Dragostea expiră? Depinde de condiţiile de păstrare.


Să nu o dăm în cinema. Cine m-a trădat, cine m-a rănit, etc. Să film puţin sinceri cu noi înşine.
Am dat papucii la viaţa noastră? Da, dar am avut motive. Cu certitudine şi cel care te părăseşte astăzi are.
Am crezut că am găsit relaţia definitivă? Da. De mai multe ori. Uneori chiar am găsit o relaţie definitivă în timp ce eram deja într-o relaţie definitivă.
Uneori juri că viaţa e prietena mamei tale, că prea are grijă să-i adeverească vorbele.
Alteori ai impresia (a se citi convingerea) că el sau ea se joacă efectiv cu tine. Cu sentimentele tale. Şi că a fost un plan diabolic de la început. Că niciodată n-a simţit nimic.
Nu ştiu dacă atunci când ai crezut că ai dat peste the one ai exagerat, dar acum când negi tot ce a fost frumos sigur exagerezi.
Nu ne căsătorim, de nebuni, ca să divorţăm.

Ele n-o fac pentru o rochie albă şi un popă al cărui glas nu ar întoarce niciun scaun la Vocea României.
Ei n-o fac ca să strângă bani din dar.
Vrem, dar uneori nu e suficient.
Pentru că schimbăm dorinţa cu obişnuinţa.
Pentru că prea multă relaxare răceşte relaţia, iar prea multă grijă e ca o pernă pe faţă.
Pentru că unii cred că femeile vor dulce până trec bietele pe insulină.
Iar unele cred că bărbaţii te vor ultra-sexy de ajungi să nu mai ştii dacă ieşi cu iubita sau cu o damă de companie.
Pentru că de multe ori îţi faci griji cum să păstrezi ce ai, de nu mai ai când să te şi bucuri de ce ai.
Nu trebuie nici să-ţi păzeşti relaţia, nici să-ţi cântăreşti relaţia. E preferabil să-ţi trăieşti relaţia.
Contează mai puţin cât durează atâta vreme cât ai zile care contează.
Există frumuseţe în vremelnic.
Trăieşte această frumuseţe, nu încerca să o conservi.
Îşi pierde gustul. Mirosul. Înţelesul.
Florile din poze miros a hârtie fotografică.
Nu e curios cum toţi suntem împăcaţi cu ideea că vom muri, dar dragostea, săraca, trebuie să trăiască veşnic?


foto: Nevbreak
Back to Top