Night reading: Omul se obisnuieste mai greu cu singuratatea decat cu nefericirea.



Zâmbește și le spune prietenelor că sexul nu e important. Ei clădesc o casă. Îmi vine să-i spun să nu-i mai spună casă, ci direct sediu de firmă. Pentru că ei sunt parteneri, nu iubiți.

Ne uităm unul la altul peste masă cât bem, așa cum ne uitam cu coada ochiului să vedem dacă dăm pase. Apoi privește în altă parte și zice că dragostea tot se termină. De ce să o ia de la început? Iar dinamită care dărâmă totul.
Lui chiar îi spun că e bună comparația cu dinamita că asta se detonează cu fitil. Ori face explozie ori se fâsâie.
Citește din cartea aia despre care vorbește toată lumea chiar lângă el. Iar el vorbește cu altcineva pe whatsapp chiar lângă ea. Convins că e prea absorbită să observe. Niciunul nu va pleca.
Dacă vrea să trăiască momentele din carte, ea nu-i va propune lui. E ușor să găsească pe unul care să o dea cu capul de tăblia patului și să o facă să țipe, dar pe el contează. Amanții sunt ca anotimpurile. El nu pleacă. Bine, mai lipsește nopți. Contează că se întoarce.

Câte pahare trebuie să bei ca să ți se pară frumoasă? Cum cine? De viața ta vorbim!


Știi care e cea mai scurtă perioadă de timp măsurabilă? Aceea dintre “sunt prea tânăr să mă liniștesc” și “sunt prea bătrân să o iau de la început”.
Nici nu-ți dai seama când ai trecut dintr-o parte în alta.
Când ai trecut dintr-un corp în altul.
Te uiți la pozele tale vechi și parcă sunt ale unor oameni morți!
Versiunile tale mai tinere sunt toate îngropate sub praful anilor, cu câteva amintiri mai amuzante scrise ca epitaf pe mormântul fiecarei decade. Fiecare dintre noi decade.
Fiecare dintre noi moare.
Dar e o replică demențială în Automata: To die, you have to be alive first.

foto: Dragoș Borcănea
Back to Top