Între noi.
Bărbații și femeile. Nu fizic. Exercițiu mental.
Aș putea eu să trec prin toate chinurile unei femei “ca să fiu frumoasă”? Și ce înseamnă “frumoasă”? Să-mi placă mie. Deci… aș face eu PENTRU MINE tot ce trebuie să facă ea? NU. E greu. Repetitiv. Urăsc repetițiile. Într-o vreme uram și pantofii cu șiret pentru că mi se părea redundant să mă tot închei.
Și nu numai eu. Orice bărbat. Ar putea să încerce senzația de nesiguranță pe care uneori femeile o au într-una dintre cele mai mari aventuri urbane: mersul cu autobuzul plin de nesimțiți? Cu forța mea de acum… aș sări la bătaie. S-a tot întâmplat. Și dacă aș fi femeie? Să-mi râdă un gherțoi în față “ce-ai, fă, nebuno! cine să te pipăie pă tine? Nu vezi cum arăți?” Și un întreg autobuz să râdă.
Nu. N-aș putea. Cred că aș merge cu un cuțit în poșetă.
Aș putrea să-mi aleg hainele diferit când sunt “însoțită” sau nu? Eu care-mi arunc ce prind pe mine?
Nu. N-aș putea nici asta. Nici să am răbdare când simt că explodez. Nici să fac ordine în casă (îmi place ordinea, dar… să fie, nu s-o fac eu :)) ). N-aș putea multe.
Acum haideți să schimbăm invers.
Ar putea femeia să fie chiar bărbat? Să se ia cu lumea în piept. Să facă drum unde nu este?
Aparent… s-ar descurca. Există exemple, veți spune voi. Excepții… le-aș spune eu.
Ar putea femeia să accepte să nu aibă ultimul cuvânt de dragul… ei? E un favor pe care îl cere, deci… și l-ar face?
Nu. O femeie a dracului, dacă s-ar întâlni cu o clonă a ei, până dimineață ar fi amândouă moarte. They would argue to death :))
Ar putea femeia să reziste, dacă ar fi bărbat, la ploaia de cereri pe care cele mai multe le formulează fără să-și dea seama că sunt cereri?
Știți câți bărbați se așteaptă să li se ceară ceva când femeia începe o discuție la telefon cu “Știi că te iubesc?”
TOȚI :)
Dar nu ne dreanjează.
De curiozitate. Pe tine. Dacă ai fi “bărbatul tău”. Și tot tu “nevastă-sa”. Te-ar deranja?
Exemplele pot să mai continue la nesfârșit.
Ce fac femeile bine și bărbații nu fac deloc.
Și ce fac bărbații pentru femei.
Sunt multe bile albe și de o parte și de alta.
Problema e când le numărăm doar pe cele negre.
Știi faza aia, că să te gândești “What would Jesus do?”
E o tâmpenie enormă.
Dar ce s-ar întâmpla dacă te-ai gândi ce-ai fi făcut tu, dacă ai fi fost în locul celuilalt și el s-ar fi purtat cu tine cum te porți tu cu el!!!
Totul ar fi mai simplu dacă ne-am gândi, când pe ea o supără un lucru pe care l-am spus, ce-am fi simțit noi dacă l-ar fi spus ea.
Și invers. Dacă pe el îl enervează un lucru pe care îl face ea, ce-ar fi zis ea, dacă l-ar fi făcut el.
Dacă nu poți să faci asta… e pentru că încă nu te-ai trezit. Mergi ca un somnambul prin viață fără să-ți dai seama ce te face atât de special de ai tu dreptate tot timpul și îi judeci pe ceilați. Îi critici și pe cei apropiați. Și îi condamni chiar și pe cei pe care spui că-i iubești.
Dacă nu poți să faci asta e pentru că - de fapt - nu iubești deloc. Ești în cuplu ca într-o companie. Și ai senzația că tu ești singurul care muncește! Celălalt stă degeaba în loc să-ți ofere ție ce meriți.
Ce meriți de fapt este exact ce oferi.
Iar tu nu mai oferi de multă vreme nimic.
Și aștepți ca dragostea,
viața
sau fericirea…
să ți se întâmple.
Foto: Emma-lee1art
