„Aşa ceva nu se poate!” Dacă vrei să-ţi realizezi un vis trebuie mai întâi să ai curaj să crezi în el.

Nu e niciodată simplu să-ţi realizezi un vis. 

Poate că dacă ar fi fost simplu nu l-am mai fi numit vis, că aşa suntem noi, oamenii, ne place complicat.

De multe ori, după ce reuşeşti să-ţi învingi temerile tale trebuie să le învingi şi pe ale altora. Să scapi de cei care zic: Aşa ceva nu se poate, dar mai ales să-i convingi pe cei de care ai nevoie în echipă. Pentru că, da, de cele mai multe ori e nevoie de un pic de ajutor dacă vrei să-ţi împingi visul ca pe o maşină. Până porneşte cu viteză.

Ce se întâmplă însă tu vrei un vis care să... zboare?

Relația pe la mijloc.

Muza: toată lumea vorbește despre relații la început sau la sfârșit.
Eu, aproape adormit: N-ai somn? E normal să fie așa: la început se laudă, la sfârșit se vaită :) La mijloc fac ce facem noi. Trăiesc. Fac planuri. O dau în bară cu multe. Le reușesc câteva.  Mai stai mult pe instagram?
Muza: Mă adoarme. Unii numără oi care sar gardul, eu număr poze. Nu, serios, ce-ar fi să scrii tu cum e relația pe la mijloc?
Eu: Dacă o pun la Blogging democracy nu votează nimeni.
Păi, n-o pune.
OOOOOOK! Deja nu mai am somn!

Fericirea obligatorie.

Pentru părinți e o nefericire că ești singură.
Pentru prieteni ești sub papuc dacă nu vii la bere să suferi cu ei că a câștigat Realul.
Pentru angajatori e dubios că n-ai lucrat șase luni. Dacă refuzi joburi de căcat ești inadaptabil.
Pentru orice șofer e penibil că mergi pe jos până la magazin.
La 30 de ani trebuie să ai un copil.
La cât de bine arăți nu se poate să nu ai un amant. 

Cum e să fii într-o relaţie la distanţă cu omul cu care stai în aceeaşi casă?

La început a fost  jobul. Trebuie să mâncăm mai bine, să ne îmbrăcăm mai bine. Prima casă şi ultima vacanţă când stai cu harta în mână să alegi locurile mai mult decât cu excelul să eviţi preţurile mari.

Apoi, în loc să munceşti mai puţin, aşa cum ai promis de la bun început, ţi-ai mai luat un job. Benzina e 6,5. Când ai cunoscut-o era 3,5. Cred că pe la 8,5 îi dai papucii dacă mai zice că vrea la mare în week-end!

Eşti într-o relaţie la distanţă cu visurile pe care încă le mai ai. Le mai ştergi de praf. Ai scris pe cutie amânate. Ştii foarte bine că acea cutie e sicriul lor. Later means never.

I WANT YOUR TEXT: Pledez vinovată. Din bucătărie până în dormitor.

Denisa Andreea Györi e dependentă de condimente. De acel picant care e rău şi în acelaşi timp bine. Spre deosebire de mulţi ipocriţi, ea pledează vinovată.
........... 

Mi-a fost dat să întâlnesc iubiri liniştite, dar le-am preferat mereu pe cele intense...

Mă aprind repede, mă sting şi mai repede, dacă flacăra nu e pusă unde trebuie. Întâi pe corp, apoi în suflet.

Da, mi-a fost dat să iubesc sincer, inocent. Am iubit cu inimă de copil, am simţit dragostea adolescentină, dar niciodată nu am stat..

Mă simţeam stingheră, singură, într-o lume ce nu era pentru mine. 

O lume vidă, prea fadă, fără sare şi piper, iar cum sunt o artistă în ale gătitului, vreau să simt gustul. 

I WANT YOUR TEXT: Selecția oficială. Compasiune pentru actuala.

