Imposibilul accesibil. Cum a devenit tema din sesiunea unor tinere o temă de gândit pentru mine cel bătrân :)



Când a venit primul mesaj nu știam că trebuie să mă pregătesc sufletește pentru un mare val!!
Bună ziua, am primit o temă de la facultate: 10 cărți esențiale recomandate de o personalitate. Mă ajutați? 
Mă uit în stânga. 
Mă uit în dreapta. 
Era clar… eram singur la calculator, deci cu mine vorbea. 
M-am simțit “cineva” ca în bancul acela cu “cineva trebuie să ducă gunoiul” :))
Încerc să evit: Nu sunt o personalitate. 
La care ea: Haideți! Că sunteți cât de cât cunoscut.
Râdeam singur prin cameră. 
Pentru mândra aceea eu eram imposibilul accesibil. De ce nu i-o fi scris lui Vin Diesel?

După acest mesaj a mai venit unul. Și încă unul. Cred că sunt vreo două grupe deja. Pe vremea mea o grupă de la Litere avea 20 de studenți. 
Știți ce-aș fi făcut eu dacă primeam tema asta? Nu sunam pe nimeni! puneam din burtă cărți “recomandate” de Obama, Bill Gates, Gandhi, Iisus Hristos. Să văd cum mă contrazicea proful!! 
Sună-l, dascăle, pe patronul Microsoft să vezi dacă a vorbit cu Matilda de la Filo :))
Lăsând gluma la o parte m-a deranjat o treabă aici. 
10 cărți esențiale?? Sunt mai multe la poker!!!
10??!!
Fără de care, ce? Nu poți să trăiești? Să avem pardon, biologia ignoră filologia :)))
10 cărți. Pe care dacă le citești? Ce? 
Ești intelectual? 
Sunt cel puțin 100 de cărți pe care NU POȚI să le citești dacă n-ai citit mai înainte alte 1000!!
Ars longa vita brevis! 

Nu le mai căutați pe alea 10. Citiți tot ce vă pică în mână, ce vă recomandă oameni în a căror inteligență credeți. Citiți Biblia, Coranul, Mein Kampf pentru că e penibil pentru un intelectual să aibă păreri despre ceva ce nu înțelege. 
Și o să ajut studenții din țara întreagă FĂRĂ să mai fie nevoie să le explic fiecăruia în parte: Nu există 10 cărți esențiale. Există însă foame de cunoaștere și de sens. Există dragoste de frumos. 
Și dragostea asta nu se termină nici după 10, nici după 100, nici cupă 100.000 de cărți. Pentru că ele sunt 10, 100, 100.000 de vieți, 100.000 de povești de dragoste, 100.000 de revoluții pierdute și încă 100.000 de speranțe împlinite. 
Și oricât de mult am vrea, să trăim 100.000 de vieți… Asta nu se poate!
Dar să citim despre ele, să le retrăim spaimele și iubirile, să le înțelegem gândurile… acesta este IMPOSIBILUL ACCESIBIL. 
Și de asta dragostea pentru cărți nu se termină, cum nu se termină nici dragostea de viața. Niciodată. 

Back to Top