Ai observat câți “prieteni” ai care îți povestesc cu lux de amănunte tot ce i-a supărat, dar când le merge bine nu mai răspund nici la telefon?
Câți dintre divorțații pe care îi cunoști și care și-au deșertat sacul la tine (și la oricine era dispus să-i asculte) sunt în același timp oameni care te-au invitat la… nuntă? Foarte puțini.
Era o replică dură într-un film: Ce-ar fi să-ți plătească părinții un psiholog să te asculte, ca să nu mai fim noi nevoiți să o facem?
Oamenii care “se descarcă” la tine în fiecare zi sunt aceia cărora nu le pasă că pe tine te încarcă.
E urât să-i refuzi cuiva un umăr când are nevoie să plângă, dar nu și atunci când alege să râdă fără tine.
Prietenia e un parteneriat. Un “la bine și la rău” pe care nimeni nu l-a rostit, că nu ne împrietenim la ofițerul stării civile. Dacă ești bun “la rău”, de ce să nu contezi și altfel. Ai grijă… oamenii nu scot mantaua de ploaie decât când toarnă cu găleata. În zilele cu soare o uită în dulap.
Iar iubiții și iubitele?
Omul acela care ar trebui să fie un “acasă” pentru sulfet.
De ce să vină cu norul lui și să te cheme sub el?
Nu e mai bine să-i împrumuți tu o umbrelă?
Sau să încercați împreună să schimbați destinația vieților voastre către plaja însorită a bucuriei de viață?
E mai bine să te îneci încercând să salvezi pe cineva care NU vrea să învețe să înoate?
Nu. N-o să-i punem pe oamenii nefericiți în carantină. Izolarea e inumană. Dar există și nefericiți “de carieră”. Oameni ca un 2nd job. Care au mereu câte ceva.
Fiecare zi e frumosă pentru că există. Atât. Nu mai e nevoie de altceva. Fiecare minut pe care îl avem e o șansă la fericire. O șansă să facem chiar noi ceva care să ne aducă fericirea.
Și fiecare minut în care ne plângem e o șansă ratată.
E greu pentru om să zboare și singur, cu atât mai puțin cu cineva în spate. Ce ești tu? Boeing? :)
Oamenii care merită să fie ajutați sunt cei dispuși la rândul lor să ajute. Caută-i pe aceștia. Păstrează-i în viața ta. Și nu-i trage nici tu în jos.
Poate nu toți dintre cei care te tot caută te doresc pentru ce ești, așa cum nu toți cei care încă nu ți-au vorbit te ignoră.
Fiecare știe sau nu să citească în ochii celuilalt și printre rânduri, tot ce gura nu spune.
Foto: unoramos0
