E o vorbă din rugby. Mi-a adus-o aminte un somelier din Africa de Sud, țară unde rugby-ul e religie! Era joi. O noapte frumoasă. Ideală pentru un Secret Party.
Bărbații înțelegeau foarte bine vorba asta cândva. Acum se întâmplă adesea să ai surpriza extrem de plăcută că o înțeleg și femeile, care ridică adesea termenul “echipă” către “familie”.
Joi seara, pe terasa spectaculoasă de la Bon Ton Palace, am știut că mi-am ales bine echipa la Lansarea unei cărți deja epuizate.
Singura lansare de carte din România la care nu s-a vândut nimic pentru că se vânduse deja tot a reușit să nu umple doar Bon Ton-ul, ci și terasa de lângă :)
Pentru mine n-a fost o surpriză. Pentru că știu ce înseamnă să alegi bine echipa.
Am făcut în primul rând echipă cu voi și am știut ce e în sufletul unui selecționer. Dintr-un total de 4000 de potențiali invitați (2000 de exemplare vândute din Necenzurat, ediția Sarto) a trebuit să găsesc o metodă să invit selectiv. Am lăsat selecția să fie făcută în primul rând de voi. Cine vrea și crede că poate să vină… scrie, cere, convinge.
Mi se părea că mesajele vor fi doar de la bucureșteni. Aveam dreptate: mi se părea :))) Au venit invitați din Galați, Vatra Dornei, Craiova, Ploiești, Râmnicu Vâlcea, Brașov.
Am făcut echipă cu Sarto, un nume în eleganța masculină și partenerul celei de-a doua ediții a cărții.
Domeniile Tohani au udat evenimentul cu vin bun și i-au adus și l-au adus și pe Albertus, somelierul fără de care nu aveam titlu pentru articol.
Bon Ton Palace a jucat pe teren propriu :)
Am făcut, desigur, echipă și cu Muza :) La aproximativ 300 de invitați prezenți la eveniment nu poți să te împarți și m-a ajutat foarte mult.
OK. Dacă n-am vândut nimic, m-au întrebat mulți, de ce am făcut-o?
Ca să spun mulțumesc.
În țara asta se vinde prea mult și se mulțumește prea puțin.
Am petrecut o seară de vară autentică în Septembrie, cu vin, povești, prieteni-cititori și o prezentare de modă masculină pusă în valoare de… femei :)
Sarto a îndrăznit să prezinte noua colecție de cămăși pe 15 modele care au făcut senzație. Chiar mai multă decât speech-ul meu sau cel al lui Albertus :))
Am privit de foarte aproape cu Muza în dreapta și Camelia Donțu, venită din Constanța, în stânga.
Prieteni oriunde mă uitam. Unii pe care îi știu de ani de zile, alții care mă citesc de ani de zile și abia acum am dat și mâna.
Îmi este și frică să dau o listă de nume pentru că în ochii mei toți sunt importanți, Radu Vâlcan, Diana Dumitrescu, George Buhnici, Victor cel fără facebook personal, Daniel Baciu (Dan din carte), vechea gardă de la ProFM care mi-a ocupat masa pe care aveam de gând să dau autografe, Simina Brădeanu, Sorin Dragomir, Radu Pop, Zsoka, Beatrice, Ileana, Claudia, Mioara, Gelu, Elena, Cristi … nu! Chiar nu pot. Vedeți? Am de gând să vă scriu pe toți deși eu nici astăzi nu știu exact măcar câți am fost! V-aș scrie pe toți și ăsta ar fi articolul!
Pentru că seara aceasta n-am scris-o eu. Ați scris-o voi. Și e mai bine fixată decât un tatuaj. Pentru că mi-ați scris-o direct pe suflet.
Vă mulțumesc.
P.S. În articol am pus doar câteva poze. TOATE sunt sau vor apărea aici:
Mi-ar face plăcere să le faceți o vizită virtuală, dar mai ales reală :)
