M-a rugat un domn să scriu despre obișnuință. Cred că se gândea la plictiseală.
M-a mai rugat o doamnă să scriu despre bărbații cărora li se urăște cu binele. Bănuiesc să se referea la binele ei.
Primesc prea multe mesaje de la oameni care cred că eșecul relației lor e din vina celuilalt. În unele cazuri e adevărat, în altele e taman pe dos.
Primesc încă și mai multe mesaje în care se blamează pe rând: societatea, mass-media, facebook-ul, căsătoria.
Adică ei doi n-au mai avut nicio treabă :))))
Societatea e de vină :)))
Noi suntem niște oițe rătăcite conduse de niște păstori beți în prăpasia eșecului sentimental :) Îmi vine să râd și să mă enervez în acelați timp și tocmai m-am lăsat de fumat, așa că nu-mi face bine. Cât de mare să fie ego-ul unor oameni încât să fie gata să dea vina pe absolut orice și pe oricine, inclusiv să dea vina pe omul pe care spun că îl iubesc, numai să nu stea un pic singuri și să se uite într-o oglindă mentală. O oglindă în care să se vadă așa cum sunt ei pe dinăuntru.
Comparându-se cu “vinovatul” chiar se văd perfecți?
Iar blamarea căsniciei, această instituție care seamănă pentru mulți cu un fel de IMM, o microintreprindere, mi se pare și mai stupidă. Forma de organizare nu e vinovată pentru eșecul nostru.
Noi suntem.
Pentru că am vrut să ne facem unul altuia bine cu forța.
Pentru că am căutat stabilitate deși începusem bine, cu o aventură. Dacă asta ne-a atras, nu e cam ciudat să ne așteptăm ca exact opusul ei să ne țină??!!
Și mai ales pentru că am privit căsătoria ca pe o destinație.
Este exact motivul pentru care multe cupluri fac credite după mariaj și divorțează înainte de ultima rată.
CÂT NE-AM CURTAT AM ACUMULAT SENTIMENTE, DUPĂ CĂSĂTORIE DOAR OBIECTE.
Le-am dat la schimb, ca fraierii. Și știi de ce? Pentru că pe obiecte se pune praful.
