De cele mai multe ori ai în viață doar ce alegi să vezi




Ai în fiecare zi un spectacol minunat. 
Răsăritul. 
Dar alegi să vezi doar telefonul care te trezește. Iar mergi la serviciu?! Era mai bine fără? :)
Ce frumos ar fi dacă te-ai gândi la privilegiul de a trăi încă o zi. Cu toate bucuriile și emoțiile ei.
Fiecare dintre noi avem oameni care ne iubesc. Care au grijă de noi. 
Dar “grija” noastră sunt cei care ne vorbesc de rău. 
Ce frumos ar fi să învățăm să nu ne pese. Pierdem din timpul pe care am putea să-l dăm celor care ne sunt aproape cu trupul și cu sufletul. Îi mai amărâm și pe cei care ne sunt dragi cu veninul altora.
Toți am citit poezie. Cei mai mulți au făcut-o siliți în școală. 
Dar alegem să nu o mai lăsăm să intre în viețile noastre. Ce? Astea-s vremuri de poezie? 
Eminescu n-a scris Luceafărul într-un hotel de 5 stele…

Libertatea exterioară e doar un țarc mai mare. Un lanț mai lung.

Libertatea gândurilor, curajul sentimentelor, acolo nici cerul nu e limita. 

https://www.curteaveche.ro/p/pachet-r-f-constantinescu---cu-autograf




Ne lepădăm de excese ca de satana… dar nu le înlocuim cu echilibrul, ci cu alte excese, de sens contrar.
Ce aroganță, să crezi că știi tu ce pedeapsă meriți și să ți-o și pui de îndată în executare, când până și Hristos i-a cerut Mariei Magdalena un singur lucru: Nu mai păcătui.
Nu 100 de Tatăl nostru. Nu 1000 de Ave Maria.
Nu cumva ne judecăm prea aspru, noi cei făcuți să ne bucurăm (și) de păcat?
Nu e om să nu fi iubit. 
Dar după ce dragostea a plecat, cu zgomot de ușă trântită, mulți rețin doar de ce a murit, nu și ce-a aprins-o. 
În istoria mică a celor doi oameni au fost, de cele mai multe ori, mai multe zile bune decât zile rele. 
Mai multe nopți de vară indiferent de anotimp. 
Dar ținem minte toamna rece a sentimentelor în declin.
Și le facem autopsia. 
Nu toți avem timp. 
Întreabă un bolnav în fază terminală cât de greu e să știi că trebuie să-ți iei la revedere pe neașteptate. 
Și din puținul pe care-l avem risipim atât de mult. Aproape că am putea să mai facem o viață din timpul pierdut. 
Aproape am putea să mai facem un destin din alegerile amânate. 

Ce frumos ar fi dacă de mâine am zice “hai să vedem ce-o să iasă” în loc de “nu se poate”.
Nu se poate să nu se poată!
Oricum, e mai puțin dureros să încerci și să cazi, decât să nu încerci niciodată. 
Fiecare dintre noi a avut pe cineva care ne-a iubit în secret, în vreme ce noi ne pierdeam timpul cu altcineva, care ne desconsidera la vedere. 
Ai grijă că într-o zi o să-ți fie dor de tine
Cel pierdut pe drumul anevoios al compromisurilor. 
Un străin încărcat de ani te va privi din oglindă cu nedumerire, iar copilul care ai fost te va privi din pozele vechi cu reproș. 
Banii, prietenii, trenurile, femeile, bărbații vin și pleacă. 
Nu câștigi nimic dacă nu ești mai bun astăzi decât ai fost ieri.
și nu pierzi nimic dacă nu te pierzi pe tine. 

Back to Top