N-am nicio treabă cu revista, e un titlu “metaforic” al cărui sens va fi evident imediat.
Femeia se vede aproape ÎNTOTDEAUNA mai urâtă decât o vede bărbatul. În primul rând pentru că ea s-a obișnuit cu ea. Se știe. Își știe “defectele” și pe multe le mai și exagerează.
Bărbatul, în schimb, se uită la o femeie de care e atras prin niște lentile groase de dopamină. Se concentrează pe câteva zone care l-au atras și pentru restul nu prea are ochi.
Ea se gândește de multe ori la calitățile lui pentru o relație de lungă durată.
El nu reușește de multe ori la început nici măcar o partidă de sex de lungă durată :)
Ce mai! Suntem fanii voștri la început.
Dar frumusețea nu ne face să ne imaginăm nici rochia de mireasă de pe voi, nici costumul de ginere de pe noi, nici verighetele ca două cătușe mici. Pentru asta e nevoie ȘI de alte calități pe care le descoperim (sau nu) mai târziu.
Una dintre rețetele SIGURE să sperie bărbatul este ca femeia să fie prea nesigură.
El nu-i vede toate defectele?
Lasă că are ea grijă să i le arate:
“M-am îngrășat”
“Mi-au mai apărut vergeturi”
“Vezi cum se face sub piele când îmi strâng coapsa”?
Nu. Și nici nu mi-ar fi trecut prin cap să-i fac testul “coajă de portocală” :)
La început credem că e vorba de un pescuit de complimente. Dar asta se face cu undița, unul acum, unul peste câteva ore, nu cu năvodul!
Realizăm apoi că femeia e nesigură și IMAGINEA EI DESPRE SINE SE SUPRASCRIE IMAGINII PE CARE O AVEAM NOI DESPRE EA.
Reușește să ne convingă! Ne convinge că e grasă, cu vergeturi, imperfectă, dependentă de cosmetice. O vedem chiar din cauza ei undeva mai jos pe scara evoluției feminine.
Ne poate cineva condamna că noi am luat-o de Aston Martin și ea ne convinge că e Trabant? Și dacă tot ne convinge că nu e cum am crezut, e grav că vrem alta?
O să vă spun o poveste.
Mulți/multe mă vor critica, dar mă știți, nu dau sfaturi pe care nu le-am trăit. Eram tânăr și prost (între timp sunt mai bătrân). Îmi așteptam iubita nouă în fața liceului Mihai Viteazul din Ploiești. Nu. N-a întârziat. Deși în general era genul căreia îi ninge și îi plouă, de data asta zâmbea. Știam că e foarte nesigură așa că am trecut cu vederea rujul care nu se potrivea cu nimic, cu toate astea tot gura avea să o facă să devină trecut în viitorul apropiat: Hai să-ți arăt ceva! Mi-a zis. O fată extrordinar de frumoasă. E la toneta cu înghețată.
Ce hipstereală! M-am gândit eu, dar nu în termenii ăștia că nu existau hipsteri în 96. Să-mi arate iubita o altă fată.
Pe drum mi-a mai lăudat fata aceea. Cred că a spus și că “așa i-ar plăcea să arate” și că “e perfectă, orice bărbat ar vrea așa ceva și ar ține cu dinții de una ca ea”.
Când am ajuns la înghețată era coadă, iar fata care servea era fosta mea prietenă. Ne-am așezat la coadă fără să mă observe. Eu însă o observam altfel acum. La fel cum îmi priveam altfel noua “achiziție”. Nesiguranța celei noi îmi evaporase orice atracție.
Am ajuns în față și fosta m-a privit fâstâcită.
Am întins banii pentru două înghețate.
Înghețase și ea.
Cu ce vă dau? M-a întrebat.
Răspunsul meu n-ar trebui să vă surprindă: Cu cacao :)
Foto: Snowfall-lullaby
