Cu tine chiar și diminețile de luni sunt extraordinare!



Oamenii vorbesc mult despre vreme când în viețile lor nu se întâmplă nimic. Poate doar o ploaie de secunde fără niciun înțeles. 
Așteaptă două săptămâni salariul. Așteaptă 6 minute metroul. Nu mai așteaptă nici măcar o secundă să audă ce răspunzi când te întreabă “ce mai faci?”.
Nu-i interesează. E doar o întrebare mecanică dintr-o viață mecanică. Iar unde e mecanică, totul scârțâie, mai puțin patul. 
Cum a fost ziua ta? Nimic deosebit. La tine? 
Oamenii se bucură că vine vineri deși nu mai știu ce le place să facă și se întristează că vine luni deși n-ar avea idee cum să folosească o săptămână de capul și de inima lor. 
Ce s-ar întâmpla dacă am fi unul pentru celălalt o vacanță? 

Nu vorbesc aici doar de cupluri. 
Vorbesc de prieteni care se întâlnesc aproape numai când unul are nevoie de celălalt. 
Vorbesc de job-uri care ne plac și la care am putea să mergem cu drag. 
Vorbesc de alegerea unui colectiv în care să-ți placă să lucrezi, cu oameni mișto. 
Să fim un pic sinceri: dacă oamenii cu care lucrăm ar fi mișto, job-ul interesant, șefii ar fi lideri adevărați, nu “boși” și salariul ar avea o directă legătură cu efortul nostru, cine credeți că s-ar mai teme de ziua de luni?
NE PICĂ GREU ZIUA DE LUNI PENTRU CĂ VOM ABSENTA 5 ZILE DIN VIAȚA PE CARE NE-O DORIM.
De ce facem asta?
De ce să n-o avem?
Și - dacă e să revenim la viața de cuplu - să ai și un iubit sau o iubită, o soție sau un soț cu care nu merge sau n-a mers niciodată, nu înseamnă să pierzi toate zilele?

Avem nevoie de la relații de unele lucruri pe care le căutăm și la job-uri: vrem oameni alături de care să nu ne plafonăm, ci să avansăm. Să nu ne spună nimeni “sunteți neschimbați”, ci “ai  înflorit” sau “întinerit”. 
Noi, bărbații, de exemplu, avem nevoie de femei care să ne ofere balans când noi aducem forța. Vrem femei care să aibă mereu replică, dar să renunțe uneori să o spună pentru că vor mai degrabă să aibă în noi ultimul bărbat, decât să aibă în conversație ultimul cuvânt. 
Vrem să nu ne întrebe tot timpul unde suntem, dar să ne facă să fim mai mereu pe drumul spre casă, pentru că vrem, nu pentru că trebuie. 
Vrem să nu ne ceară să le promitem toți anii care ne-au rămas, dar să îi dăm noi, câte o zi, de bună voie. 

Vrem femei care să ne spună “te iubesc” și când nu vor să-și cumpere nimic :))
Unii dintre noi le găsesc. Puțini dintre noi le păstrează. Pentru că ne obișnuim cu binele, așa cum ne-am obișnuit și cu ziua de luni. Care nu este doar o zi “de lucru”. E o zi de tinerețe, o zi de viață și - cu puțin noroc - o zi de dragoste. 
Eu o iubesc pe a mea și luni. Dacă e și cazul tău, dar deja ați plecat către job-uri pe drumuri diferite, sun-o. O să-i faci bună dimineața. 
Back to Top