Să nu confunzi dragostea cu obişnuinţa. (BLOGGING DEMOCRACY WINNER)



Fericirea NU este superlativul confortului. 
Iar braţele în care dormi bine nu fac cât vorbele care nu te lasă să pui geană pe geană. 

Nu renunţ la el că ne înţelegem bine. 

Nu renunţ la ea că sunt multe femei mai urâte pe stradă. 
Nu pot să o iau de la capăt. De la care capăt? 
Mă acceptă aşa cum sunt, alta ar vrea să mă schimb. 
Toate acestea sunt citate aproximative din argumente reale pe care le aud zi de zi. Sau le citesc. 

Unul care să le aibă pe toate? Imposibil! (Altex ma contrazice cu argumente)


Vrei să fie şi frumos şi deştept.
Să nu aibă un gram în plus! Slim fit!Şi mai vrei să ştie să asculte, dar să aibă forţă.
Vestea proastă este că, dacă te gândeşti la un bărbat care să corespundă descrierii... mai ai de aşteptat.
Vestea bună e că se poate. Ba chiar mai adăugăm calităţi.
Vestea proastă este că e dorit şi de bărbaţi. Eu sunt unul dintre ei.
De ce îmi place mie Macbook Air? Pentru că urăsc să rămân fără baterie şi cu Air-ul nu se întâmplă asta nici la nomazi ca mine.
De ce place acelaşi Macbook Air oricărei femei? Pentru că nu mai are nevoie de instalator. Da, ştiţi voi. Instalator de calculator :) Vine şi mai pune câte ceva, dar în principiu parcă tot timpul cârpeşte o maşinărie imperfectă.


Macbook-urile au avut mereu acest atu: Vin cu de toate. Din secunda în care l-ai deschis poţi să faci lucruri cu el.
Aşa şi trebuie să fie un laptop: un ajutor, nu o grijă în plus. Fie că vrei un upgrade de lifestyle, fie că te interesează ca să rupi norii cu el, Macbook-ul nu este cel mai bun laptop disponibil, e direct altă clasă. De  la montaj video şi până la DJ set-uri nu o să vezi alt laptop la un profesionist. De ce?
Pentru că NU cade!



Ca DJ, pot să vă spun că un blue screen când tu pui muzică pentru 6000 de oameni  este ceva ce nu vrei să vezi. Cu un Apple problema asta e rezolvată. Pur şi simplu te poţi baza pe laptop-ul tău mai mult decât poţi să te bazezi pe dragostea soţului.

Sunt sigur că dacă Apple ar face pantofi, niciodată nu te-ar strânge.
Şi pentru că tot am ajuns la pantofi, mai putem să păstrăm comparaţia pentru că poţi să-ţi iei unul cu 15% reducere!
Şi la Macbook şi la iPad şi iPod.
Fă un calcul! Eventual pe computerul tău care deja se teme că-l înlocuieşti. Odihnească-se în pace ;)
Dacă îţi plac oamenii şi echipamentele pe care poţi să te bazezi acesta este link-ul http://bit.ly/1v5lhox

Zile bune şi nopţi nebune!



Bun e timpul şi gustos, de-l petreci cu om frumos.
În cazul nostru, cu oameni frumoşi. Verificat, apreciat, repetat. La alt nivel acum.
Nu sunt unul dintre aceia care fug de Bucureşti şi nici nu cred că la Cluj totul merge perfect. Până la urmă are şi Clujul poliţie, spital de nebuni şi puşcărie.
Dar parcă are mai multe locuri faine pe cap de locuitor decât capitala! Şi unul dintre ele aniversează cu stil patru ani făcuţi din zile bune şi nopţi nebune.
Ne strângem la ZAZA ca să bem, să dansăm pe muzică din aia cu personalitate de nu se dă la radio şi să ne facem amintiri noi.
Ne strângem la ZAZA pentru că-mi place să-mi sărut Muza unde n-a mai sărutat-o altul şi am verificat. N-a dus-o nimeni acolo.
Fără fiţe, dar cu multă pregătire. Pentru că ei s-au străduit foarte tare să fie un început de week end fenomenal, iar noi v-am pus gând bun să vă suprindem.
Nu. Nici Muza, nici eu nu vom avea un alt look. Alea sunt trucuri pentru fraieri şi noi nu avem fraieri în liste. Ştii genul: cutărica s-a vopsit, intră pe link să vezi cum îi stă brunetă. Noooo... hu ghivs a fac?