Denisa Constantinescu nu e rudă cu mine :)))
Mi-a scris un mesaj de 6 ori și l-a șters de 5. 
E puțin prea tânără și se vede asta când scrie. 
Nu pune diacritice. 

Dar pune suflet.

Diferența între un număr și un umăr. Cum se testează relațiile la greu.

Ești totul pentru el până când din blonda care întoarce priviri ajungi un nume de boală într-un spital. Când vin prietenii asistentele nu te identifică după nume: “Ați venit la nefrectomie? La rezerva patru ”. 

Blog-porn: Bărbaţii care stau tot timpul cu ea în gură nu prea au cui să o arate.

Există bloggeri care au aceleaşi talente la scris ca un buldozerist. Şi ei au cititori şi e perfect explicabil: există şi mulţi muncitori în construcţii care se dau pe net tot căutând femei pe care nu le vor avea niciodată în viaţa reală.

Când acestor bărbaţi adevăraţi le oboseşte mâna, ei caută un hater de-ăsta care foloseşte pulă în loc de semn de punctuaţie şi fut ori de câte ori are ocazia. În scris. Că în realitate nu prea are ocazia. De aici şi furia. Bărbatul NF e mai nasol decât femeia nevizitată. El ajunge să creadă că vaginul are cinci degete şi cei care au femei mişto sunt de fapt onaniştii :))))))

Ești prea bună pentru mine! Ți-am dat papucii spre binele tău.

Varianta simplă e așa: toți suntem alergici la bullshit. 

Dacă nu ești Ghandi sau Osho îți vine greu să înghiți chestia asta fără un “hai sictir” printre dinți.
Unii pot să ți-o zică la o masă, peste două pahare, ignorând riscul ca unul dintre ele să le ajugă în față. 

Reconversia profesională a invidiei.

Am crescut într-un cartier de dezmoşteniţi. Ştiu multe despre invidie. Erau mai puţine lucruri de apreciat la viaţa mea decât de invidiat în vieţile altora. 

Unii copii din cartierul meu îşi ascundeau invidia în camuflajul nonşalant al respingerii. Ăla are casetofon Spaţial pentru că mă-sa lucrează la Shop. Păi bine, mă, aşa aveam şi io. 

Raft punk. De Ziua cărților.

Am crescut într-o perioadă când erau doar două ore de program la TV. Am crescut cu imaginația multor autori care au format-o pe a mea. Am trăit mai multe vieți înainte de 18 ani.

Azi e normal să vă fac cunoștință cu un fel de familie a mea formată aproape exclusiv din... tați :)))

Jerome K. Jerome. 

Nu mai e la modă, dar niciodată n-am râs mai bine decât citind Arta de a nu scrie un roman!

Thomas Mann. 

Pentru că toți trebuie să urcăm măcar o dată Muntele vrăjit.

Rudolf Steiner. 

Pentru că Reîncarnare. Și karma.

Edward Gibbon. 

Care m-a făcut să înțeleg istoria și psihologia ambiției umane.

Patrick Suskind. 

În 89 apărea Parfumul în Colecția Globus. 10 ani mai târziu ajungea și la modă. Sau 20 de ani mai târziu.

Preda, Fowles, James, Bruckner, Lodge, Coe.

Nichita din care le recitam fetelor prin anii 90.

Îți place viața? De ce să trăiești una singură? Citește. E singura viață dublă permisă de lege.

Read more: www.greensugar.ro

Viaţa ca un hotel ;)

Ştiţi care e problema numărul 1 cu criticii români de film? Dacă te iei după cronicile lor nu mai mergi la cinema deloc. 

Abilitatea principală a acestor domni este să facă orice peliculă “de călcat”. Parcă sunt pamfletari, nu critici. 

Ar mai fi o problemă, dar am o anumită jenă să vă spun ceva din casă, mai precis din castă. 

