Ce faci când iubeşti doi bărbaţi?

no taboo by karen-abramyan


Pare genul de subiect pe care să-l dau Muzei să-l scrie. 
Sau să fac din el o telenovelă despre lupta pentru inima unei femei sau din inima unei femei, blablabla.
Îmi pare rău. Nu o să vorbesc despre cum ea, mititica, nu ştie pe care dintre ei îl iubeşte mai mult. E ştie foarte bine că pe unul dintre ei nu-l mai iubeşte deloc. Dacă-l iubea pe unul, nici nu-l lua în calcul pe celălalt, iar pe asta n-am spus-o numai eu. Nouă, bărbaţilor, când ne spun mai mulţi prieteni că suntem beţi, mai întâi protestăm, dar apoi ne ducem la culcare. 
Singurii doi bărbaţi pe care poate să-i iubească o femeie în acelaşi timp sunt soţul şi băiatul ei. Care, invariabil, trece de la faza în care nu se mai dezlipea de fustele ei, la faza când nu-i mai răspunde la telefon şi fuge după fustele altora. Toate mamele vor recunoaşte după un pahar de tărie că sunt puţin geloase. 

I WANT YOUR TEXT: Voi merge să vizitez un oraş deja distrus.




Mă cam feresc de textele triste, dar acesta mi-a plăcut mult. Numele autorului este Mihai. I-am spus bancul cu Mihai cu noi, dar n-a vrut să spun mai mult despre el. Dacă-mi mai trimite două texte la fel de bune o să mă declar eu fanul lui, nu invers.

.........................................................

I want your text: VREI SA FII SOTUL MEU?



De Georgiana Savastru aka Kana Arenina :)




Am senzatia ca am pierdut cva...
Sa fi fost cheile, vreun gand, rujul...? Ma intorc...
Peste gandurile amestecate cu senzatiile care au dat titlu diminetii de azi, se imprima o voce.
Mi-a descompus gandul, pasii, m-a dizolvat in pietrele din asfalt.Parca vocea pe care o astept de-o viata.
” Ai devenit femeia vietii mele, cu mult timp inainte sa te cunosc...”
Cuvinte simple dar care au inlocuit sute de replici siropoase care imi inmuiasera genunchii pana atunci.Cautam disperata o lingura de aer care sa-mi dea forta sa ma intorc...Nu puteam rata momentul.
Ma intorc si vad...un barbat. Nu frumos...dar cu o barbatie ce iesea din toti porii.
Cobor privirea spre mainile lui.

In palma tinea strans dar cu atentie....ceva...
Era mana unei domnisoare fine.Atat de mandra ca e la bratul acestui barbat.Cine n-ar fi?!
Iar el...o cuprinde de mijloc si o ridica pe marginea balustradei ca sa admire mai bine frumusetea perfecta care ar fi cucerit orice barbat.Mai ales pe el.
Ea nu l-a dezamagit niciodata.
Gratia cu care isi etala rochia sub care ascundea picioarele matasoase, tenul impecabil, genele lungi, ochii mari si cercetatori...faceau ca orice trecator sa isi piarda privirea intr-acolo.
Cu gingasia unui copil...”imi” mangaie barbatul, conturandu-i fata.
Si-a marcat teritoriul in fata noastra,toate celelalte femei pierdute in sarmul lui, amplificat de ea.Era al ei.Era tati.

Ma resemnez, imi accept esecul si ma apropii...din dorinta naiva de a ramane macar cu amintirea unei priviri, a unui cuvant, al meu, pentru mine.
Aflata in fata ”femeii” atat de superioare mie si a barbatului ”atat de al ei”...singurul gand ramas dezorientat prin minte, e sa ii felicit...
Trag aer in piept, privesc tinta si arunc sacadat,fara aer...

” VREI SA FII SOTUL MEU?”

foto: hlocko

Check-in în inima ta. Pending post… (I WANT YOUR TEXT selecţia oficială)




Scris de Irina şi atât. E un pic prea cunoscută ca să riscăm să dăm i al doilea nume. Uite, dacă o chema Constantinescu era mai simplu. Sau alt nume la fel de banal :))
Vrea să rămână anonimă. Nu cred că are şanse. Nu e făcută să nu fie cunoscută. Poate la următorul text e de acord să-i dăm şi numele.