Nu. Alta e plăcerea. Că avem în Cluj cititori pe care îi considerăm deja prieteni chiar dacă nu ne-am văzut niciodată. Şi acum avem ocazia să bem împreună, să ne cunoaştem şi să celebrăm împreună un loc fain.

Sunt sigur că în Zaza vor veni mulţi oameni care nu m-au auzit niciodată mixând şi nici Muză fără fiţe n-au văzut. 
Şi sunt la fel de sigur că n-o să ne uitaţi :)
Save the date 27 Iunie!
Mai multe detalii pe pagina lor de facebook:

Apartheidul sentimentelor.


Mi se pare că sunt din ce în ce mai mulţi care privesc sentimentele ca pe organele intime. Se închid cu grijă la şliţ după ce le-au gâtuit în prealabil cu o lenjerie intimă anostă. 
Se împut acolo, că n-au timp de ele. Îi şi încurcă. 
Dragostea e ceva de care să-ţi fie ruşine. 

Colecţia de status-uri :))))

...

“O clipă de sinceritate” în loc de “Te pup, Pa Pa!”


Te-ai cam obişnuit cu binele. 
Acum vezi mai mult răul. 
Binele e monoton. Bătrânicios. 
Ţi se pare fix ca peştele de sticlă de pe mileul aşezat pe teveu. 
Acum televizoarele, decoraţiunile interioare şi răbdările noastre sunt mai subţiri. 
Vrem să schimbăm mai repede. 
Nu mai vrem o viaţă emoţională obişnuită. Asta de cele mai multe ori ca să compensăm viaţa profesională plată. Ce să-i faci… adulterul e mai la îndemână decât avansarea. 

Dacă s-ar întâmpla o minune şi ar cânta la radio Corina Chiriac… 
Dacă s-ar întâmpla o minune şi ţi-ai permite o clipă de sinceritate. 
Poate nici n-ai mai spune “Te pup, pa pa!”
Binele e monoton? Doar când confunzi “mai binele” cu “altceva”. 

Răbdarea ta e mai subţire? Dar a ei? Dar a lui? 
Comparându-te cu partenerul chiar te vezi perfect?
Vezi că e plin la spitalul de nebuni de perfecţi ca tine cu mania grandorii. 

O clipă de sinceritate. 
Când am realiza că peştele de pe televizor vedea cu ochii lui de sticlă oameni mai puţin încruntaţi. Atunci la TV se ascundea tot ce era rău. Acum parcă doar ce e rău devine ştire. 
O clipă de sinceritate. Şi curajul să recunoaştem că nu vom fi niciodată doi străini. Oricât ne-am preface. 
O clipă de sinceritate ne-ar salva de singurătate. De regrete. De noi înşine care de dragul “imaginii” facem tâmpenii şi le punem pe facebook de parcă am avea propriile noastre ştiri de la ora 5. 

Şi ascultăm melodii cu multe instrumente, dar cu numai 3 note şi multe versuri care nu spun nimic. 
O clipă de sinceritate.
În loc de bun rămas. 




Lasă citatele. 
Încearcă și cărți ÎNTREGI: http://bit.ly/FărăPrejudecăți













Reinventarea romantismului

We can steal time. by MicolSMorton

Mulţi cred că romantismul e un fel de karaoke emoţional. 

Ceva ce bărbatul e nevoit să cânte fals dacă vrea sex.
Nu e cazul. 
Şi femeile vor sex.
Şi, culmea, şi bărbaţii vor romantism. Doar că nici femeile, nici bărbaţii nu mai vor romantismul secolului trecut.
Romantismul  nu este o suită de gesturi care trebuie învăţate, un ceaslov de cuvinte care trebuie bifate, un fel de password generator care sparge codurile. 
Nu este un abecedar cu mişcări de dans, un portativ cu serenade, nu are zece porunci, nici nu eliberează cecuri în alb.
Dau oricând zece volume cu minciuni exprimate poetic pe o singură acţiune. 
Prefer o faptă unei promisiuni. 
Şi, vorba lui Alexandru Andrieş, nu-l dau pe azi pentru mâine.
Prefer bărbatul care apără o femeie chiar folosind violenţa atunci când e nevoie. 
Nicio femeie normală la cap nu caută un mascul cu care să plângă la telenovele. Îmi şi imaginez scena: cum stau cu o cutie de şerveţele din care trag pe rând în timp ce la TV el cu ea se iau şi bandiţii moare. De preferat, în spaniolă. 

La câte greşeli personale ieşi din teren?