Aşa că nu o să-i iau pe ei la şuturi (deşi unii merită prin snobism, iar alţii prin lipsa de performanţă). Ce o să fac totuşi o să fie să vă recomand câte ceva, după sufletul meu. 

E o mare diferenţă între post şi cura de slăbire.

Prea mulţi oameni îşi fac curat doar în casă. 

Prea mulţi au mare grijă ce bagă în gură şi n-au deloc la ce le iese din ea. 

Ne insultăm creştineşte, 

Ne mai facem câte o cruce înainte să încercăm o şmecherie (Dă, Doamne, să iasă!)

Refuzăm snob o prăjitură de la o colegă: Nu pot. Ţin post! (Coţohârlă păcătoasă care vii să mă tentezi cu Tiramisu)

Zici că e dieta Dukan. 

Ce se întâmplă dacă pui un scriitor la platane? O petrecere ca la carte! ONE NIGHT ONLY!

Rar se întâmplă să n-ai ce să comentezi la ceva scris despre tine. Acum pot să vă spun sincer: n-am ce comenta, dar am emoţii. 

Citiţi mai jos comunicatul de presă transmis azi de prietenii mei din CLUB LIVE şi vă aştept să-mi ţineţi pumnii... din sală ;)

What if?

Am o prietenă care scrie bine. Are de partea ei și un chip frumos și o minte ascuțită. În principiu are toate atuurile să fie fericită. Nu o prea dă fericirea afară din casă, iar una dintre problemele ei este "What if-ul".

Ce-ar fi fost dacă femeia care i-a făcut cafeaua s-ar fi mișcat mai repede sau mai încet? Atunci nu se mai întâlnea cu el pe stradă să-și aducă aminte.

Ce-ar fi fost dacă nu își punea o fustă scurtă să se uite după ea un taximetrist care a făcut accident cinci metri mai încolo.

Ce-ar fi fost dacă era mai nebună. Sau mai cuminte. Sau roșcată.

Serul adevărului.

Mulţi spun că fumatul e un obicei social. Că toate se discută sau se decid la o ţigară. Nu e adevărt decât în parte, pentru că fumătorul tânăr fumează adesea pentru că vrea să fie cool, deci din start nu e pregătit pentru sinceritate, iar cel bătrân îşi ascunde privirea şi intenţiile în spatele fumului.

Vinul în schimb aduce oamenii mai aproape, îi face să uite de fițe (ce e drept, în cantități mari îi face să uite și de ei) și mai ales vinul este sinceritate îmbuteliată.

Ramona gătește cu vin. Ocazional îl pune și în mâncare. Alege cu grijă vinul care să pună în valoare gustul fiecărui preparat, dar vinul pune în valoare și femeia. Nu când bei până o vezi mai frumoasă, ci atunci când bea ea atât cât are nevoie să uite de sarcinile de la serviciu și să se relaxeze. Să redevină ea însăși. Să fie femeie.

You can't handle the truth!

Tot ce faci e corect și greșit, util și inutil. În același timp. 

Altfel spus, tot ce faci e nicicum. 

Ca să fie cumva trebuie să-l privești printr-o sticlă colorată. Unii o numesc sistem de referință, alții – iluzie. Orice sistem de referință e o iluzie. 

Utilă, inutilă. 

Corectă, eronată. 

Valorizarea lor e imposibilă. Dacă nu le privești printr-o sticlă colorată. 

Un sistem de referința-referinței. Iluzia iluziilor. Care spune că un anumit unghi este mai larg doar pentru că ne-am dat doi pași înapoi. Pași care nici nu se văd dacă ești suficient de departe.

I WANT YOUR TEXT: Care noi? Eu cu prietenii tai sau tu cu prietenele mele?

De Madalina Rotunjanu

Sa vorbim despre noi! 

Hai sa vorbim despre noi! 