Astepta pe marginea patului, ca o proastă, să vibreze.  Telefonul, căci toata fiinţa ei vibra deja demult. De nervi, de nelinişte, nici ea nu ştia exact.  A mușcat sadic dintr-un baton de ciocolată pe care îl ținea ascuns la capătul patului, pentru zile negre.  Apoi a continuat să se cremuiască și să se uleieze cu tot feluri de chestii ba pentru păr, ba pentru față, ba pentru jumătatea stângă a fundului, ba pentru cea dreaptă. Că printre multele păsărele pe care le avea, credea că are mai multă celulită pe stânga decât pe dreapta.
A vibraaat! A lăsat naibii și crema, și tot, și-a aruncat prosopul în pat și glonț la telefonul care era băgat la încărcat la celălalt capăt al patului. S-a panicat degeaba şi s-a mai și lovit la picior în colțul patului. Era un bou! Nu, nu acel el. Era un bou de pe fb cel care o făcuse să tresară degeaba. Deși... și acel el începuse în mintea ei să fie un... bouț pentru că nu îi dăduse niciun semn. Nu, nu de câteva zile, de câteva ore. Da, manifestările ei paranoide erau în faza incipientă și se chinuia să le țină acolo pentru a nu exagera. Parcă teama eșecului celor 7 ani de relație avută în tinerețe o urmărea pretutideni.  Dar era în sfârșit îndrăgostită iar, după atâta timp. Și ooo da, de multe ori a trecut dragostea prin aerul din jurul ei, dar tare bine și-a ținut respirația. Tipul ăsta însă îi trecuse aproape toate testele, că tare exagerată și precaută mai era în ceea ce privea bărbații. Mai ales că avusese nenumărate experiențe de când a realizat că regula dată de maică-sa – un singur bărbat, cu ala te mariti si cu ala te culci – era făcută special pentru a fi încălcată. Dar a fost cuminte la viața ei. Avusese belele cam câte degete are la... ambele mâini. A se traduce belele prin... bărbați.  Da, mai călcase puțin strâmb și în relatia aia lungă a ei, dar nu regreta – era in momentele in care relatia deja nu mai mergea si tot incerca sa faca diferenta intre obisnuinta si iubire. Dar în rest, erau niște belele. O miroseau că-i cam naivă, îi ziceau doua trei cuvinte dulci și gata. Si-a dat seama la timp cum stau treburile înainte să i se termine prima mână, mai ales că întotdeauna a căutat ceva... serios, tipul ala de relație de care fugeau toți bărbații mișto. Iar ceilalți, vorba aia, erau deja luați. Și uite că nu chiar toți, părea de la sfârșitul lui ianuarie încoace. 
Era deștept și  vorbea ore în șir fără să o plictisească. Și nu ii provoca doar orgasm pishic... Mâinile lui devenisera sutienul ei preferat. Măsura perfectă. Si se înțelegeau doar din priviri adânci... Atât de adanci incat ea simtea cum el îi strânge deja coapsele si il săruta fără să îi piardă o clipă privirea.  Apoi il respinge puțin și il zgarie pe abdomen, dar in fractiunede sececundă se indulcește si il trage inapoi incet spre ea. Da, era un joc de neînțeles între ei doi… Un joc in care, totusi, umbra ei nu se misca odata cu umbra lui.
Nu o suna decat atunci cand îi era foame si nu avea cu cine sa ia masa in oras, cand avea chef de un prosseco si de o discutie. In rest, nu era timp sau... vointa de nimic altceva. Nici din partea lui, dar parcă nici ea nu se obosea, deși voia mai mult, mai des, mai... Se săturase să tot facă planuri. Voia și ea ceva de-a gata. Ca o mâncare semipreparată pe care o bagi la microunde și apoi o savurezi. Și nu voia nici un barbat prea rece, nici unul prea cald, nici din ăla să o sâcâie cu telefoanele, dar nici din ala care sa o sune din an in Paște. Eh, dar nici ea nu stia sigur dacă găsise încă rețeta bărbatului perfect. Cert era că nu reuşea nimeni să o cucerească nici dacă îi scria poezii. Bărbatul trebuia să fie poezia însăşi. 
Așa că a tranșat totul subit. I-a trimis un mesaj sarcastic şi subtil de adio. Apoi a continuat să isi  incalzească serile cu conversatii lungi și inteligente cu alţi tipi de la care mai primea like-uri pe fb. Doar, doar il gasea pe El. Dar nu, nu isi punea deloc nadejdea in asta. Pentru că se obisnuise deja cu ideea că nu îți poți da check-in în inima oricui și până la urma urmei nu există nici sutien perfect. Dar voia măcar ceva care să se asorteze cu perechea de bikini și cu sufletul ei de înger rebel...

