Ce-a fost a fost. Contează ce urmează.



Să te desparți vara e extrem de neplăcut. De obicei după iubirile de vară urmează despărțirile de toamnă. Puțini ajung din “Mai vreau” în “Sextembrie”.
Să primești vestea despărțirii printr-un mesaj pe facebook e penibil.
Să nu ți se mai răspundă la telefon trei zile după ce totul părea perfect… e și mai penibil. Dacă nu te-ai simțit dator să-i răspunzi la dragoste cu dragoste, atunci măcar la întrebări ai putea. 
Ce e drept, eu n-aș, mai suna a treia zi. 
Oamenii care nu știu să se despartă elegant sunt cei care oricum n-ar fi știut cum să te iubească. Vrei să fiți chit? Nu te răzbuna, uită-i. 
Parcă în nicio vară n-am primit atâtea mesaje de la oameni pe care nu i-a ars doar soarele. Nu poți să te dai cu alifii pe dinăuntru.
Nimeni nu are o rețetă universală pentru refacere și sunt deja prea multe bloguri care mă copiază într-un mod trist, un fel de hai să plângem împreună. 
Pentru cei care mă citesc de când n-aveam blog, doar o carte care se vânduse într-un număr ridicol de exemplare (doar 1000), nu e nevoie să mai spun că eu nu cred în lacrimi vărsate, doar în lecții învățate. 
Nu cred în scormonitul în trecut, cred în privirea ridicată spre viitor. Spre viitoarea sau viitorul :)
Spală-ți dezamăgitile cu un vin bun. 
Strigă-ți furia cu o petrecere în lumea reală, nu cu un status melodramatic pe facebook. 
Get your shit together! 
Sunt atâtea locuri de văzut și oameni de întâlnit. 
Îmi plac femeile care se îmbracă pentru ultima întâlnire mai hot decât pentru prima. Să-ți rămână pe retină, regret vizual, vis îndepărtându-se. 
Cei mai mulți oameni alungați din viața cuiva există deja în visul altcuiva, dar habar nu ai asta, mai ales dacă el sau ea nu s-ar băga să strice o relație. Uite că s-a stricat singură. Nu-i bai, după o relație stricată urmează o iubire adevărată că nici la Londra nu plouă în fiecare zi!
Nu există remove USB, pictures and feelings safely.
Dacă nu doare înseamnă că n-a contat. Dacă doare ca dracu’ înseamnă că știi să iubești. Și o să mai iubești. Nu lăsa pe nimeni să-ți fie judecător, nimeni nu decide cât valorezi. Doar cât valorezi pentru el. Și nu toată lumea știe să aprecieze valoarea :)
Zâmbește, chiar și printre lacrimi. Zâmbitul e ca mersul pe bicletă, nimeni nu poate să te facă să uiți cum să zâmbești și vei întâlni pe altcineva care să-ți dea motive s-o faci. Gata cu drama. O să ieși și din asta, dar mai întâi trebuie să ieși din butoiul cu melancolie și din casă. 
E o zi minunată. 

Ce-a fost a fost, contează ce urmează!

Foto: katjastone


Comandă cărțile direct din link: 
http://www.radufconstantinescu.ro/search/label/MyShop
Back to Top