Acum e mai greu. Care noi? Eu cu tine, tu cu mine, eu cu prietenii tai sau tu cu prietenele mele? 

Ce se întâmplă la Barcelona rămâne între noi. Între noi trei... patru...

De cele mai multe ori habar nu ai ce vrei, dar știi cu exactitate ce ar trebui să vrei. Așa că mergi cu valul: logodnă, căsătorie, totul programat.

Apoi apare el ca un răspuns la o întrebare pe care n-ai pus-o niciodată cu voce tare.

Are mister, are fascinația noului, are privilegiul alegerilor, dar alege... să nu aleagă.

Așa ceva nu se face

Am primit multe texte în care femei (mai rar bărbați) îmi povesteau situații care se terminau cu: așa ceva nu se face... 

Tocmai lucrurile astea se tot fac...
Se iau sentimente în glumă, dar la final nimeni nu râde...
Multe replici de agățat încep pe safe mode... astfel încât să poți da înapoi și să spui că a fost o glumă. Ce faci dacă mergi înainte când știi că pentru tine chiar e o glumă?

Regula de trei simplă: cât de mult strică prietenii care își spun părerea despre relația ta.

Rudele nu ți le alegi și de multe ori, chiar dacă așchia nu sare departe de truchi, biata așchie ar cam vrea. 

Departe de cicăleală, oricât de bine intenționată și de filtrarea prietenilor pe principiul ultrademocratic: pentru că așa zic eu.
De cele mai multe ori, cu cât sunt părinții mai porniți contra unui partener, cu atât dragostea are mai multe șanse. E senzația aceea unei revoluții. Opresiunea părinților împotriva căreia tu ești (mă scuzați de expresie) un răscluat. 

A doua şansă. Ghid de utilizare. (BLOGGING DEMOCRACY WINNER cu multe voturi avans!)

A doua şansă e complimentul paradoxal. 
Mulţi cred că ţi se dă a doua şansă 
pentru că abaterea 
nu a fost 
atât de gravă. 
Adevărul e că nu o primeşti pentru ce ai făcut rău acum. 
O primeşti pentru ce-ai făcut bine 
înainte. 

Norocul ți-l faci cu mâna ta!

Am văzut şi români fericiţi. Majoritatea nu lucrează în corporaţii.  

O mie de cărți motivaționale nu fac cât o poveste a unui om de lângă tine. De multe ori suntem invidioși: cum a reușit cutărescu să facă o companie care are acum o cifră de afaceri impresionantă, că parcă ieri conducea o dubă obosită. Da, era o dubă obosită, dar omul din ea era condus de un pic de ambiție și avea în loc de GPS ceva ce se chemă viziune. Te ajută să ajungi aproape oriunde.

Foarte mulți își doresc în secret să înceapă o afacere. Puțini au și curajul să renunțe la un job BUN pentru un posibil MAI BINE care poate să fie sau... să nu fie.

Pe omul despre care vă vorbesc l-am cunoscut printr-o prietenă și mi-a plăcut imediat tipul.

Avea un job din care mulți români ar ieși la pensie. S-a decis să muncească pentru el după... surpriză... o călătorie în Franța.

I WANT YOUR TEXT. Selecţia oficială: Hope is a Demon B*tch

de Andreea (Portocala)

N-am stiut sa decid.Sa aleg intre o relatie de 9 ani in care credeam ca se instalase monotonia si un "el" de care incepusem treptat sa ma indragostesc fara sa-mi dau seama.Si mi-ar fi fost mai bine daca cel de care incepusem sa ma indragostesc nu-mi fusese coleg de munca si daca tu,da tu...nu aveai aceleasi idei ca mine...daca si tu nu imi impartaseai aceleasi dorinte de a simti cum e sa fii sarutat de niste buze straine...