foto: li-bra

Pe românce nu e nevoie să le faci mai frumoase. E suficient să le pui în valoare.


Câte românce n-au venit în primele zile la noul job aranjate ca pe catwalk ca după două luni să trântească pe ele numai rochii pe care nu le ţin “de bune” sau blugi sau orice altceva de tăvăleală? Profesionista nu trebuie să ucidă femeia. E vina celor care renunţă la feminitate în favoarea utilităţii? E vina job-ului că nu le mai motivează?
Eu cred că un mediu care nu te mai instigă să-ţi schimbi din când în când garderoba ar trebui să fie schimbat chiar el. 
Din fericire, noi suntem norocoşi. Noi românii. Da, avem unul dintre cele mai mici salarii medii din Europa, dar orice şef bun ştie că angajaţii mai au şi alte motive să vină cu zâmbetul pe buze la serviciu în afară de prime. Colegele, de exemplu. 

Dacă



Dacă nu ne-am pierde timpul cu invidii, am avea vreme să ne îngrijim mai mult de urcarea noastră decât de săpatul gropii altuia. 
Oricum se zice că atunci când pleci să te răzbuni e bine să sapi două gropi.

Dacă am înţelege cât de puţin timp avem, am vinde mai puţin din el.

Dacă am înţelege că succesul e un sport de echipă... învingătorul n-ar mai fi întotdeauna singur.

Dacă am alege să nu mai trăim totul în vitrină... am gusta şi victoriile fără public.

Când începe înşelatul? (blogging democracy winner!)


Era o glumă pe net. Soţul îi spune soţiei: Dragă, o urmăresc doar pe instagram! La care soţia i-o trânteşte: Pentru că mai mult nu-ţi permiţi.
Ştiu. N-aţi râs. Nici eu, dar am zâmbit strâmb cu dintele ăla al meu ieşit în faţa :) 
Oare era mai bine să numesc acest articol: Înşelatul pentru începători? Nu. Acesta nu e un blog de profesor, nu vă predau lecţii. Mai degrabă facem... schimb de experienţe
Multe femei sunt fidele din lipsă de opţiuni.
Şi mulţi bărbaţi din lipsă de tupeu. 
Fidelitatea din convingere e singura care are valoare şi ca multe lucruri de valoare este mult mai rară.

I want your text: Mulți vorbesc despre culmile plăcerii, dar puțini văd abisul din fața lor.


Am făcut pași mici către tine. Dar siguri. Deși  privirea ta, de om puternic și stăpân pe el, arăta celorlalți jocuri periculoase, eu am văzut timiditate şi un strigăt disperat pentru afecțiune. Pentru o altfel de poveste. Știam de când te-am văzut că e un joc periculos. El ar fi aflat, la fel și ea. Și apoi lumea întreagă.Si pentru niciunul dintre noi nimic nu armai fi fost la fel.

I want your text: Suntem generaţia celor care:

