Căsătoria pentru începători :)




She was my biggest weakness. 
I turned her into my greatest strenght!

Realțiile de lungă durată sunt ca țigările: nu se dau “la bucată”. Vin “la pachet”. Fiecare a avut alte realații și are în continuare oameni în viața lui. Oameni de care trebuie să ții cont. Familie. Prieteni. Dacă vrei să-l smulgi pe celălalt din viața lui și să-l transplantezi în viața ta nu ai nicio șansă să meargă. 
Pasiunile, defectele, tabieturile. Cu nimic nu te întâlnești în primele luni de relație. Intră treptat. Și ale tale și ale ei. Chiar și oamenii care au apucat să se cunoască mai au surprize după căsătorie. Chiar și la 10 ani după. 
Vorbiți. 
Mult. 
Despre orice. 
Despre ce vă place și mai ales despre ce nu vă place. Oamenii au o viziune abstractă despre ce înseamnă “la bine și la rău” dacă nu s-au întâlnit și înainte de căsătorie și cu binele și cu răul. 
CĂSĂTORIA NU AR TREBUI SĂ FIE O ÎNCERCARE, CI O CONFIRMARE. 

Nu intrăm în teste după. Pentru asta avem atât de mult timp înainte. 
O căsătorie are mulți inamici și nu strică să știi că ești printre ei. 
Bărbații sunt leneși. Merg distanțe lungi cât timp au o destinație. Apoi se odihnesc. 
Femeile țin cură de slăbire cât sunt nesigure. Siguranța sentimentală vine și la ele cu o relaxare. 
Spațiul. 
Trebuie să știi că și timpul e un fel de spațiu. Să-i oferi celuilalt spațiu înseamnă de cele mai multe ori să-i oferi timp. Timp în care să nu-l suni de zece ori într-o oră. Din care primele trei apeluri să fie într-un singur minut. Relațiile păzite au ceva penibil. Iar cele care rezistă sunt… celelalte. 
O iubire este apărată din interior, de fiecare. 
Nu există reușită în căsătorie fără empatie. 

Dacă nu ești capabil să înțelegi că femeia de lângă tine are nevoile ei, visurile ei, dorințele ei de dezvoltare personală, nu de cuplu, atunci ești, cel mai probabil, un dictator în faza de negare. 
Dacă femeia nu știe că bărbatul ei nu este doar soț, ci și vânător prin natură, aventurier prin formare și profesionist într-un domeniu care s-ar putea să nu îi fie pe plac sau pur și simplu să nu-i fie accesibil, atunci ea nici nu și-a căutat un partener de viață. A căutat un înlocuitor pentru ursulețul de pluș cu care dormea când era mică și un surogat de tată. 
Avem un ocean de informații în jurul nostru. Lumea e într-o stare de continuă emancipare care frizează uneori absurdul. Dar unele lucuri NU se schimbă! 
Le aflăm mai devreme. 
Le înțelegem mai târziu. 
Când suntem pregătiți să le înțelegem. 
Poate că dragostea e un joc de noroc, dar căsătoria n-ar trebui să fie. 
Cu atât mai puțin a doua. Sau a treia. Nu toți înțelegem din prima. 
Timp.

Îți trebuie timp. Să nu te trezești că prima dată când ești singur cu ea mai mult de două săptămâni e în luna de miere. Că numai miere n-o să fie. 
Timp plin. Nu timp casual. 
Să nu-ți dai seama mai târziu, tu, femeie, că ai fost mai atentă când ți-ai ales rochia de mireasă decât atunci când ți-ai ales mirele.
Back to Top