2. Greşeala care se repetă. Şi îți place. Rău cu rău, dar mai rău fără. Ce pericol ascuns extrem de mare refuzi să vezi?




Am înțeles din comentarii că unii dintre voi se așteaptă ca subiectul 2 sa fie, la fel ca învinsul lui de la BLOGGING DEMOCRACY, o poveste cu amanți. Regret, dar de cele mai multe ori greșelile care se repetă sunt soții, prietenii oficiali de cursă lungă sau - în cazul nostru, al bărbaților, femeile care ne fac zile fripte, dar pe care le iertăm fiindcă ne-am obișnuit, am îmbătrânit sau suntem pur și simplu leneși. 
Știți câte mesaje îmi vin de la oameni singuri care au probleme? Aproape un mesaj pe lună. Câte vin de la oameni care sunt implicați în mai multe relații? Două sau trei pe zi. Câte vin de la oameni care au O SINGURĂ relație, de multe ori apreciată în cercul lor de prieteni? Aproape toate. 
Nu vi se pare relevant? Adică e mai rău să ai pe cineva decât să n-ai pe nimeni? 
V-am mai zis eu cândva că mulți au impresia că ai probleme până îți găsești iubirea, când problemele abia din acel moment încep. 
Omul se teme mai mult de singurătate decât de nefericire. 
Așa că preferă să nu fie singur. Cu orice preț. 
Dar ce îi ține pe cei mai mulți în loc nu e iubirea. E teama. 
Teama că e prea greu să o iei de la capăt, că vei ajunge în același loc și cu alta/altul, că vei pierde ce-ai construit. 
Voi de ce credeți că o femeie acceptă să fie amanta unui bărbat ani în șir? Pentru că-l iubește? Sigur că da, dar mai mult decât atât, pentru că încrederea ei că poate să ocupe un bărbat full time a scăzut în timp la zero. El i-a distrus-o. 
De ce credeți că un bărbat care pur și simplu nu mai poate lângă nevastă-sa… rămâne cu ea și îți mai și serbează nunta de aur? Mai bine și-ar serba cătușele de aur!!! :( Rămâne pentru că așa a fost condiționat, pentru că ea folosește copiii pe care îi au ca pe un mijloc de șantaj sau pentru că - deși nimic altceva nu merge - sexul e foarte bun. Se tot întâmplă asta în cupluri care s-ar ucide cu mâinile goale, dar sunt prea educate pentru asta. Sexul devine o armă ciudată. De care te bucuri. 
Plăcerile de moment par să justifice răul permanent. Dar răul nu e un preț pentru plăcere. Inteligența e moneda de schimb. Folosește-o.
Pentru că acel pericol ascuns în filosofia “rău cu rău, dar mai rău fără” este că nu lasă loc binelui. Ca și concept, ca întâmplare, ca om. 
Noi spunem că nu am renunțat la speranța că ne va fi bine. O amânăm.
Până când o să fim pregătiți. 
O amânăm o zi. 
O amânăm un copil. 
Al doilea. 
Și așa, din termene scurte, ajungem în momentul în care nu mai putem spera altceva decât să existe reîncarnarea. Că în rai nu se face sex. 


Ca bărbat, nu se poate să nu înțelegi că adesea nu singurătatea, ci micile bucurii imaginare, comune, micile bucurii standard stau cu adevărat în calea marii fericiri.  
Back to Top