The young man and the sea by tiboat8h

Săptămâna asta facem festival I WANT YOUR TEXT! Am tot citit din texte şi am câteva bune. Mai e loc, deci puteţi să-mi mai trimiteţi. 
Mai lăsaţi anonimatul, că e ţara plină de anonimi. Îţi faci repede un blog, îmi trimiţi un text bun şi eu îţi promit că o să ai mai mult trafic decât aproape orice blog românesc. Pentru că sunt un timp fair şi pun link către blogul ORICUI îmi trimite un text care să-mi placă! 
Cititorii mai vechi ştiu ce este concursul meu fără premii: I WANT YOUR TEXT! E o şansă. Una pe care şi mie mi-a dat-o Stelian Ţurlea când mi-a luat editorialele pentru prima pagină a Ziarului de Duminică, suplimentul cultural al Ziarului Financiar. 
Din păcate, acel supliment nu mai există.
Din fericire, unii dintre noi mai au spiritul.
Primul text din noua serie este al lui Alex Creţu
Am făcut să dispară unele puncte ca să citiţi tot articolul la el pe blog. Acum, 21.07.2014 la ora 21:00 are 3027 de afişări pe pagină. All time. E timpul să schimbăm asta :)) 
Are umor tipul. Şi nu doar umor.
...........................................

O femeie iti greseste mai usor cand o tot banuiesti de greseli pe care nu le-a facut.



Femeia vede gelozia ca pe o agresiune. Informaţia ei genetică, de animal divin, îi spune că zeci de femei din arborele ei genealogic au simţit pe pielea lor că agresivitatea verbală se poate schimba într-una cât se poate de fizică. Nu vor aşa ceva. Jocul de-a Beauty and the beast merge când bestia are colţii şi ghiarele spre lume. 
Dar tu vrei să rămâi în gardă. Eşti ca un corporatist care nu poate să se relaxeze în primele zile de concediu pentru că mintea lui nu se obişnuieşte cu gândul că NU mai e la job. Dacă are ghinion de un concediu scurt, corporatistul trece prin concediu ca gâsca prin apă. Nu înţelege nimic din el, Noroc cu magneţii de frigider şi rahatul, că altfel nici nu ziceai că a fost în Turcia. 


Există muzică românească bună. Mereu a existat. Păcat că nu prea se aude la radio.

Nu e curios?


Nu e curios că mulţi dau vina pe alţii pentru lucruri pe care şi ei le fac? 
Când îi prinzi cu mâţa ta în sacul lor au fix aceeaşi scuză: toată lumea o face, n-au început ei asta. Indiferent că e vorba de abuzuri sexuale sau corupţie, e puţin probabil ca unul din noi să fi inventat o formă de rău. Nu l-am început noi, dar noi am putea să nu-l lăsăm să meargă mai departe. Ne dăm nefericirea ca pe leapşa de la unul la altul fără să realizăm că mizeria pe care o dăm cu o mână ni se întoarce în cealaltă. De la altcineva. La fel de bine intenţionat, dar la fel de slab ca şi tine. 

Din seria: Probleme pe care bărbaţii nu le au! Astăzi: cum face Muza educaţie cu telefonul mobil!!



Ca bărbat, nu mi s-a întâmplat niciodată să fiu nevoit să ridic geamul la stop ca să nu mai aud nişte femei care insistă să mă agaţe. Ce e drept, femeile care au încercat totuşi să mă agaţe nu mi-au spus niciodată “păpuşa” şi nici “ce buze ai”. Asta poate şi pentru că multă vreme am mers tuns zero.
La fel de adevărat este că atunci când am simţit o mână pe fund în tramvai nu voia nimeni să-mi facă avansuri sexuale, doar să-mi fure portofelul. Vin dintr-un cartier mai dur şi s-a terminat mereu cu cafteală. Şi mi-am păstrat portofelele. Dar o femeie ce ar trebui să facă? 
Cum cele mai multe probleme de felul acesta i se întâmplă femeii “la transport”, şansa ei să scape de toate neplăcerile este… să ia un taxi.
Dar asta doar teoretic.

REALationship. Ce te faci dacă “mai puţin decât sperai” înseamnă totuşi “mai mult decât meriţi”?

Whispers by charleshildreth

Una dintre problemele neaşteptate ale traficului acestui blog este numărul destul de mare al întrebărilor care mă pun pe gânduri. 

Şi asta nu pentru că n-aş cunoaşte răspunsul, ci pentru că ştiu că răspunsul nu o să-i placă deloc celui care pune întrebarea. 
Fără să dăm nume (că lumea e mică) o să răspund astăzi unui set de domnişoare. Ele nu îşi doreau un răspuns, ci nişte aprobări pe răspunsurile lor. Un fel de CTC pe care să-l pună sub nasul iubiţilor lor: uite ce zice Radu F... 
Bieţii oameni m-ar detesta pe bună dreptate. Din nefericire se va întâmpla pe dos. 

