Pentru ce trăim?
Să ne schimbăm televizorul cu unul mai mare? Să ne mai facem un credit?
Sigur că nu!
Suntem o generație norocoasă, dar, așa cum copiii nu știu cât de frumoasă e copilăria decât după ce au pierdut-o, nici noi nu știm ce avem.
Alegerea.
Comunicarea.
Să-ți găsești vocația sau să-ți găsești jumătatea poate să fie o chestiune de noroc. Să-ți urmezi pasiunile sau să-ți transformi secunda în care te-ai îndrăgostit într-o poveste care să dureze toată viața, e o chestiune de merit.
Și așa vine o zi când realizezi că nu ai mers pe un drum, ci ți-ai făcut tu unul. Și în loc să te trezești singur, afli că mulți oameni au făcut la fel. Te întâlnești cu ei într-un loc fără spațiu și timp.
Te întâlnești cu ei fără să ai habar în Scoția, Canada, Emiratele Arabe Unite, Italia, Spania, Germania, Republica Moldova, Statele Unite. În Timișoara, în Cluj, în Iași.
Te întâlnești cu ei în timp ce dormi și lor le-ai furat somnul.
Te iau cu ei la muncă, în vacanțe, în pat. Așa cum ești, adunat pe-o carte.
Unii te și împart. Te împrumută. Uneori nu te mai primesc înapoi. “Bună, Radu, să știi că nu am terminat cartea ta pentru că mi-a furat-o sor-mea!”
Alții te ascund. Le e puțin teamă și când sună la editură: “Bună ziua, am comandat și eu o carte și nu a ajuns încă”
“Sigur, ce carte”
“Filosofia…”
Mi s-a povestit că sunt oameni care nu pot să spună la telefon, unui străin, că vor o carte care se numește Filosofia Sexului…
Spun: “Filosofia lui Radu F. Constantinescu”.
Parcă suntem în Fight Club, o mișcare underground care devine din ce în ce mai mare. Oameni mă opresc în magazine, îmi fac cu ochiul complice pe stradă, îmi scriu sub nume inventate povești cât se poate de reale. Bărbați pe care nu-i cunosc îmi prezintă iubitele: “Ea e Muza mea.
Făcea mișto Ramona că sunt un fel de Tyler Durden al noii ordini amoroase. Nu intenționam, acum realizez că trebuie să mi-o asum.
Pentru cei care nu au văzut Fight Club și nici n-au citit cartea voi spune doar atât: NU personajul (cu dublă personalitate) conta, ci ideile lui. Idei care ajung să fie mai puternice decât persoana. Pentru că ele existau latent în foarte mulți oameni.
Așa se explică și succesul cărții. Nu e al meu. E al vostru.
Ne pregătim pentru un nou tiraj.
E momentul să îmi dau eu jos pălăria în fața voastră într-un mod în care îmi e teamă că niciun autor nu și-a mai dat jos pălăria.
Sunt sigur că mulți au vrut, dar mereu s-a găsit un editor care să le spună că așa ceva nu se face.
Eu am noroc.
Pe coperta a patra a cărților găsești mereu păreri (elogioase) ale criticilor, eu vreau să scot următorul tiraj cu părerile VOASTRE!
Intrați pe pagina de facebook și comentați orice vreți fix la postarea cu acest articol. Repede, că tirajul nou se pregătește de tipar. Comentariul nu trebuie să fie mai lung de 4 rânduri. 3 dintre cele pozitive și unul negativ se vor regăsi pe coperta a patra a următoarei ediții. Semnate cu numele voastre. Ca să nu fie discuții, nu le aleg eu :) Le voi pune pe cele cu cele mai multe aprecieri (like-uri).
Ce voiam să spun în atâtea cuvinte este: Mulțumesc.
Dar așa se întâmplă când ai emoții…