Did I Make a Mistake? by smile-upside-down

Mi-a plăcut întrebarea asta venită de la un domn.  Nu ştiu dacă îi place baschetul sau chiar joacă, cert este că folosea mai multe analogii destul de reuşite. 
Din mesajul lui era evident că e genul de băiat bun care stă cu o scorpie, tentaţie pe care o cam avem noi, bărbaţii. 
Mi-a plăcut şi frântura de viaţă pe care mi-a descris-o, dar despre care nu o să vorbim. Nu-mi scria în privat dacă voia să-şi usuce suspensorul pe sârma din faţa casei.
Răspunsul e foarte uşor de dat când nu te pricepi la oameni. Şi foarte greu când te pricepi. 
Pentru că greşelile sunt diferite în calibru, iar oamenii diferiţi în capacitatea de a le tolera sau înţelege. În orice relaţie TOŢI facem greşeli. Mai mari, mai mici, mai îndulcite de justificări sau mai amare din cauza unor circumstanţe agravante. 

Been there done that! Ce pierzi în 14 zile de detox. Jurnal la două capete. Varianta lui.


Să începem cu lucrurile mai puţin importante. 

Pierzi kilograme. Muza e frumoasă ca un haiku şi n-avea nevoie. 
Era interesată de centimetri. Acum are cu 6 mai puţin în talie şi cu 4 mai puţin în jurul coapselor. Vis. Poza nu e editată. 
Eu am “pierdut” 7 kile în 14 zile! Găsitorul să le păstreze, că eu nu le mai vreau înapoi ;) Aşa de mult mă bucur de lipsa lor încât am revenit la sală cu un chef nebun să nu pierd... pierderea :)))) 
Ce mai pierzi? Unii spun că pierzi bani. Sunt oameni care dau 500 de euro pe o poşetă, 3000 pe o vacanţă, mai mult de 30.000 pe o maşină, dar pentru sănătatea lor li se par scumpe şi analizele gratuite. 

Bărbaţii ascultători nu-s buni nici la radio.


Înainte să vină educaţia să strice tot, despre un copil se spune că, dacă unde-l pui acolo stă, ori e obosit, ori e bolnav.
Înainte să vină reponsabilităţile, să începi să faci ce trebuie, ai o tendinţă naturală să faci ce vrei, ce îţi place, ce te face fericit. Chiar, de când n-ai mai făcut ceva care să te facă fericit/ă, indiferent cât de imoral, ilegal sau cu multe calorii era?
Înainte să ajungi în toamna vârstei, când lucrurile pe care le poţi face sunt mai puţine decât lucrurile pe care le puteai face, încearcă să strângi mai multe amintiri decât regrete că n-ai îndrăznit, că n-ai ştiut şi că n-ai făcut. 
Mereu vor fi oameni care să-ţi spună ce să faci. Spre binele tău. De unde ştiu ei care e binele tău? Cei mai mulţi habar nu au, dar îl grefează pe al lor, ca nişte chirurgi care îţi mai pun încă un rinichi când ţie ţi-ar mai fi trebuit o inimă. 

Carnet de plod.





Dai zeci de teste, extemporale, teze, până ajungi cu un dreptunghi de hartie în mână. Diploma de bac. Unii spun că e inutilă. Şi ea, şi următoarele. 
Dai probă scrisă şi practică dacă vrei să conduci o maşină.
Dar dacă vrei să te reproduci? E suficient să găseşti pe cineva. În presa auto există o vorbă: Orice maşină îşi găseşte prostul. 
Se poate aplica aici perfect. 
De ce trebuie să ai anumite calităţi chiar şi pentru un post de femeie de serviciu, dar mamă poate să fie oricine?
De ce dai sală şi traseu până le iei pe amândouă, dar tată poate să fie orice gunoi uman?

Find her guilty! Muza a descoperit o relaţie la distanţă care funcţionează! Şi nu cu mine!


Să vă pun în temă: Muza îşi trece blogul de pe com pe ro. Ca orice artistă, nu a făcut paşii număraţi, aşa că acum îi găzduiesc eu un articol la mine pe blog.
Nu mint, îmi face plăcere. Mai ales că o parte din poze sunt făcute de prietenul meu, regizorul Alex Borundel, iar cealaltă (cele mai slabe) sunt făcute de mine.
Gata cu bla-bla-bla-ul de introducere. Textul ei fără modificări. Nu i-am pus nici măcar diacritice.
............................

Anti-advertorial: 5 motive să nu-mi cumperi cartea!


