă la discuțiile cu președintele. Este, probabil, singurul din lista vehiculată care ARE principala calitate care ar trebui să trieze: ONESTITATEA.
Am văzut toate listele și listuțele cu oameni “reprezentativi”. Pe cei mai mulți nici nu i-am văzut în piață, de reprezentativi ce sunt… Jurnaliști de mâna a doua, cântăreți, în general “vedete”. Știi bancul cu vedete? Vede-te-aș condus de ăștia.
Am înnebunit?
Din stradă se aude vocea României, dar ăsta nu e un show în care se întorc scaune. Scaunele rămân la locul lor. Cei de pe scaune se schimbă. Sau nu.
Să vedem împreună una dintre cele mai vehiculate liste: Adi Despot, Moise Guran, Lucian Mandruta, Laura Stefan, Andi Moisescu, Vlad Craioveanu, Erwin Albu, Marian Munteanu, Alin Dinca, Vlad Petreanu, Nicusor Dan, Florin Chilian.
Fără îndoială, dintre numele de mai sus respecți cel puțin unul sau doi oameni. Sunt la fel de sigur că sunt cel puțin 5 alte nume care te-au lăsat perplex!
Lucian Mândruță? Reprezentantul străzii?
Uite, eu îl consider insuportabil de arogant pe Moise Guran, dar în egală măsură îl văd ca fiind un tip capabil. La el mai degrabă problema care se pune este “de unde știe tot ce știe” :)
Tudor Chirilă e un artist complet. Implicat în cauze sociale. Chiar l-am folosit ca voce pe o campanie Dăriuește viață și din două una: ori e un foarte bun actor, ori chiar a simțit mesajul la fel de pregnant ca mine, care l-am scris. OK. Guran și Chirilă. Aici mă opresc. Poate cândva o să vă spun și motivele de “nu” pentru toți ceilalți. Una e să-i vezi la TV, alta e să-i cunoști.
Întrebarea vine natural. Dacă nu ei, atunci cine?
CE S-AR ÎNTÂMPLA DACĂ N-AM MAI CONFUNDA CHARISMA CU COMPETENȚA??!
Ce s-ar întâmpla dacă ne-am pune întrebări cu capul nostru: de exemplu, cine a făcut listele și de ce suntem în situația DOAR SĂ VOTĂM? Sau “Cine sunt acești cetățeni obișnuiți care au portavoce acasă??”
Criza de lideri e clară.
Criza de creiere s-ar vedea mai ușor privită prin prisma celor care au plecat.
O țară ca o muscă fără cap.
Speranța mea vine tot din stradă. Am văzut acolo arhitecți, medici, ingineri. OAMENI CARE FAC, că de oameni care vorbesc, oricât de bine, m-am săturat!
Nu putem să facem toți PR și Marketing. Nu putem să fim o țară de avocați, consilieri, “influenceri”. Cineva trebuie să muncească. Iar cei care muncesc trebuie să fie conduși de oameni care n-au uitat ce înseamnă să muncești, indiferent de domeniu.
Avem tineri care au lucrat sau lucrează pentru Statul German. Da, la nemți acasă. Poate ei ar trebui să se întoarcă și să lucreze în aparatul nostru de stat. Nu s-ar integra, că al nostru e STAT DEGEABA.
Politica este un modus vivendi dăunător. Numele lui Andrei Pleșu nu era pe listă, îl pun eu, cu un citat din Despre frumusețea uitată a vieții. Unii vor spune că a fost ministru și nu a performat. Ăsta e un semn bun. “Sistemul” îi respinge, ca un organism viu, pe cei “străini” de mecanismele lui. Pleșu tranșază extrem de dur problema politicianului care nu știe să facă altceva decât politică. Dacă nu știi să faci decât asta, probabil că nici pe asta n-o faci bine, pentru că DEPINZI de job. Nu-ți permiți demnitate. Nu-ți permiți urmărirea interesului național. Ai obligații mult mai… personale.
Citez:
Omul fără meserie e condamnat la o foarte impură motivaţie a acţiunii politice. El se ţine cu dinţii de fotolii şi demnităţi, pentru că n-are la ce se întoarce. Întrucât altceva nu (mai) ştie, e musai să rămână în front până la moarte. Iubit sau nu, eficient sau nu, util sau dăunător, el se va strădui din răsputeri să se agaţe de scena publică împotriva tuturor evidenţelor. Ce altceva să facă?... Când nu ştii să faci nimic, nu-ţi rămâne decât să-ţi confecţionezi un destin politic. Cu atât mai rău pentru alegători.
