Niciun bărbat nu se mai oboseşte să mintă o femeie la care nu mai ține. Și nicio femeie nu se mai preface că-l crede.



Realitatea este ceea ce cunoști. 
Sunt oameni care îi văd culorile pe dos, ca niște daltoniști ai înțelesurilor. Minciuna e ceva rău, spun ei, dar nu pot să explice prea clar nici unde începe minciuna, nici unde se termină binele. 
Viața e plină de povești neterminate și încă și mai multe neîncepute. 
Flirturi, aluzii, erori, corectarea lor… toate se întâmplă cu omul de lângă tine și tu habar nu ai. 


Știți câți bărbați au încercat altceva doar ca să realizeze cât de bine le e acasă? 
Foarte mulți. 
Știți câte femei au flirtat “nevinovat” cu vorbe pe care, dacă le-ar fi auzit la soții lor, făceau moarte de om? 
Toate
Dar, ce, dragă, doar am vorbit…
Oricum, definiția flirtului nevinovat este ceva ce fac eu. Ceva ce îmi iert eu și îmi trec ușor cu vederea. E mai greu să iertăm altora lucrurile pe care nu ni le imputăm deloc nouă. 
Sunt atât de multe momente în care nu mai știm ce simțim, cine suntem, cu cine suntem. Totul pare ca un mers pe sârmă și ne cam tremură picioarele.
Echilibrul într-o relație de durată NU este static. E un pendul. Extremele dau o medie care ne ajută să mergem mai departe între fericire și nemulțumire. 
Toți oamenii care ajung la nunta de aur s-au gândit la un moment dat la divorț. S-au gândit la alți oameni. Oameni din trecut care păreau mai buni pe măsură ce trecutul se îndepărta și gunoaiele lui nu se mai vedeau așa bine. Păreau niște flori :))) Oameni conjuncturali care păreau providențiali numai ca apoi să vedem că interesul pentru noi ascundea de fapt un interes la noi. 
Mi-au scris multe femei despre bărbații lor care mint. Vai, ce urât! Ca o adevărată inchiziție a căsniciilor, câteva dintre ele făceau un front comun la mine ca apărător al femeilor. 
Am fost nevoit să le dezamăgesc: nu sunt un apărător al femeilor, pentru că a fi femeie nu e o calitate în sine. Vorba aceea care spune că sunt oameni și oameni include și că sunt femei și femei :)
Nu, nu sunt un apărător al femeilor, încerc să fiu un apărător al adevărului, iar adevărul despre minciună… e foarte nuanțat. 
În primul rând există, vreți sau nu să credeți, minciuni justificate. Până nu înțelegi tot ansamblul n-ai cum să judeci. 
În al doilea rând, niciun bărbat nu se obosește să mintă o femeie la care nu mai ține. El minte tocmai ca să o țină. Avem și noi momentele noastre de confuzie chiar dacă - putem să fim puțin ironici - bărbatul nu stă în fața dulapului să se întrebe astăzi cu ce mă îmbrac, ci în fața agendei din telefon: astăzi cu cine mă… 
Dar asta fac și multe femei.
În al treilea și ultimul rând, bărbații mint mai mult și femeile mai bine. Gândește-te puțin, bărbatul nu face poliție politică în casă, nu urmărește ca un detectiv. Femeia are în codul genetic verificarea registrului de apeluri :)) Oare de ce? 
În plus, NU sunt blamați cei care mint. Sunt blamați cei care sunt prinși :) Iar faptul că un om e prins cu minciuna înseamnă de cele mai multe ori că e un amator, un ageamiu, că nu e obișnuit să mintă. Ceea ce ar trebui să te bucure. Sigur, nu-i putem da o bilă albă, dar măcar aia neagră să fie mai mică. Genul de bilă neagră pe care ai putea ușor să o faci pierdută sub albul așternuturilor de pe pat. 
Back to Top