O viziune riscantă: De ce sunt unele femei singure la 30? Pentru că își permit.



N-avem timp de anestezie, facem operația pe viu. 
Sunt două motive care împing unele femei într-o relație până la celebrul deadline de 30. 
Primul este biologia. Știi întrebarea aceea “Ce-i îmbătrânește prima dată unui bărbat?”
Răspunsul e: Soția. 
Unele femei (și nu, n-am spus unele pentru că ar fi o minoritate) consideră că mamele lor au dreptate. După 30 nu te mai ia nimeni. Așa că se fac luntre și punte să găsească varianta cea mai bună până la vârsta cea rea. Desigur, varianta cea mai bună este adesea mai puțin decât au sperat. Cu riscul de a pierde sute de cititoare într-o oră, voi spune foarte direct ce gândesc: Dacă te-ai așezat “la casa ta” cu “cel mai bun dintre cei insuficient de buni, chiar dacă e mai puțin decât ai sperat e mai mult decât ce meriți! 


Poate că el chiar te-a ales pentru că te iubește și nu înțelege de ce ești nemulțumită de o mare parte din tot ce face. Nu știe ce să schimbe la el ca să-i fie prințesei bine. Când alteța sa n-ar vrea să-l schimbe pe ici pe colo, ci direct cu altul. Este exact mentalitatea de chelneriță care s-a angajat în jobul ăsta temporar, în drumul ei către o carieră în actorie, iar acum se ceartă cu clienții și a învățat să joace un singur rol. Acela de femeie care are ce a vrut, deși adevărul e că are fix ce a vrut să evite. 

Al doilea motiv pentru care adesea o femeie chiar face eforturi fizice și psihice să nu fie singură la 30 de ani este încă și mai trist. A vrut o carieră, dar e clar că lucrurile nu merg în direcția dorită. Nu stă pe picioarele ei, are nevoie de un bărbat ca… 2nd job. Ba chiar, dacă se poate, are nevoie de bărbat ca de singurul job. Ce? Cariera de nevastă nu există?
Nu. Vorba unui prieten: 
Dacă prostituția e ilegală pentru că e imoral să primești bani pentru că oferi companie, ar trebui să interzicem și căsătoriile din interes. Că sunt același lucru!

Da. Sunt multe femei care încă nu s-au căsătorit la 30 de ani. Cam tot atâtea care au divorțat până la 30. 

Nu sunt singure pentru că nu le-ar vrea nimeni. 
Sunt singure pentru că își permit. 
Arată mai bine decât multe femei mai tinere 
și câștigă mai bine decât mulți bărbați.
Sunt genul acela care NU pleacă la mama. Pentru că sunt în casa lor. Pleci tu, dacă e cazul. 

Nu sunt nevoite, ca în cazul femeilor pentru care căsnicia este apogeul carierei profesionale, să înghită multe. 
Nu se simt presate și de foarte multe ori au o viață sexuală mult mai intensă decât a mamelor din lumea-ntreagă. 
Da. Sunt oameni care le compătimesc fără să le înțeleagă sau le judecă fără să le cunoască. 
Oameni care nu știu că degeaba le iubești, dacă nu le iubești bine. Știu că pot să aleagă și nu le e teamă să o facă încă o dată și încă o dată. 
Imoral? Atâta vreme cât nu ai promis nimic în fața lui Dumnezeu și a oamenilor? 
Moralitatea asta nesatisfăcută mă lasă rece. Pe ele nici atât nu le interesează. 
Sunt femei care știu că e trist să mergi acasă și să n-ai cui să-i dai bună seara, dar e mai trist să mergi și să ai de dat... raportul. 

Scurt pe doi: e o mare diferență între singură și nefericită.

Foto: oeminler

Back to Top