Night reading: Tot ce zboară se mănâncă? Pe lumea ailaltă? Când ești prea selectiv/ă? Și când prea puțin?




Toți bărbații au câte una care a scăpat. Noi am vrut, dar n-am putut. 
Toate femeile au câte unul despre care se mai întreabă încă “ce-ar fi fost dacă?” Știi ce e culmea? Că bărbatul căreia i-a scăpat una mai încearcă un telefon, un mail, o vorbă când se întâlnesc pe stradă, un like sau un comment pe facebook, dar femeia… neam. Ne-am intersectat și am ratat (gândește ea) nici că vreau să mai dau ochii. 
Uite, la faza asta mi se pare că noi, bărbații, chiar avem mai multă minte. pe noi nu ne stresează atât de mult un refuz încât să nu mai punem… încă o dată întrebarea. Peste vreo 6 luni. Un an. La o ocazie când ea a băut și nu e cu soțul. 

E nasol? Dar să stai să mănânci floricele la talent show-uri, cu telefonul lângă telecomandă și să nu te atingi de nimic cu butoane, cum e? 
Poate că bărbații sunt adesea pe cantitate. Nu neg. Iar femeile spun că sunt pe calitate. Ce nu pot să-mi explic însă este cum pot ele să evalueze calitatea unui bărbat când au cunoscut doar… doi??!! Trei? 

Unele chiar stau cu privirea-n zare ca indienii americani, așteptând ceva ce nu sunt pregătite să vadă. 
Ești prea selectiv când trec anii și deja ai mai mulți ani de singurătate decât ore de fericire. Să știi că lumea în care suntem noi toți nu e de vină pentru tot ce se întâmplă sau mai degrabă nu se întâmplă în lumea ta. 

Ești prea puțin selectiv când nu-ți mai aduci aminte numele tuturor femeilor cu care te-ai culcat. Se scuză varianta în care nu mai știi sigur dacă au fost două Andreea sau două Alina :))

Ești prea selectivă când selecția nu se termină nici după ce ai ales. Când parcă îi vânezi greșelile. Să știi că dacă te aștepți să întâlnești numai dezastre vei reuși până la urmă… să le provoci!

Ești prea puțin selectivă dacă îți aduci aminte numele tuturor bărbaților cu care te-ai culcat, dar nu mai știi de ce te-ai culcat cu fiecare-n parte. 

Da. Știu că e o surpriză de Moș Nicolae, dar femeile vor multe lucruri de la ghete. De la ale noastre. Să alerge după ale lor, să danseze, să ducă gunoiul. Noi vrem lucruri mai simple de la ghetele lor. Mai precis un loc între ele. 

Poate că n-ar strica să acceptăm că nu e nimic rău în asta. 
Nu știi ce mâncare-ți place până nu încerci mai multe. Prefer oricând o femeie care i-a trăit viața, uneia care s-a gândit mult ce-ar fi fost dacă. 

Pentru că lumea viselor este ca un deșert care pare plin de promisiunile unor oaze. Ca o mare ofertantă, smălțată cu iluziile unor insule. E foarte frumos în vis, dar nu se poate trăi acolo. 

Și încă un lucru pe care nu-l vor înțelege decât femeile: Să știi că și babele cu 10 pisici se cred unicorni :))


Citește mai mult. 
http://www.radufconstantinescu.ro/search/label/MyShop




Back to Top