Singurul lucru pe care nu poţi să-l mai repari.


Viaţa nu e un roman, să ştii când eşti aproape de ultima pagină. 
Personajele nu sunt clar împărţite. Pozitive. Negative. 
Sunt oameni care ţi-au făcut un rău care, paradoxal, ţi-a folosit.
Oameni care au avut mereu intenţii bune, dar te-au tras în jos. 
Oameni pe care ai vrut să nu-i mai vezi şi de care acum îţi este dor.

1977. După cutremur. O mână fermă de fost pugilist împinge un căruţ împrumutat. 
Eu am doi ani, el 37. Avem tot timpul din lume.
Astăzi ratez ieşirea din sensul giratoriu de la Arcul de triumf. Nu mai avem timp deloc.
L-am iubit şi l-am urât cu intensităţi egale. 
L-am condamnat acum 20 de ani, dar am continuat să-l ajut. Am amânat să-i spun că l-am şi iertat. Prea mult.
Acum regret că nu i-am spus niciodată că ţin minte şi momentele noastre bune. Când încă nu ştiam să citesc şi se transforma în audiobook-ul meu personal Jules Verne, când ieşeam la fotbal în spatele blocului sau mergeam pe stadion. Când m-a dus la sala de box sau când a făcut un “ceareu” să-mi cumpere acvariu. 
Poate că i-am spus prea des ce nu-mi plăcea la el, dar din egoismul lui am învăţat eu empatia şi din aroganţa lui de şef de promoţie am învăţat modestia prin efectul oglindă.
Am avut multe să-i reproşez. Şi i le-am spus pe toate. Am amânat mulţumirile ca pe un desert surpriză, care vine prea târziu, când omul s-a ridicat deja de la masă şi a plecat.
Îmi doresc enorm ca voi să nu amânaţi. Ce zi frumoasă e astăzi. Dar soarele străluceşte inutil când nu are cine să-l mai vadă.
Un proverb arab spune că orele abia se târăsc, dar anii trec flugerător.

Sunteţi mai frumoşi în realitate



Facebook-ul e plin de oameni care îşi pun pe wall doar fotografii photoshopate şi ideile altora.
E plin de conturi false şi de oameni la fel de falşi.
Dar pot să spun cu mâna pe inimă: voi sunteţi mai frumoşi în realitate şi mă bucur enorm că ne-am întâlnit în Kulturhaus!

Poza aia în care te strâmbi.




Nu-ţi place călduţ. Viaţa e prea scurtă pentru călduţ. Extremele nu mai par aşa extreme când îţi dai seama că viaţa fără riscuri nu are niciun gust.
Siguranţa. Toţi vor siguranţa. Când singurul lucru sigur e că o să mori.
Toţi trăiesc de parcă numai alţii mor şi tu ştii asta.
Treci printre ei încercând să-i trezeşti.
Oare ar fi bine?
Un om trezit se bucură de anii pe care-i mai are în faţă sau îi regretă pe cei din spate, când a dormit?
Se aruncă în apă când nu ştie dacă poate să înoate? Sau se acoperă înapoi cu plapuma ignoranţei, ca un corporatist care vrea să mai fure o oră de somn.
Eşti ca un vin care, în loc să te îmbete, te duce într-o stare de trezie mai interesantă.

I WANT YOUR TEXT: Ne trebuie un cuvant nou pentru sfarsit, ca am avut prea multe.

que faire. by moumine

Ca să nu fie anonimă, i-am dat un nume. Poate e al ei, poate nu e. oricum îl împarte cu vreo 50.000. Nici povestea nu e unică. Mi-a plăcut însă nervul. Reţinut. Ca atunci când ai vrea să dai un pumn, dar nu mai dai nici măcar atenţie. Textul Denisei:

Azi plec…plec sa caut mai mult sau sa gasesc mai putin si sa stiu unde trebuie sa ma intorc. 
Am tot incercat  cuvinte si am reusit sa dau sensuri noi unora doar sa iti arat ce insemni…
M-au dezamagit cuvintele. 
De prea multe ori n-ai ramas si acum plec eu de tot...
Ce scriu eu acum, nu e un strigat de disperare si  nu e nici o scrisoare de-aia sa iti para tie rau. E emotia mea tastata…
In viata pierdem lucuri sa putem castiga altele..

