Omul modern: Un fals veritabil



Ele vor să stârnească emoţii adevărate la fiecare bătaie din genele false. 
Ei vor să plătească folosind promisiuni fără acoperire. 
Două minciuni se acoperă bine un pe cealaltă, dar nu fac un adevăr.
Două planuri nepuse niciodată în practică nu valorează nici cât un pas greşit, făcut din instinct. Măcar din ăla înveţi ceva. 
Nu vorbim despre ce ne interesează tocmai pentru că nu vrem să se ştie că ne interesează. 
Nu recunoaştem superioritatea nimănui, dar răspundem bine la comenzi. 
Suntem liberi?
Da. Suntem liberi să ne alegem stăpânii. 
Ne e ruşine cu noi. Ne e ruşine cu prietenii noştri. Nu mai admirăm cu voce tare, că e ca la ţară, dar ne săpăm colegii cu lopată cu surdină, ca la pistol, ca la oraş. 
Vrem să pară că avem, că putem şi că suntem mai mult aşa că falsificăm totul. 


În dormitor se mimează orgasmul. 

Pe facebook se mimează fericirea. 


Uneori la muncă se mimează lucrul. În ziua de salariu însă, nemulţumirile sunt pe bune.

Politicienii vor o viaţă mai bună. Nu precizează pentru cine. 
Unii sunt pregătiţi să vorbească. 
Multora le e încă teamă să-i asculte. 
Şi totuşi eu cred că putem mai mult de îndată ce vom înţelege diferenţa dintre facerea de bine şi campania de imagine.
Diferenţa dintre precaut şi laş. 
Mai avem nevoie şi de riscuri. De reguli pe care nu le luăm de-a gata, fără să ne întrebăm care e rostul lor. 
Pentru unii şi creativitatea e o obrăznicie. Că nu respectă regulile. 
E o diferenţă între speranţa de viaţă şi bucuria din ea. 


Read more. Much more. 

Back to Top