Monumentul bărbatului necunoscut



Pentru o femeie, să nu știe ce vrea, e delicios.
Pentru un bărbat... e dezastruos.
Un bărbat trebuie să știe nu doar ce vrea, ci și cum să ceară.
Ca un leu care întotdeauna prinde o gazelă.
Muza: ...dar, spre nefericirea ei, gazela e mâncată de leu... (iar mă întrerupe)
Eu: ...lasă-mă să termin articolul și o să te mănânc eu pe tine într-un fel în care, la final vei fi mai întreagă decât la început!
Servesc un vin roșu cu blog.

Aud apa de la duş şi mi se pare poetic. Apoi centrala se porneşte şi totul devine proză. Îmi pun căştile şi ascult Poets of the Fall. Realitatea e ce dau eu voie să mi se întâmple. Lipsește de 30 de secunde și deja îmi e dor de gambele ei fine ca două penițe din aur și de genunchii rotunzi ca două promisiuni. Cred că-mi era dor înainte să plece. E secret. Rămâne între noi.
Noi. Ce intim sună. Simți?

Noi. Care suntem câteva zeci de mii acum... și totuși avem o relație personală...
Mulți mă întreabă care e secretul unui blog personal.
Sinceritatea.

Un bărbat adevărat își perimte sinceritatea. Una dintre cele mai scumpe monede din lume.
Beau cu voi un pahar de vin roșu, cum pot să jur că apa care-i atinge acum trupul se transformă și ea în vin.
Să vezi după ce o beau pe aia ce scriu. Apă sfințită de un trup făcut pentru păcat...

Unde e bărbatul acela adevărat. Parte brută, parte bard?
Unde e liderul? Unde e gentleman-ul? Unde sunt nebunii care nu doar visează viitorul. Nebunii care îl crează pentru că vor să ne fie mai bine. Acum toate fabricile de viitor vor să ni-l vândă!
Mai grav decât să cazi este să nu te ridici niciodată.
Unde e bărbatul acela care se bate pentru lucrurile în care crede!
A dispărut.
Nu pentru că n-am mai avea agresivitatea, pe asta am putea s-o învățăm.
E mult mai grav.
Nimeni nu mai luptă pentru lucrurile în care crede pentru că noi nu mai credem în nimic.

Back to Top