Citate din copilăria despre care Creangă n-a scris:
“Mănâncă, mamă, că ești prea slabă, a lui Georgescu plesnește de sănătate.”
“Iar m-au sunat de la școală că te-ai bătut cu unul dintr-o clasă mai mare, de ce nu faci și tu al lui Popescu? El nu e golan, nu se bate, merge frumos la doamna profesoară”.
“Tot desene? A lu’ Ionescu visează tabla înmulțirii!”
Ce contează că acum a lui Georgescu e o balenă eșuată care călărește site-urile de matrimoniale cu poze furate de pe net, că dacă și le pune pe ale ei nu vine niciun mesaj? Contează.
Ce importanță are că domnul Popescu de acum este, firesc, bărbatul fără coaie, caracter și îndrăzneală pe care îl prefigura pârâciosul dintr-a 4-a? Are.
Iar Ioneasca, care acum e căsătorită și a luat numele soțului, chiar strălucește la înmulțire și atât. I-a făcut trei copii că ale idei n-avea. Fata cu desenele a dovedit mult mai multă imaginație.
Atât școala cât și educația de acasă au vrut prea mult să ne pună pe un făgaș, ca o linie de cale ferată, în loc să ne deschidă un orizont. Un evantai de posibilități.
Părinții noștri se vor lăuda mereu cu “sacrificiile pe care le-au făcut” și că “ne-au crescut cât au putut ei de bine”. Așa este. Cine nu apreciază ce s-a făcut pentru el e un ingrat. Ce ne facem însă când realizăm că acel “cât am putut de bine” este departe de a fi bine?
Ce ne facem când realizăm că zeci de mii de bărbații care au fost cândva băieței educați de mame permanent nemulțumite își vor căuta scorpii de neveste că așa sunt ei obișnuiți?
Ce ne facem când zeci de mii de femei care au crescut în familii unde mamele lor erau tratate prost de tați vor ajunge în propriile căsnicii și vor crede că politețea e ceva ce se practică doar pe stradă??
Poți să înveți ceva de la oricine. Un prieten bun e cel care te mai și critică, dar de la unul care doar te critică nu poți să înveți decât un lucru: Cum să-l eviți.
Eu vreau de la femeia mea să fie cel mai mare fan al meu, așa cum și eu sunt fan-ul ei. Mai degrabă mi-aș face un tricou cu Ramona, decât unul cu Steaua!
Avem fotografii cu noi pe pereți, printre imagini cu nebuniile grafice ale Muzei (inclusiv un tablou cu o foarfecă veche de croitorie lângă două roșii ;) Și acum mă întreb ce înseamnă :))) )
Sigur, nu avem o relație perfectă, dar avem o iubire imperfectă care funcționează pentru că fiecare e mândru de ce face și ce este celălalt.
Nu putem să ne alegem părinții, dar putem să alegem omul alături de care vom deveni noi părinți. Rămâi cu un om care e mândru de tine, iar celor care vor să-ți taie aripile… fă-le vânt :)
