Dragostea te învață să vorbești în șoaptă și când nu te aude nimeni.
Ca și când pășești în vârful picioarelor în intimitatea celuilalt.
Și totuși atâția vorbesc tare și râd de ea cu zgomot, mârlănește.
Astea sunt vremuri pentru adaptați, nu pentru îndrăgostiți.
N-ai grijă. Citește până la final.
Dragostea scrie cu ciocolată pe oglindă și șterge cu vin.
Dragostea trădează cu un sărut, dar nu ca Iuda, ea nu dă sărutul condamnatului. Îl dă altuia. Să vezi atunci crucificare. pe dinăuntru.
Parcă nici nu e sărut, vorba lui Nichita, parcă e o mușcătură tandră. De față. Nu știai că poți să sângerezi dintr-o venă intactă. Îți trebuie curaj să te lupți cu animalul sacru.
Și totuși mulți cred însă că dragostea e pentru telenoveliste. Fără să înțeleagă să e o mare diferență între “să o privești” și “să o trăiești”.
N-ai grijă. Trăiește până la final.
De fapt…
Rar trăiești dragostea. Ea te trăiește pe tine.
Mulți spun că dragostea prostește, dar în spatele fiecărui “great man” nu e doar “a great woman”, ci “a great love”.
Mulți spun că romantismul e nevolnic, dar dragostea a pornit războaie, a asfaltat cetăți și a sădit flori pe morminte. Pe care în prealabil le-a săpat și le-a umplut.
N-ai grijă de cei care desconsideră dragostea.
Ei se împart în două mari categorii: cei care au pierdut-o cândva dureros și n-au mai avut curaj să încerce și cei care n-au cunoscut-o niciodată. Și nu știu care din aceste două morți e mai rea.
foto: MartaSyrko