Mulţi oameni m-au întrebat de ce nu scriu un articol care să-mi promoveze cartea. Că doar mă pricep la asta. 
Un singur domn mi-a scris, prudent, în privat, că vrea să ştie dacă am tupeu să vorbesc despre punctele ei slabe. Culmea, are câteva!
Nu-mi cumpăra cartea pentru că:

Suntem atât de ocupaţi să ne înregistrăm viaţa încât nu mai avem timp să o trăim.


Vatican. 500 de poze. 400 dintre ele ajung pe facebook.
Concert. 3 filme. 2 le urci pe youtube.
O seară romantică? Ce chin! Pardon, check in. 
Călătorii, evenimente prieteni. Îi tot vedem prin ecranul telefonului în timp ce facem poze peste pozeca să avem ce arăta. 
Trăim să avem ce să punem pe facebook. 
Vrem să demonstrăm. 
Să demonstrăm că ne descurcăm, că am avansat, că nu ne e rău după o concediere, că ne e bine după o despărţire, că  trăim, că iubim, că suntem iubiţi. 

Meriți mai mult. O durere de cap în minus. Un zâmbet în plus.



O vorbă mai îndrăzneață.
Oameni mai prietenoși.
Mai mult adevăr sau cel puțin minciuni mai frumoase.
Meriți, vorba lui Sorescu: O carte, o sticlă cu vin și o femeie. 
Sau o siclă cu vin bun și un prieten adevărat.
Așa cum nu-ți alegi prieteni falși, vrei un vin adevărat. 
Pare un paradox să vrei un vin din struguri. Cum, nu sunt toate?
Nu. Nu sunt.
Și mai meriți ceva. Un vin făcut în România de români, dar care mai răcoreşte şi italieni, nemţi sau elveţieni. 
Un vin care nu iese pe piață în miliarde de miliarde de litri. Pentru că vinul are nevoie de dragoste și de grijă. E imposibil să iubești un miliard de sticle și chiar mai greu să ai grijă de fiecare gest din procesul de producție.
Eu am căutat multă vreme un vin alb care să-mi placă. L-am tot căutat până m-a găsit el. Când mi-a scris Marian Olteanu mi-a plăcut stilul lui direct: Dacă faci vin așa cum vorbești, abia aștept să gust.
A fost una dintre situațiile în care așteptările n-au avut nicio treabă cu realitatea. Pentru că realitatea a fost chiar mai bună.
Ca să fie totul complet, etichetele sunt ARTĂ. Una dintre serii e semnată de Horaţiu Mălăele

I WANT YOUR TEXT: Cinci ani in bancnote de 50 de lei



Nu cred că se aştepta să-i public textul, aşa că nu mi-a spus cum să o semnez. 
sau dacă să o semnez. 
Îi vom spune Ana. Poate o chemă aşa, poate e un joc de cuvinte. 
Jocul ei cu vorbele mi-a plăcut. Păcat că trebuie să recunosc încă o dată că presonajele negative au replici mai bune şi nefericirea e interesantă.
....................

Te-am luat de nevastă ca să te pot săruta oriunde :)))



Multe femei m-au întrebat dacă bărbaţii chiar vor să se căsătorească. Amuzant e că eu mă tot întâlnesc cu bărbaţi care vor. 

Bărbaţi care se laudă cu femeia de lângă ei: că e frumoasă, că e deşteaptă, că munceşte mult în ţară când ar putea să plece oricând în Belgia pe triplu, etc.
Mă uit la ei şi mă văd pe mine.
Îi las să vorbească şi parcă mă ascult. 

Mi se pare foarte important pentru multe mimoze nemulţumite să înţeleagă că faptul că un bărbat nu le scrie poezii, nu înseamnă că nu sunt privite ca nişte Muze, iar dacă un bărbat nu ştie să-şi exprime sentimentele aşa cum ai vrea tu , nu înseamnă că nu le are!

