Sunt din ce în ce mai multe voci care spun că e o modă stupidă.
Că e prea demonstrativ.
Că se face la Le Gaga.
Că se face pentru like-uri pe facebook.
Și?
Foarte bine.
Ice bucket challenge e un duș rece. Ne arată că nu doar în România există bolnavi care sunt prea puțini ca boala lor să fie considerată profitabilă pentru companiile farmaceutice. Multe nu fac diferența între a vinde și a vindeca.
E un duș rece pentru că realizăm cât de puțin trebuie să dăm puținul nostru pentru a salva niște oameni care sunt pe cale să piardă TOT!
E un duș rece pentru că ne dăm seama că prea multă vreme facerea de bine nu a fost ceva cool. Că ne-am purtat de multe ori rău și am tratat asociațiile care strâng fonduri pentru cauze sociale ca pe niște cerșetori care vor să ne spele parbrizul la stop!! Tocmai noi, care suntem adesea cerșetori de atenție.
Oamenii aceștia sunt sfinții zilelor noastre. Oameni care înghit umilințe de la sponsori ca să adune suficient să doteze un bloc operator. “Vreau logo-ul mai mare”
OK. Ți-l punem cât casa poporului, numai ajută-ne!
Ei sunt Lista lui Schindler 2014!
Nu avem prea mult Ice bucket challenge. Avem prea puțin. Ar trebui să avem sute de asemenea jocuri în care toți suntem câștigători.
Pentru că mâine s-ar putea să fii unul dintre cei care au nevoie de ajutor.
Și atunci nu o să simți cum îți cade în cap o găleată de apă cu gheață.
O să simți cum ți se prăbușește întreaga lume. O lume indiferentă și rece. Mult mai rece decât poate să fie apa aceea vreodată.
Dacă ALS ți se pare prea departe, donează nebunilor frumoși de la DĂRUIEȘTE VIAȚĂ!
Eu am făcut-o deja și o voi mai face.
Fără apă. Doar bani gheață.
