Femeia e jucăria pe care o vrea copilul din mine.
Una foarte inventivă. Nu m-ar mira să apară într-o zi cu un autogen în dormitor. Sau cu un flex: Dragule, vreau să măresc fereastra.
Nu contrazici o femeie cu un flex în mână.
Femeia e experimentul care nu iese de două ori la fel chiar dacă toate condițiile par reproduse perfect.
Are propriul ei timp probabil. Spune: probabil o să-mi fac timp și pentru asta.
Are propria ei logică și propria limbă care doar pare la fel cu a noastră, dar nimeni n-a făcut un dicționar pentru că sensul unui cuvânt nu este niciodată același la prânz și mai pe seară.
Uneori cred că are și propria ei geografie, dar e imposibil să găsești pe hartă punctul G unde știi că l-ai lăsat ultima dată. Nu poți să-ți notezi, așa că tot descoperi.
Femeia înseamnă pericolul suprem. Toți băieții ăia care se urcă pe clădiri n-au găsit femeia potrivită. Nu le mai trebuia nimic. Îi făcea fata să se urce pe pereți :))
Femeia dansează când merge și cântă când țipă. În fine, contează și unde merge și de ce țipă, dar să nu ne legăm de detalii. Sau să ne legăm, că ea mereu o face!
Uite un detaliu: femeile se dezbracă mult mai frumos decât bărbații.
Chiar și începătoarele. Stângăcia lor e fermecătoare. A noastră e doar comică.
Când iese prima dată sub ochii tăi din haine zâmbești ca la 10 ani, când ai văzut prima dată trucul cu iepurele scos din pălărie.
E magică.
Când ți-a trecut dragostea e tragică.
Era frumoasă ca Țara Făgăduinței, apoi parcă era Moldova pârjolită și pustiită înaintea turcilor. Atunci se otrăveau fântânile. Acum se aruncă vorbe. La fel de otrăvite.
Desigur, să te cerți cu o femeie dezbrăcată înseamnă să o lași să trișeze.
Foto: riffmaker
