“Femeia e ca maimuța: nu dă drumul unei crengi până nu a prins bine alta”.
De la C., la 200 de oră. Nu spun unde, că-i iau ăștia carnetul și după atâția ani.
Ce vrea să înseamne? Că bărbatul vede stabilitatea în el însuși. Ce știe, ce poate, abilitatea lui cea mai mare este să aleagă și să supraviețuiască singur. Femeia vede stabilitatea în exterior, mediul ei, tribul ei. Cea mai mare abilitate e să aleagă bărbații potriviți. Deși mai sunt si unele defecte :)))
“Femeia plânge când o bănuiești pe nedrept și când o bănuiești pe bună dreptate plânge și mai tare”.
P., în bucătăria ei, pregătind cina.
Traducere liberă: nu te înmoaie pumnii unui bărbat cât o face plânsul unei femei. E bine să înveți diferența dintre un șantaj emoțional și o supărare reală.
“Când ai senzația că alegi între stele să-ți fie teamă de o stea care te-a ales”
T. i-am putea spune Domnișoara T :), lângă Dacia bleu…
Cred că e parafrază după o idee dintr-o carte, spre rușinea mea… mi-a fost lene să dau un google. Traducerea e ca în Carmen a lui Bizet: De nu mă vrei, eu te vreau… și dacă te vreau… să ai grijă. Pasiunea o transformă pe femeie într-o forță a naturii și în drumul ei reușește adesea să distrugă chiar ce vrea să cucerească.
“E mai greu să pierzi o femeie când o sufoci cu dragostea ta decât atunci când flămânzește după atenție. Nu ești singurul dispus să-i ofere și toate femeile au momentele lor de slăbiciune”.
F., culmea, era foarte-foarte-foarte tânără atunci. În camera ei plină cu post-it-uri cu mesaje motivaționale. Un precursor de facebook.
Aici nu cred că trebuie să explic nimic. Poate doar de ce femeia care are un asemenea moment de slăbiciune nu e automat curvă. Să ne gândim așa… n-ai mai mâncat de 3 zile, ieși în oraș și singurul restaurant e un fast food… nu servești un fast fuck? Come on! Suntem bărbați! N-aș îndrăzni niciodată să spun că-s Albul ca Zăpada! Sunt mulți care se cred și totuși au 7 pitici. “Din flori” :))
“Atașamentul este o tâmpenie. Când femeia pleacă nu ești tu minus ea. Ești tu și atât. De multe ori ești mai atașat de o stare de fapt decât de un om”
A., în tren.
Nici acum nu sunt 100% de acord cu asta, dar e "destul de adevărat". Când o femeie pleacă… bărbatul nu se diminuează în niciun fel. El suferă fie din dragoste (cazul fericit-nefericit), fie din orgoliu (că a plecat ea, dacă pleca el era totul cool), fie pentru că avea o rutină și e puțin derutat. Pentru oricare din motivele doi și trei n-ai de ce să suferi. Regretele nu valorează doi bani, rutina plafonează, iar orgoliul e doar o proiecție. Demnitatea e altceva. Dacă însă suferi din primul motiv niciodată nu trebuie să fie sub demnitatea ta să faci primul pas spre împăcare!
Iar aici vine sfatul primit de la mama: “Femeia, de multe ori, nici n-a plecat bine și deja a iertat. Mai rămâne doar ca bărbatul să fugă după ea.”
Bonus pentru alergatul prin ploaie.
O să-ți dai seama că mama mea n-a greșit când o să remarci că nu trebuie să fugi prea mult. Ea nu se grăbește. Știe că dacă alergi după ea… te-a prins.
Citește mai mult: https://goo.gl/NhwTxV
Citește mai mult: https://goo.gl/NhwTxV