Cu "el" totul a inceput dupa team buildingul ala in care a fost atat de insistent ca parca ma asedia numai cu privirea.Avea o tinuta impecabila,un zambet si o siguranta in el care m-au contrariat.Si eu m-am straduit sa par intangibila,am incercat sa il evit,am facut eforturi sa nu il plac,i-am cautat defecte acolo unde nu le gaseam ... si in final am cedat.Am cedat sa ajung in bratele lui,ranita in orgoliu ca tu te consolai deja in bratele alteia...in fond ce mai conta,el sau altul? Oare care dintre noi a gresit primul? Tu sau eu? Dar mai conteaza oare,am cautat amandoi "altceva","ceva nou"- sunt cuvintele tale,iti amintesti?

Principalele atracții din Timișoara? Oamenii.

Știți că sunt sincer până la durere: când am ajuns eu în Timișoara, orașul era praf. Erau atât de multe tranșee săpate de municipalitate încât am crezut că-și bagă metrou :))

O aventură să mergi cu mașina, un safari să mergi pe jos. Unde noi eram antilopele care săreau din piatră-n piatră. 

Bega? Splendidă, presupun, în alte perioade. Eu am văzut excavatoare, plăci de beton stivuite, maluri de pământ pe malurile Begăi. Trei băieți stingheri, într-o hidrobicicletă îi fac semne Muzei. 

Sunt sigur că Timișoara are mai multe de spus, dar acum m-a impresionat cu altceva, nu cu monumente sau străzi. Cu altceva mult mai important: oamenii. 

I WANT YOUR TEXT. Selecţia oficială:Prima dragoste.

de Ana Maria Bălţătescu

Il iubesti. Te iubeste.

Ti-e greu insa sa spui daca e prima data cand simti asta. Mai greu e sa te gandesti daca ai vrea sa fie si ultima.

Mereu ti-a fost teama de inceputuri…ele vin incarcate de temeri , milioane de intrebari, neliniste si un suflet care se indoieste mult sau , dimpotriva , se deschide prea tare. Acum vrei sa crezi ca ti-e bine…inceputul vostru a fost acum mult timp, parca prea mult si ai vrea sa-l mai traiesti o data. Cu el …sau cu altul. Nici la asta nu-ti poti raspunde sincer.

Prea mult.

Să-ți dorești prea mult e la fel de periculos ca atunci când îți dorești prea puțin. 

Nimeni nu vrea o zeamă rece, 

dar nici o plăcintă arsă nu dă pe nimeni pe spate. 

De câte ori poate să-ți ia bucătăria foc până te lămurești că gătitul nu e pentru tine? 

De câte ori trebuie să te cerți până să realizezi unde greșești?

LIVE what you love ;)

Plângi, râzi sau dai de băut. Nu contează ce faci. Asculţi muzică!

Cineva spunea că atunci când eşti fericit te bucuri de muzică, iar atunci când eşti nefericit înţelegi versurile. 

Câte momente din viaţă nu au legătură cu melodii? 

Cine a înţeles mai bine prin ce treci decât David Coverdale. Da, atunci, în liceu, când toţi avem aceleaşi probleme. 

Cine s-a bucurat cu tine la majorat? Freddie Mercury! Da, atunci dimineaţa când îţi aduceai aminte perfect toate versurile de la Whe Are the Champions, dar nu puteai să le pronunţi ;))))

Prietenia e posibilă dacă înţelegem ŞI DEOSEBIRILE CARE NE UNESC ŞI ASEMĂNĂRILE CARE NE DESPART!

Cât de simplu e să spunem că suntem împreună pentru că ne plac aceleași lucruri... 

Și dacă vrem amândoi ceva ce este one of its kind?

Doi bărbați care vor aceeași femeie? 

Cam cât de mult pot să se apropie ei? 

Sigur, parcă văd niște comentarii despre cum nu e femeia un lucru...

În toată nebunia asta de zile la fel le căutăm pe cele care sunt... altfel...

Nimeni nu-și aduce aminte nopțile dormite.