Revoluţia şi evoluţia.


Românii sunt mai deştepţi decât se crede. Suntem ingenioşi. Atunci când nu ne plângem şi nu aşteptăm cu mâinile în sân, găsim idei care să ne rezolve problemele. Mai mult, atunci când ingeniozitatea nu înseamnă şmecherie şi nimeni nu păcăleşte pe nimeni, o mână de oameni pot să vină cu o idee care să rezolve problemele multora sau – după cum veţi vedea – să le dea posibilitatea să şi le rezolve elegant… singuri.
Eu mă întâlnesc cu tot felul de români, dar pe plângăcioşi îi exclud pentru că viaţa e prea frumoasă ca să stai cu un nor mereu deasupra capului.
De şmecheri nu mai vorbesc, că dacă am dat toţi tunuri şi nimeni n-ar pune osul la treabă, n-am mai avea nici de la cine să furăm :))))
O să vă fac cunoştinţă cu o idee românească din soiul bun. O aplicaţie care deja este un succes cu mai mult de 400.000 de download-uri şi mai mult de 4.000.000 (patru milioane!!) de comenzi procesate.

Un add as friend pe bune nu se face cu un click pe un buton, ci cu o strângere de mână.


Facebook-ul e o mare invenţie! Cu el dai de fata de la trei căreia nu ai avut curaj să-i vorbeşti în lift şi rupi linia de mesaje în două cu ea până pe la trei dimineaţa.
E bine şi frumos, dar dacă la ora 3 şi jumătate nu eşti la uşa ei cu o sticlă cu vin, ori eşti prost, ori e măritată :)))

Facebook-ul e un coridor cu multe uşi. În spatele multora găseşti entertaineri. Poţi acum să te bagi în seamă cu Smiley, Inna sau Florin Ristei.
Dar dacă nu te duci la concerte să simţi vibraţia aia senzaţională când dă tobarul în premier... degeaba te dai iubitor de muzică. De leşinaţii care se dau fani Placebo, dar li se pare prea scump un bilet, nu mai zici nimic. Să ne fie ruşine că găsim bani de ţigări, care ne scurtează viaţa, dar nu mergem la concerte, care o fac mai frumoasă.

Toţi spun că vor să ajute. Diferenţa e că unii chiar o fac.


Toate companiile de pe lumea asta vor profit. Diferenţa este între cele care dau ceva înpoi comunităţilor şi cele care încearcă să nu-şi plătească nici măcar taxele. 
Din nefericire vârsta nu-mi permite să cred că voi prinde ziua când toate companiile vor fi la fel de implicate social cum este Avon. De la problema cancerului la sân şi până la violenţa în familie, Avon chiar s-a implicat în rezolvarea unor probleme pe care femeile le înţeleg atât de bine. 
Ultimul “pui” social al lor se numeşte Donează cu Avon. Încă e foarte mic, dar are şansele să devină una dintre cele mai tari platforme de ajutor pentru cazuri dintre cele mai diverse pentru că face două lucruri senzaţionale: 

Proştii bătrâni să le facă loc celor tineri :))))





Florin Ristei, un tip care n-a greşit în viaţa lui acuzativul cu prepoziţie, a fost mânat de ucigă-l toaca (sau, în caz de forţă majoră, de tobele lui Grafu) să scrie pe contul lui de facebook că pe vremea lui nimeni nu se lăuda că a luat bac-ul. Eventual se ruşina că l-a luat cu o notă mai mică de 9.
Florin are dreptate şi greşeşte în acelaşi timp. Are dreptate 100% cu tot ce a zis, dar a greşit că a zis-o. O să-i sară în cap... toţi proştii. Ei consideră că au calitatea necesară şi suficientă să critice pe oricine: sunt utilizatori de facebook. 

