Dragostea ne alege pe noi și n-avem niciun cuvânt de spus. Ne trage, ca un monstru, în cele mai mari depresii sau ne ridică, ca un Dumnezeu mai mic? Răspunsul corect e: doar dacă ești prost.
Am făcut, ca mulți alți oameni, tot felul de alegeri. Unele au fost proaste pentru mine, altele pentru femeile din viața mea, iar altele și pentru mine și pentru ele.
Cele mai multe alegeri proaste au fost tot bune. Am trăit, m-am bucurat, am învățat. Regretele nu fac doi bani, lecțiile însă…
Am învățat că și “să mergi cu valul” e tot o alegere. Alegi să aleagă alții pentru tine. La sfârșit nici nu poți să te superi.
Am ales cu inima și n-a fost bine.
Am ales cu mintea și a fost și mai rău.
Pentru că inima e cam proastă, dar măcar e un cal pursânge. Mintea e ca un vizitiu, degeaba pocnește din bici, se roagă sau oferă zahăr dacă pursângele nu vrea… să vrea.
Cu mintea nu-ți alegi o iubită. Îți alegi o prietenă. Au și bărbații friendzone-ul lor :)
Creierul, în schimb, e ca o sită: cerne între iubiri. Lasă-l să o facă. Știu că am mai scris asta, iertați-mă că mă repet, să te îndrăgostești de cine nu trebuie nu e vina ta. Să rămâi într-o relație care-ți mănâncă zilele… e vina ta 100%. Că alegi să nu pleci.
Îmi scriu foarte mulți oameni că simt că nu pot să trăiască fără persoana care tocmai i-a părăsit. Ar face orice să o aducă înapoi. De ce n-au făcut mai mult să o țină? Că era mai ușor? Unii nu fac diferența între a fi rănit în amor sau a fi rănit în amorul propriu.
O să-ți pun câteva întrebări. Suntem numai noi. 1 la 1 într-un grup de câteva zeci de mii. Ești safe. Nu trebuie să notezi. Nu trebuie să spui nimic cu voce tare. Nu trebuie să dai like și share dacă îți e frică să nu vadă cineva. De fapt, dacă ți-e frică și e vorba de partener deja poți să nu mai răspunzi la întrebări :)
Începem?
Când îl/o vezi ți se lățește un zâmbet de nestăpânit?
Dacă stați împreună, vii acasă cu drag, parcă nu ai răbdare?
Ai făcut cel puțin un lucru pentru el/ea pe care nu l-ai face în mod normal pentru tine fără să fie o ocazie specială?
Dar invers? El/ea pentru tine?
Când ai o problemă e, în general, prima persoană la care suni?
Dar când ai o bucurie? Este tot timpul prima persoană?
Dacă ai, ca-n testele alea stupide, majoritate de NU, ar fi cazul să mergi mai departe.
Și o să-ți explic de ce, ca să nu fie ca-n testele acelea :)
Îți împarți problemele cu mulți oameni, în funcție de ce știi că pot să facă pentru tine. Dacă nu e instalator, n-o să-l chemi să repare la baie :)) Bucuriile în schimb sunt lucrul dracului, le împărțim EXCLUSIV cu oamenii care ni le pot înțelege.
Fericirea este chiar ea o ocazie specială. Ca și dragostea, că nu-s tot aia :) Omul care iubește și nu oferă… NU IUBEȘTE, SE LASĂ IUBIT.
Dacă nu vii acasă cu drag… tu n-ai, de fapt, “acasă”. Ai un adăpost. Sufletul tău e “homeless” :) Am pus un smiley ca să nu pară că am zis ceva grav, dar, la naiba, suntem doar noi, gândurile rătăcesc pe unde tânjește omul să meargă. Atunci când gândurile și trupul nu au aceeași adresă e mai greu “să-ți muți gândul”.
Zâmbetul. Curba aceea care “îndreaptă lucrurile”. Zâmbetul din gură, dar mai ales din ochi, că ochii se prefac mai greu, este un compliment superb, un barometru extrem de precis și un mesaj pe care toată lumea îl înțelege.
Eu sunt al tău. Tu ești a mea. E simplu, nu?
Cam asta e cu alegerile.
Se fac în fiecare zi.
Totul e definitiv până se schimbă.
Dacă am ales un om pentru cum mă făcea să mă simt, nu pot să rămân când trăiesc altceva decât am sperat. Pentru că înseamnă că, fie m-ai mințit de la început, fie te-ai schimbat, iar eu omului aceluia i-am făcut promisiuni. L-am ales. Tu ești… altcineva.
