Gelozia dupa despartire. Orgoliu sau unfinished business?






Cineva spunea că dacă nu poți să explici un lucru într-o manieră simplă, nu l-ai înțeles nici tu prea bine.
Aici nu e niciodată simplu.
Pentru că despărțirile sunt ca oamenii: nu găsești două la fel!
Nici în condițiile vizibile, nici în trăirile care nu se văd.
Sunt oameni care rămân în business împreună și par chill, dar nu sunt; oameni care se plâng la TV cât de mult îi doare când de fapt îi doare fix în…
În toată această nebunie de termeni aș fi cel puțin idiot să trag o linie și să spun: Așa grăit-a Constantinescu.
O să vă povestesc doar două situații care par paradoxale, dar nu sunt. Cazuri în care gelosul sau geloasa de după sunt cei care AU provocat despărțirea. Cât de aproape sunt ele de ale voastre… probabil că nici măcar mie nu îmi veți spune. Probabil toate share-urile vor fi explicate prin fraze de genul: E pentru un prieten.


Primul caz. Ești cel care a rupt sau cea care a fugit de la altar sau de pe lungul drum spre.
Nu ai niciun dubiu că ai făcut bine. Nu vrei să te întorci, dar mai tragi cu ochiul la ce se întâmplă în viața celuilalt dintr-un fel de grijă. Fără să-ți dai seama îți asumi o poziție maternă sau paternă. Vrei să aibă de la următorul sau următoarea tot ce e mai bun.
Dacă lucrurile nu stau așa o iei razna! Este orgoliul la mijloc, care spune că o femeie pe care am ales-o eu merită un bărbat cel puțin la fel de bun ca mine.
Am întâlnit mai ales la femei o replică grea ca o palmă de șofer de tir: Pentru “asta” ai plecat? Se simt jignite. Despărțirea e scuzabilă când are un motiv acceptabil, iar o femeie mai puțin frumoasă, mai puțin realizată sau mai pițipoancă NU numai că nu este un motiv corect, dar, mai mult, este un motiv să-ți reevaluezi iubitul. Și să-l retrogadezi.

http://bit.ly/FărăPrejudecăți

Al doilea este acela în care ai dat cu piciorul și simți că te doare tot pe tine.
De ce ai dat? Pe scurt? De deștept ce ești. Apoi afli când se vede cel mai bine frumusețea unei femei: când e la brațul altuia. Când altcineva îi deschide portiera. Cu altcineva cumpără nimicuri. E în aceleași haine care și se păreau banale, dar nu mai e în aceeași dispoziție de căcat pe care i-o provocau nemulțumirile tale.
Of, Doamne, cât e de frumoasă.
Exact ca în situația de mai sus, dar pe dos: o reevaluezi și realizezi că te-ai retrogradat pe tine.
Negi că te-ar interesa până într-o zi când sari la bătaie.
Oamenii se miră: Cuum? Cutărescu? Păi el e un gentleman, nu e genul lui să facă altui gentleman ochii panda.
Și s-au depărțit de nu știu când. Chiar nu-mi explic!

Moda revine sigur, dar sentimentele mai rar. Ele răbufnesc când încă sunt acolo, ascunse ca bijuteriile oamenilor bătrâni.Nici lor nu le folosește să le ascundă. Nici nouă.
Dragostea trăită în vileag se hrănește din acțiuni, cea tăinuită după o despărțire se hrănește cu nervii tăi. Fiecare cuvânt pe care nu îl spui, fiecare lucru pe care nu îl faci, fiecare gând că ea face cu un alt bărbat TOT ce făcea cu tine sau că el face o altă femeie fericită CU ACELEAȘI VORBE pe care le credeai protejate prin copywright și special menite să descrie relația voastră.
Cel mai greu de suportat într-o despărțire nu e că nu o mai am eu. E că o are altul.

Back to Top