Ea stă supărată și foarte frumoasă.
Supărată pe el.
Ar cere un plus de atenție ca pe o mărire de salariu.
Contează dacă e un șef rău sau un șef bun dacă rămâne totuși un șef?
De ce să aștepți recunoștere?
De ce să depinzi de recunoașterea cuiva?
Nu vede tot ce face ea pentru el.
El e obosit și n-are chef de ceartă. Așa că nu vorbește. Chiar și dacă i-ar spune “bună seara, iubito” ar însemna că el a început :)
Dacă-i întrebi amândoi ar spune că încă se iubesc… dar dacă se iubesc într-adevăr de se gândesc mai mult la ce primesc, decât la ce oferă?
Dragostea e un dar. Nu o prestare de servicii.
De când suntem mici și ni se spune că nu poți să compari mere cu pere ar fi bine să ni se spună că nici comparația între bărbați și femei nu-și are rostul. Sunt prea puține femei pilot de elicopter și multe “de serviciu”?
Sunt și mulți bărbați care pun asfalt sau borduri. Poziția asta nu o reclamă nicio femeie :))) Niciuna nu vrea să fie muncitor în contrucții, electrician, fochist. Poate și fochistul ar prefera să facă permanent sau să tundă bob într-un salon de coafură. Nu poate. Nu știe. Nu e făcut pentru asta.
Toate femeile vor să fie cucerite. Poate și bărbaților le-ar conveni să fie “agățați”. Unora li se mai întâmplă și povestesc mereu cu plăcere. Chiar dacă nu le-a plăcut femeia. O văd ca pe un compliment. Și femeile povestesc, dar de multe ori o văd ca pe o hărțuire sexuală. Asta dacă nu le-a plăcut bărbatul :)) Atunci se schimbă din “nesimțit” în “îndrăzneț”. Din “arogant” în “sigur pe el”.
Liniștea n-a ținut mult. Și bărbatul și femeia își aruncă acum reproșuri. Se simt nedreptățiți. Relația lor e ca un extemporal pe care și l-au dat unul altuia, apoi femeia corectează ce a făcut bărbatul și-l notează cu 4(patru). El înroșește discuția cu sublinieri pentru tot ce ea nu a făcut bine.
Cine dă mai mult?
Contează?
Cine iubește mai mult? Cum poți spune când nu iubim la fel?
Ce s-ar întâmpla dacă ne-am trăi viața fără să o tot măsurăm? Nu cum zic hedoniștii pur-sânge: există doar ziua de astăzi. Nu. În ziua de astăzi sunt ecouri din ce-am făcut ieri. Sau din ce n-am făcut.
Nu există un acum suspendat. Fără legătură cu nimic.
Dar există iubirea de acum, pe care o trăim în funcție de tot ce am învățat din iubirile de ieri.
Există femeia de acum, pe care o prețuiesc pentru ce este ea, dar cu care mă port și în funcție de ce au adus, bun sau rău, femeile din viața mea.
Ieri nu știam că exiști și totuși eu existam.
De ce să cred că n-aș mai exista fără tine?
Hai să rămânem împreună pentru că îmi place cine sunt când sunt cu tine. Un bărbat care dăruiește, nu împrumută.