Toţi aceşti bărbaţi care îmi vorbesc despre femeile lor sunt minunaţi în exprimare. Nu pentru că ar fi reîncarnările lui Nichita Stănescu, ci pentru că în ei chiar explodează necuvintele. 
O să vă dau un exemplu genial.
Un domn un pic cam necioplit (oximoronul vieţii) s-a apucat să-mi povestească la o masă despre marea lui poveste de dragoste. 
Mă apucase un căscat incredibil pentru că tot ce ştiam eu despre acest domn respingea ideea de mare dragoste bine povestită. Cu reputaţie de dur în business şi trecere la femei, domnul nostru avea (ce previzibil) o amantă. 
Într-una din zile, el i-a trimis o rochie împreună cu un bileţel: Vreau să porţi asta diseară. Eu n-am devenit nici acum atent, dar voi ar trebui să deveniţi pentru că toate femeile îşi doresc să li se spună măcar o dată: Vreau să îmbraci asta pentru mine. Băgaţi la cap ;)

În seara aceea s-au întâlnit la un bal caritabil. Cum mie majoritatea balurilor caritabile mi se par doar nişte bune ocazii ca diverse doamne să vină cu rochii mai scumpe decât donaţia, voiam deja să plec când s-a produs surpriza. 
Transpus în propria poveste, el mi-a explicat cum povestea cu nişte parteneri de afaceri când a apărut ea. Firesc, nu puteau să vină împreună. A văzut-o încă de la intrare, cum saluta zâmbind şi a urmărit-o cu coada ochiului. Discuţia în care era implicat nu i se mai părea decât un zgomot de fond. Între ei nu mai erau decât câteva trepte, o mică diferenţă de nivel. Femeia a ajuns în capul scărilor şi s-a oprit preţ de câteva clipe. Îl văzuse deja, dar încerca să lase impresia că nu se uită după nimeni în mod special. 
Era atât de frumosă , mi-a spus, încât îmi venea să zic cu voce tare: Uite, dom’le, e a mea!
Nu pot să vă explic cât de mult mi-a plăcut această expresie fără beteală şi sclipici. 
Îmi venea să o sărut chiar acolo. 
Şi ce-aţi făcut? Am întrebat eu, de data asta chiar interesat.
Am luat-o de nevastă. Ca să o pot săruta oriunde.


Codul bunelor maniere în blogging. Partea întâi.





Dacă nu eşti o persoană publică, gen Smiley, e bine să ai un profil personal cu numele tău. Rar găseşti un om adevărat sub un nume fals. 

Dacă ai succes, rămâi modest, dacă nu ai, munceşte de zece ori cât cei care au. 
Nu încerca să-i cobori pe alţii. Ridică-te pe tine. 

Fiecare om care îţi scrie un mesaj de felicitare şi-a rupt din timpul lui. Fă-ţi şi tu timp să mulţumeşti.

Fiecare om care îţi scrie să te insulte, merită mai mult timp liber. Să-l petreacă împreună cu semenii lui. Dă-i block. Polemicile aici. Se ceartă destui pe stradă. Netul are avantaje. 

Orice încercare de discreditare a unui produs doar pentru că firma respectivă nu ţi-a acceptat propunerea de colaborare e o idee extrem de proastă. S-ar putea ca oamenii să mai aibă mailul. 

În aceeaşi idee, fair este să vină propunerile la tine. Sunt prea mulţi bloggeri care vin cu oferte către firme ca ţigănuşii care-ţi spală parbrizul la stop.

Corolarul ar fi: nu te duce să-ţi prezinţi oferta la o firmă unde are deja un blog concurent semnat un parteneriat. E penibil pentru toată lumea. 

Cine se aseamănă se adună. Asta poate să fie şi bine şi rău. Doi cititori ai aceluiaşi blogger se pot cunoaşte pe pagina lui de facebook şi apoi să trăiască o frumoasă poveste de dragoste la Monaco. Dacă la întoarcere el îi dă papucii nu e vina bloggerului :)))

Nu insulta cititorii altor bloguri doar pentru că nu îl citesc pe al tău. E foarte posibil să nu fie vina lor. 

Sursa foto: YOKKO

Cele mai grele zile dintr-o cură de două săptămâni sunt primele 14...



Multă lume o să vă spună că o cură de detox sau pentru pierdere în greutate se face fără efort. Mai ales cărţile, revistele şi site-urile de femei vor glorifica foaia de salată cu care te saturi. 
Ciudat. Dacă era aşa de simplu de ce nu suntem toţi ca photoshopaţi?
Nu suntem pentru că nu este. 
O cură este doar începutul unei schimbări PERMANENTE în stilul de viaţă! Şi toţi ştim că schimbările astea vin cu un pic de efort. 
E regula pasului în faţă: cere un şut în fund.

Mie îmi spun mulţi oameni că nu am de ce să slăbesc. Cei mai mulţi sunt nişte mincinoşi notorii, alţii vor să-mi facă pe plac. Prietenii m-au mai atenţionat. Mai ales când ei sunt foarte food wise. 
Din fericire, Muza găteşte sănătos. Din nefericire, ajungeam mereu târziu acasă sau nu mai ajungeam şi mâncam mult în oraş. Nu o să renunţ la asta, dar o voi face cu măsură după ce termin ce am început luni: o sesiune de detox, de-stress şi pierdere în greutate. Poate singura pierdere care este de fapt un câştig. 

