Unii se aventurează în spațiul cosmic, alții se pierd în Peștera muierii



Poate că lemnul e doar cenușă hidratată și carnea e doar o anomalie înflorită pe oase. 

Poate că lumina e doar o discontinuitate a întunericului…și tu ești doar o generalizare pripită.

Ce înseamnă “toată viața” când nimeni nu-i poate adăuga măcar o zi?

Poate că poezia e pentru cei care nu sunt în stare să ajungă la sufletul femeii prin vagin, dar sunt unii care vor o casă cu o mie de etaje.

Poate că toți suntem niște actori care au intrat prea bine în rol și trebuie să vină cineva să ne aducă aminte cine eram înainte să ne urcăm pe scenă.

Să vină cineva să ne aducă aminte cine eram înainte să ne naștem.

Poate că atunci când tu te așezi deasupra mea eu chiar sunt deasupra tuturor.

Sau doar mă simt? 

O nesfântă împărtășanie cu vin de pe trupul tău. 
Un joc din care amândoi ne prefacem că putem să ne oprim oricând. 
Ce frumoasă minciună! Mai frumoasă decât orice adevăr, că adevărul e oricum puțin mai frumos decât dracu'. 

Îți mai aduci aminte când mi-ai zis: Nu-mi spune "Noapte bună". Fă-mi-o tu să fie. 
Era o seară îngrozitor de friguroasă. Zăpada scârțâia până că mă provoci. Apoi puteam să jur că și ea se topește.

Vorba lui Krishan: Nu sufăr de nebunie. Mă bucur de ea în fiecare zi. 
În fiecare noapte. 
În fiecare personalitate pe care ți-o descopăr de parcă te-aș dezbrăca de 100 de ori doar ca să descopăr că te înșel cu tine. 

În întunericul din camera ta se vede mai bine rostul vieții decât în dârele de lumină care intră prin ferestrele murdare de la Curtea Supremă.

Poate că m-am săturat să fiu judecat. Vreau să fiu înțeles.



Necenzurat în link: https://goo.gl/NhwTxV
Back to Top