Ghid de supravieţuire după... despărţire (ce să iei cu tine şi ce să laşi)



Sunt două variante extrem de întâlnite: Cei care vor să se desprindă complet şi neagă tot ce a fost ca pe o greşeală, o gaură neagră a existenţei lor... şi cei care n-ar vrea să se desprindă deloc şi încearcă să rămână în atenţie.
Care dintre variante e greşită? Amândouă.
O luăm de la coadă la cap: 

5 lucruri care chiar s-au întâmplat după relansarea Filosofiei sexului.




1. Am reînvăţat să scriu de mână. Ce e drept, n-am ajuns la fraze complicate. Metoda de reînvăţare? 4000 de autografe pe cele 4000 de cărţi cumpărate de voi. Până acum. Eu am promis că voi semna oricât de multe. Lista de comenzi e deschisă aici:  http://bit.ly/1kClgHM 
Repetiţia e mama studiului

7 diferenţe între fete şi femei.




1. Fetele din ziua de astăzi nu mai sunt chiar aşa copile, ştiu ce vor. Dar femeile ştiu şi cum să obţină. 

2. Înainte să decizi cu ce te îmbraci astăzi trebuie să te simţi bine în propria piele. Pare greu de crezut, dar întrebaţi pe oricine: femeile se simt mai bine în pielea lor la 30 decât fetele la 18! E şi vina societăţii de consum, care te face să te simţi imperfect ca să-ţi vândă lucrurile care să corecteze defecte imaginare. Se aplică şi la băieţi în drumul lor spre bărbăţie. La noi e chiar mai costisitor, fetele îşi iau farduri, noi... maşini. 

3. Arta conversaţiei. Femeile îşi folosesc gura mai bine. Şi când e vorba să-şi dezvăluie intenţiile, dar mai ales când trebuie să şi le ascundă.

4 .Dress code. Fetele arată mai mult, femeile arată mai bine. Femeile ştiu că nu trebuie să fie scurt ca să fie memorabil. Chiar din contră. Primele încearcă să găsească haine care să le scoată din mulţime. Celelalte vor haine care să le pună în valoare.

5. Sexul. Entuziasmul nu bate experienţa. Unii preferă articole scurte de blog, alţii... romanele fluviu. Şi totuşi multe femei ar vrea să se întoarcă în liceu... cu mintea de acum. 

6. Independenţa. Fetele şi-o afirmă. Femeile o au. 

7. O fată deşteaptă ştie, pe la 20 de ani, ce vrea. O femeie pe la 30 ştie şi pe cine :)))

Foto: LaurentGiguere


Ar fi și 8...
Fetele citesc doar blogul. 
Femeile au curaj să citească... 
Comandă cărțile cu autograf direct din link: 
https://www.curteaveche.ro/carti/recomandari.html







Îţi place viaţa? De ce să trăieşti una singură?



De ce să te duci direct acasă după job?
Nu meriţi o ieşire ca pentru premianţi?
De ce să îţi vezi prietenii doar pe facebook?
Pune-i frumos în jurul unei mese şi vei afla mai bine ce mai fac după două de Jagermeister!
De ce să nu vezi răsăritul din taxi, după o noapte în club?
De ce să asculţi în club aceeaşi muzică stupidă de la radio?
Unii oameni trăiesc cu senzaţia că alegerile sunt doar pentru cei bogaţi. Nu-i adevărat. Plictiseala e sigur o alegere în Cluj, pentru că n-ai scuza că nu ai unde merge!
Când m-au sunat cei de la Zaza pentru aniversarea lor de 4 ani chiar m-am bucurat în primul rând pentru că-mi place oraşul şi primesc multe mesaje de la clujeni. OK... şi de la clujence.
Dar când am şi intrat efectiv în club mi s-a lăţit un zâmbet pe faţă! E frumos şi se aude muzica absolut beton!

No, dacă tot ai o singură viaţă, trăieşte-o pe a ta!





După ce vor citi tot articolul unii vor spune că fotografia este o obrăznicie. Despre ei e articolul ăsta ;))) Îmi doresc să fiu citit doar de ceilalţi, care vor gusta gluma ;)


Nu e nevoie de un studiu al cercetătorilor britanici. 
E suficient să stai la ţigară în orice companie 
ca să vezi 
cât de mult timp din vieţile noastre 
consumăm comentând vieţile altora. 
Back to Top