Oamenii de la HR nu sunt zei! Cum ajungi să verifici tu HR-ul şi nu invers. Util pentru un interviu de angajare.




Să o luăm uşor, de la baza erorii. Două premise sunt total greşite:

Prima: HR-ul nu angajează pe nimeni. Chiar şi un şef de resurse umane nu este altceva decât un filtru, un fel de Sfântu’ Petre care, deşi are cheile, nu poate decide cine intră în rai. Deciziile de angajare sunt în mâna şefilor de departamente sau – la companiile mai mici – a CEO-ului.
HR-ul nu dă afară pe nimeni. Dacă şeful tău te bate prieteneşte pe umăr spunând că a vrut să te păstreze, dar a primit o listă de la HR... trimite-l undeva. HR-ul ţi-a comunicat cel mai probabil o decizie pe care a luat-o sau cel puţin a validat-o.

Dacă spui, să nu semnezi. Dacă semnezi, să nu te miri!



24 de ore. 
Uneori trec degeaba. 
Alteori schimbă totul. 
Un pariu. Vom vinde tot tirajul din cea de a doua ediţie a cărţii în 24 de ore. TOT!
Într-o singură zi. 

Filosofia sexului. Ediţia a II-a

Această carte se poate comanda doar online, pe www.curteaveche.ro şi nu va fi disponibilă în librării sau la distribuitori de carte.

 Comandă cartea!
Colecție: In afara colecțiilor
Copertă: Griffon and Swans, www.griffon.ro, 
Foto copertă: Dragoş Borcănea / D-Studio
Anul apariției: 2014
Număr pagini: 144
Format: 13.00 x 20.00 cm
ISBN: 978-606-588-679-7

Mineriada continuă în online! Credeam că România e cu nişte ani în urmă. Mi s-a dovedit că suntem în Evul Mediu.

Eram la acest eveniment elegant şi chiar mă simţeam bine când am primit un mesaj. Apoi al doilea. Unii ştiu despre ce vorbesc. Alţii nu. 
Toată lumea trebuie să afle. 

Boi George şi Boi Zone. Dacă te caută numai boi, înseamnă că există o... compatibilitate.


Un text trimis şi semnat de domnul Mihai Cochior. Paradoxal, dacă din textul cu Boii a trebuit să scot multe cuvinte amendabile de CNA, Mihai a fost domn până la capăt şi n-a prea pus. Mi-am permis să mă bag extrem de puţin în text. 
................

Crezi că ţine aţa? Te tragi singur pe sfoară!

Șasă boi frumoși...



De la Anca Chirilă. Pentru că am râs. 


Da...sună stupid....sună de parcă m-aș da mare moldoveancă...asta pentru că sunt dar tu nu-mi citești accentul. Însă îmi poți citi următoarele rânduri și sunt convinsă că și tu ai avut cel puțin un bou în viața ta...fie c-a fost tac-tu, fie iubitul ori amantul. Am cunoscut destui boi până acum, puteam să mă apuc de zootehnie cu aşa cireadă! 
Îmi place sa le spun boi pentru că nu au fost decât niste animale cu trei copite. 

Boul Nr. 1  Băiatul mamei – înalt, brunet, frumos, elegant dar nu trage la jug decît dacă-l lasă mă-sa. Boul Nr 1 nu muge fiindcă jumătate de creier e la mă-sa iar cealaltă jumătate e în penis și îl folosește doar 30 de secunde pe săptămână...și-mi spune mie că-s frigidă!? BOULE! Nici când te-am părăsit n-ai fost în stare să-mi spui să rămân! Ai stat ca bou-n tocul ușii și mi-ai spus “Ai 30 de secunde să pleci din casă!”. Mi-a luat mie mai mult timp să mă încalț decât îți ia ție când prestezi…BOULE!


De 1 iunie. Dacă ai curaj vorbește cu un copil.




Psihologii sunt fake, iar prietenii vor să te menajeze. 
Deci sunt tot fake, dar gratis.

Dacă ai curaj vorbește cu un copil.

Ceea ce numim noi educație nu le-a legat încă gura, politețea nu le viciază încă logica... și dacă mai au și un dram de drăcoșenie... e perfect!

Back to Top